|
16.3.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 89/15 |
Recurs introdus la 28 ianuarie 2015 de Electrabel SA, Dunamenti Erőmű Zrt împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a noua) din 13 noiembrie 2014 în cauza T-40/14, Electrabel SA, Dunamenti Erőmű Zrt/Comisia Europeană
(Cauza C-32/15 P)
(2015/C 089/16)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Electrabel SA, Dunamenti Erőmű Zrt (reprezentant: J. Philippe, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
Recurentele solicită Tribunalului:
|
— |
anularea Ordonanței Tribunalului din 13 noiembrie 2014 pronunțată în cauza T-40/14, în măsura în care prin aceasta se respinge acțiunea recurentelor ca inadmisibilă; |
|
— |
declararea acțiunii recurentelor ca admisibilă, sau, cu titlu subsidiar, ca admisibilă pentru perioada începând cu 10 ianuarie 2009; |
|
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața Tribunalului și a Curții. |
Motivele și principalele argumente
Recurentele invocă patru motive. În ordonanța atacată, Tribunalul a respins acțiunea formulată de recurente, privind în principal repararea prejudiciilor suferite ca urmare a rezilierii abuzive a contractului de achiziție de energie electrică (denumit în continuare „CAEE”), în aplicarea Deciziei nelegale 2009/609/CE a Comisiei din 4 iunie 2008 privind ajutorul de stat C 41/2005 (1). Tribunalul a constatat că acțiunea recurentelor era prescrisă și le-a respins cererea ca inadmisibilă.
Prin intermediul primului motiv, recurentele reproșează Tribunalului faptul că nu a arătat motivele pentru care articolul 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului (denumit în continuare „Regulamentul de procedură”), prin care se acordă o prelungire a termenelor pe motiv de distanță, nu se aplică cererii recurentelor deși din interpretarea Tratatelor, a Statutului Curții de Justiție (denumit în continuare „Statutul”) și a Regulamentului de procedură reiese că articolul 102 alineatul (2) se aplică termenului de prescripție menționat în alineatul (1) al articolului 46 din Statut.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele constată că Tribunalul a comis o eroare de drept în aplicarea articolului 268 și a articolului 340 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene atunci când a cerut recurentelor să menționeze în cererea inițială natura repetitivă a prejudiciului lor.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentele reproșează Tribunalului faptul că nu a arătat motivele pentru care jurisprudența menționată de recurente în sprijinul naturii repetitive a prejudiciului lor nu este comparabilă cu situația lor, deși ele făcuseră o demonstrație detaliată.
Prin cel de-al patrulea motiv, recurentele constată că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a respins motivarea recurentelor în sensul că prejudiciul lor este continuu întrucât decizia Comisiei este încă în curs de examinare.