14.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 414/14


Recurs formulat la 13 iulie 2015 de Louis Vuitton Malletier împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 aprilie 2015 în cauza T-360/12, Louis Vuitton Malletier/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Nanu-Nana Handelsgesellschaft mbH für Geschenkartikel & Co. KG

(Cauza C-364/15 P)

(2015/C 414/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Louis Vuitton Malletier (reprezentanți: P. Roncaglia, G. Lazzeretti, F. Rossi, N. Parrotta, avvocati)

Celelalte părţi din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Nanu-Nana Handelsgesellschaft mbH für Geschenkartikel & Co. KG

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 aprilie 2015 în cauza T-360/12, notificată recurentei la 29 aprilie 2015;

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentei proceduri;

obligarea Nanu-Nana la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

1.

Prin prezentul recurs, Louis Vuitton Malletier (denumită în continuare „Louis Vuitton” sau „recurenta”) solicită Curții de Justiție anularea Hotărârii Tribunalului din 21 aprilie 2015 în cauza T-360/12 , prin care Tribunalul (Camera a doua) a respins cererea formulată de Louis Vuitton împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 16 mai 2012, în cauza R 1854/2011-1, prin care s-a declarat nulitatea mărcii figurative comunitare nr. 658751 în totalitate, pentru lipsa caracterului distinctiv al acesteia.

2.

Prin prezentul recurs se urmărește să se demonstreze că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (RMC) (1) este aplicabil mărcii contestate.

3.

Prin confirmarea deciziei Camerei de recurs prin care a fost declarată nulitatea mărcii contestate pentru motivul că nu era distinctivă în mod intrinsec, Tribunalul a încălcat normele privind sarcina probei în procedurile de declarare a nulității.

4.

În special, recurenta susține că pentru a respecta principiul prezumției de validitate de care se bucură mărcile comunitare înregistrate și al repartizării sarcinii probei în cererile de declarare a nulității, Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia atacată pentru motivul că Nanu-Nana nu a respectat sarcina probei care îi revenea, întrucât nu a fost în măsură să demonstreze care erau norma și uzanțele din sectorul relevant la data cererii de înregistrare a mărcii contestate și, prin urmare, că marca contestată nu s-a îndepărtat în mod semnificativ de acestea.

5.

În lumina considerațiilor care precedă, recurenta solicită Curții de Justiție anularea hotărârii atacate și obligarea atât a OAPI, cât și a Nanu-Nana, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentei proceduri.


(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).