Cauza C‑678/15
Mohammad Zadeh Khorassani
împotriva
Kathrin Pflanz
(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)
„Trimitere preliminară – Directiva 2004/39/CE – Piețele instrumentelor financiare – Articolul 4 alineatul (1) punctul 2 – Noțiunea «servicii de investiții» – Anexa I secțiunea A punctul 1 – Recepția și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare – Includerea eventuală a intermedierii în vederea încheierii unui contract de gestionare de portofolii”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 14 iunie 2017
Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Servicii sau activități de investiții–Recepția și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare–Noțiunea „ordin privind unul sau mai multe instrumente financiare”–Ordine de cumpărare sau de vânzare a unuia sau mai multor instrumente financiare
[Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) pct. 2 și anexa I secțiunea A pct. 1]
Libertatea de stabilire–Libera prestare a serviciilor–Piețele instrumentelor financiare–Directiva 2004/39–Servicii sau activități de investiții–Recepția și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare–Noţiune–Intermediere în vederea încheierii unui contract având ca obiect o activitate de gestionare de portofolii–Excludere
[Directiva 2004/39 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) pct. 2 și anexa I secțiunea A pct. 1]
În ceea ce privește modul de redactare a punctului 1 din secțiunea A din anexa I la Directiva 2004/39, deși instanța de trimitere constată o anumită divergență între diferitele versiuni lingvistice ale termenului „privind”, care, după caz, ar putea sugera o legătură mai mult sau mai puțin directă între ordinele și instrumentul financiar sau instrumentele financiare prevăzute de această dispoziție, trebuie totuși să se observe că termenul „ordin”, a cărui recepție și transmitere constituie serviciul sau activitatea de investiții care face obiectul dispoziției menționate, rămâne același în versiunile lingvistice ale acestei directive citate de această instanță, și anume cele în limbile spaniolă, germană, engleză și franceză. Or, chiar dacă acest termen nu este definit ca atare în Directiva 2004/39, trebuie constatat că expresia „privind unul sau mai multe instrumente financiare” nu face decât să precizeze tipul de ordin despre care este vorba, cu alte cuvinte ordinele care privesc cumpărarea sau vânzarea de astfel de instrumente financiare. Această interpretare a termenului „ordin” este confirmată de contextul în care se înscrie acesta. Mai precis, el trebuie interpretat în lumina punctului 2 din secțiunea A din anexa I la această directivă, care menționează serviciul de investiții care constă în „[e]xecutarea ordinelor în numele clienților”. Or, serviciul de investiții prevăzut la punctul 2 din secțiunea A din anexa I la Directiva 2004/39, care constă în „[e]xecutarea ordinelor în numele clienților”, este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 5 din această directivă ca fiind „faptul de a încheia acorduri de cumpărare sau de vânzare a unuia sau mai multor instrumente financiare în contul clienților”. În consecință, ordinele care fac obiectul serviciului de investiții menționat la punctul 1 din secțiunea A din anexa I la directiva menționată sunt ordine de cumpărare sau de vânzare a unuia sau mai multor instrumente financiare.
(a se vedea punctele 27-29, 31 și 32)
Punctul 2 al alineatului (1) al articolului 4 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului coroborat cu punctul 1 din secțiunea A din anexa I la această directivă trebuie interpretat în sensul că serviciul de investiții care constă în recepția și transmiterea de ordine privind unul sau mai multe instrumente financiare nu cuprinde intermedierea în vederea încheierii unui contract având ca obiect o activitate de gestionare de portofoliu.
Astfel, chiar dacă încheierea acestui contract dă naștere, într-un stadiu ulterior, recepției și transmiterii de ordine de cumpărare sau de vânzare de instrumente financiare de către gestionarul portofoliului în cadrul activității sale de gestionare, contractul menționat nu are, prin el însuși, drept obiect o astfel de recepționare sau de transmitere de ordine.
Finalitatea Directivei 2004/39 nu impune o interpretare diferită a acestei dispoziții. Desigur, reiese printre altele din considerentele (2) și (31) ale acestei directive că unul dintre obiectivele sale este acela de a garanta protecția investitorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 mai 2013, Genil 48 și Comercial Hostelera de Grandes Vinos, C‑604/11, EU:C:2013:344, punctul 39). Acest obiectiv nu poate să justifice însă prin el însuși o accepție deosebit de largă a serviciului de investiții prevăzut la punctul 1 din secțiunea A din anexa I la Directiva 2004/39, care să includă intermedierea în vederea încheierii unui contract având ca obiect o activitate de gestionare de portofoliu. Astfel, o asemenea accepție ar fi contrară interpretării acestei dispoziții care rezultă în special din contextul în care se înscrie.
(a se vedea punctele 35 și 41-44 și dispozitivul)