20.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 236/30

—

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera întâi) din 17 martie 2015 în cauza T-89/09, în măsura în care prin aceasta se anulează Decizia C(2008) 6017 final a Comisiei din 21 octombrie 2008, Ajutor de stat N 512/2007 – Germania, Abalon Hardwood Hessen GmbH;

—

respingerea în totalitate a acțiunii;

—

obligarea Pollmeier Massivholz GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în procedurile desfășurate în fața Tribunalului și în fața Curții.

1.

Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a luat în considerare marja de apreciere a Comisiei. Stabilirea valorii ajutorului sub formă de garanții constituie o problemă economică complexă în privința căreia Comisia dispune de o marjă de apreciere. În practica sa decizională de lungă durată, Comisia și-a exercitat această marjă de apreciere cu ocazia calculării valorii ajutorului sub formă de garanții acordat de landurile federale, potrivit indicațiilor furnizate de autoritățile germane, stabilind-o la 0,5 % din valoarea garanției. Publicarea ulterioară a Comunicării din anul 2000 privind garanțiile nu ar putea modifica cu nimic această valoare.

2.

În plus, Tribunalul nu a ținut seama (al doilea motiv de recurs) de faptul că noțiunea de ajutor prevăzută la articolul 107 TFUE este o noțiune obiectivă care nu poate fi influențată de o autorizație a Comisiei. Valoarea ajutorului încorporat în garanție nu poate fi modificată prin autorizarea schemei de ajutor. Acest lucru este valabil în special în cazul ajutoarelor de minimis, întrucât acestea nu intră în domeniul de aplicare al articolului 107 TFUE și, prin urmare, nu ar putea să facă a fortiori obiectul unei decizii de autorizare adoptate de Comisie.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurentul invocă o încălcare a principiului egalității. La calcularea valorii ajutoarelor sub formă de garanții pe baza schemelor de ajutoare autorizate și neautorizate este vorba despre situații materiale similare care, fără nicio justificare obiectivă, sunt tratate în mod diferit. În plus, la aplicarea metodei de 0,5 %, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a realizat o distincție între garanțiile acordate anterior publicării Comunicării din anul 2000 privind garanțiile și cele acordate ulterior acestei publicări. Cu toate acestea, în prezenta cauză, practica aplicată de Comisie în raport cu Germania este mai specială decât Comunicarea privind garanțiile, cu caracter general, iar metoda de calcul contestată în speță ar fi în plus admisibilă numai în cazul în care ar trebui să fie evaluată în lumina Comunicării din anul 2000 privind garanțiile.

4.

În sfârșit, prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurentul invocă o eroare de drept săvârșită cu ocazia aprecierii principiilor securității juridice și protecției încrederii legitime. Pe de o parte, este demnă de protecție încrederea legitimă a Land Hessen în faptul că Comisia a acceptat metoda de 0,5 % în practica sa decizională de lungă durată și, în plus, a confirmat-o în mod expres în comunicarea sa din anul 1998. Pe de altă parte, în cadrul procedurii de examinare a liniilor directoare ale Land Hessen privind garanțiile, Comisia nu a contestat metoda de 0,5 %.