14.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 414/13

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 21 aprilie 2015 în cauza [Louis Vuitton Malletier/OAPI – Nanu-Nana (Reprezentarea unui motiv de damier maro și bej), T-359/12, EU:T:2015:215], notificată recurentei la 29 aprilie 2015;

—

obligarea OAPI la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri;

—

obligarea Nanu-Nana la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri.

1.

Prin prezentul recurs, Louis Vuitton Malletier (denumită în continuare „Louis Vuitton” sau „recurenta”) solicită Curții de Justiție anularea Hotărârii Louis Vuitton Malletier/OAPI – Nanu-Nana (Reprezentarea unui motiv de damier maro și bej) (T-359/12, EU:T:2015:215), prin care Tribunalul (Camera a doua) a respins cererea formulată de Louis Vuitton împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a OAPI din 4 mai 2012, în cauza R 1855/2011-1, prin care s-a anulat în întregime înregistrarea mărcii figurative comunitare nr. 370445 pentru lipsa caracterului distinctiv al acesteia.

2.

Prin prezentul recurs se urmărește să se arate că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară (RMC) (1) este aplicabil mărcii atacate, precum și atunci când a stabilit că dispozițiile articolului 7 alineatul (3) și ale articolului 52 alineatul (2) din RMC nu se aplică în cauză.

3.

În primul rând, prin confirmarea deciziei Camerei de recurs prin care marca atacată a fost anulată pentru motivul că nu era distinctivă în mod intrinsec, Tribunalul a încălcat normele privind sarcina probei în procedurile de declarare a nulității.

4.

În special, recurenta susține că pentru a respecta principiile prezumției de validitate de care se bucură mărcile comunitare înregistrate și al repartizării sarcinii probei în cererile de declarare a nulității, Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia atacată pentru motivul că Nanu-Nana nu a respectat sarcina probei care îi revenea, întrucât nu a fost în măsură să demonstreze care erau norma și uzanțele din sectorul relevant la data cererii de înregistrare a mărcii atacate și, prin urmare, că marca atacată nu s-a îndepărtat în mod semnificativ de acestea.

5.

În al doilea rând, solicitând ca proba caracterului distinctiv dobândit să fie furnizată pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene, Tribunalul a încălcat în mod vădit jurisprudența Curții din 24 mai 2012 în cauza Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli/OAPI (C-98/11 P, EU:C:2012:307), potrivit căreia, „deși […] este adevărat că dobândirea de o marcă a unui caracter distinctiv prin utilizare trebuie demonstrată pentru acea parte a Uniunii în care marca nu a avut inițial un astfel de caracter, ar fi excesiv să se pretindă să se facă dovada dobândirii caracterului distinctiv pentru fiecare stat membru privit în mod individual” (punctul 62).

6.

În special, recurenta subliniază că dacă Tribunalul ar fi aplicat în mod corect Hotărârea Curții din cauza Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli/OAPI, ar fi ajuns la concluzia că marca atacată a dobândit caracter distinctiv prin utilizare și, în consecință, ar fi anulat decizia Camerei de recurs cu privire la acest aspect.

7.

În lumina considerațiilor care precedă, recurenta solicită Curții de Justiție anularea hotărârii atacate și obligarea atât a OAPI, cât și a Nanu-Nana, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în cadrul acestei proceduri.