26.5.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 171/13

1)

Articolul 34 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (1) trebuie interpretat în sensul că posibilitatea menționată la acest articol privind exercitarea unei căi de atac include atât situația în care respectiva cale de atac poate fi introdusă în termenul prevăzut de dreptul național, cât și situația în care acest termen fiind deja expirat, este posibilă totuși formularea unei cereri de repunere în termen și ulterior – după admiterea acesteia – introducerea căii de atac corespunzătoare?

2)

Articolul 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (2) trebuie interpretat în sensul că exclude aplicarea dispozițiilor dreptului național privind repunerea în termen pentru exercitarea unei căi de atac sau în sensul că pârâtul are opțiunea fie de a formula cererea menționată la această dispoziție, fie de a face uz de instituția juridică corespunzătoare prevăzută de dreptul național?