26.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 354/20

1)

Principiul păstrării datelor cu caracter personal într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă nu mai mare decât este necesar în vederea atingerii scopurilor pentru care au fost colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior , prevăzut la articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 (1) , transpusă [prin] Decretul legislativ nr. 196 din 30 iunie 2003, trebuie să prevaleze și, prin urmare, se opune sistemului de publicitate aplicat prin intermediul registrului societăților prevăzut de Prima directivă 68/151/CE a Consiliului din 9 martie 1968 (2), precum și de dreptul național la articolul 2188 din Codul civil și la articolul 8 din Legea nr. 580 din 29 decembrie 1993, în măsura în care acesta impune ca orice persoană, fără vreo limită de timp, să poată cunoaște datele referitoare la persoanele fizice care figurează în acest registru?

2)

Prin urmare, articolul 3 din Prima directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 permite ca, prin derogare de la durata nelimitată în timp și de la destinatarii nedeterminați ai datelor publicate în registrul societăților, datele în cauză să nu mai fie supuse „publicității”, în acest dublu înțeles, ci să fie în schimb disponibile doar pentru o perioadă limitată sau pentru destinatari determinați, pe baza unei aprecieri de la caz la caz conferite operatorului datelor?