13.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 118/16

1)

Articolul 56 TFUE se opune unei reglementări fiscale naţionale care prevede că instituţiile financiare nerezidente pe teritoriul portughez sunt supuse impozitului pe veniturile din dobânzi încasate pe acest teritoriu prin reținerea la sursă a unei cote definitive de 20 % (sau a unei cote mai mici în cazul în care există un acord de evitare a dublei impuneri) care se aplică la venitul brut, fără posibilitatea deducerii cheltuielilor profesionale legate în mod direct de activitatea financiară desfășurată, în timp ce dobânzile încasate de instituțiile financiare rezidente se includ în venitul impozabil global, cu deducerea cheltuielilor aferente activității desfășurate, atunci când se stabilește profitul în vederea aplicării impozitului pe profit, astfel încât se aplică cota globală de 25 % pentru veniturile nete din dobânzi?

2)

Această opoziție se aplică și în cazul în care se constată că baza de impozitare a instituțiilor financiare rezidente este sau poate fi supusă, după deducerea costurilor de finanțare aferente veniturilor din dobânzi sau a cheltuielilor care au legătură economică directă cu dobânzile respective, unui impozit mai mare decât cel reținut la sursă pe venitul brut în cazul instituțiilor nerezidente?

3)

În acest sens, costurile de finanțare aferente împrumuturilor acordate sau cheltuielile care au legătură economică directă cu veniturile din dobânzile încasate pot fi probate prin intermediul datelor furnizate de EURIBOR („Euro Interbank Offered Rate”) și de LIBOR („London Interbank Offered Rate”), care reprezintă ratele medii ale dobânzilor practicate în cadrul finanțării interbancare la care recurg băncile pentru a-şi desfășura activitatea?