27.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 138/45

—

anularea în parte a Hotărârii pronunțate în cauza T-72/09 în măsura în care respinge acțiunea formulată împotriva articolului 2 litera (c) din decizie;

—

reducerea amenzii aplicate recurentelor prin articolul 2 litera (c) din decizie;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurente.

În primul rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea punctului 13 din Orientările Comisiei din 2006 privind calcularea amenzilor (1) prin faptul că a apreciat că Comisia era îndreptățită să țină seama, la determinarea valorii relevante a vânzărilor, de vânzări efectuate pe baza unor contracte anterioare perioadei încălcării și care nu au fost renegociate în perioada acesteia. Întrucât astfel de vânzări nu puteau fi afectate de încălcare, nu era corect din punct de vedere legal să fie luate în considerare la determinarea cuantumului de bază al amenzii.

În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul 1/2003 (2) prin faptul că a apreciat că cuantumul final al amenzii nu depășea plafonul legal de 10 %. Rata de schimb adecvată pentru calcularea plafonului de 10 % nu este rata medie de schimb a BCE pentru anul financiar care precedă adoptarea deciziei, ci rata de schimb a BCE aplicabilă la data adoptării deciziei.

În al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a interpretat în mod greșit principiile egalității de tratament și proporționalității și nu și-a exercitat competența de fond cu intensitatea impusă de jurisprudența Curții de Justiție.