—

pentru Loterie Nationale – Nationale Loterij NV van publiek recht, de J. Muyldermans, de P. Maeyaert, de P. Vlaemminck, advocaten;

—

pentru domnii Paul Adriaensen și Werner De Kesel, precum și pentru The Right Frequency VZW, de R. Peeters, advocaat;

—

pentru Comisia Europeană, de M. van Beek și de D. Roussanov, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Loterie Nationale – Nationale Loterij NV van publiek recht (denumită în continuare „Loterie Nationale”), pe de o parte, și domnii Paul Adriaensen și Werner De Kesel, precum și The Right Frequency VZW, pe de altă parte, în legătură cu instituirea și cu promovarea unui sistem de participare colectivă la loteriile publice din Belgia, cunoscut sub numele „Lucky 4 All” (denumit în continuare „sistemul Lucky 4 All”).

3

Considerentul (8) al Directivei 2005/29 are următorul cuprins:

„Prezenta directivă protejează în mod direct interesele economice ale consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori. […]”

4

Considerentul (17) al acestei directive enunță:

„Este recomandabil ca practicile comerciale neloiale în toate situațiile să fie identificate pentru a asigura o securitate juridică mai mare. În consecință, anexa I cuprinde lista completă a tuturor practicilor de acest fel. Acestea sunt singurele practici comerciale care pot fi considerate neloiale fără o evaluare de la caz la caz în conformitate cu dispozițiile articolelor 5-9. Lista poate fi modificată numai prin revizuirea directivei.”

5

Articolul 1 din directiva menționată prevede:

„Obiectivul prezentei directivei este de a contribui la buna funcționare a pieței interne și de a realiza un nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind practicile comerciale neloiale care aduc atingere intereselor economice ale consumatorilor.”

6

Articolul 2 litera (d) din aceeași directivă prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

7

Conform articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2005/29:

„Prezenta directivă se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori definite la articolul 5 înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs.”

8

Articolul 5 din această directivă prevede:

„(1)   Se interzic practicile comerciale neloiale.

(2)   O practică comercial[ă] este neloială în cazul în care:

[…]

(4)   Sunt neloiale în special practicile comerciale care:

(5)   Anexa I conține lista practicilor comerciale considerate neloiale în orice situație. Lista unică se aplică în toate statele membre și poate fi modificată numai prin revizuirea prezentei directive.”

9

Anexa I la directiva menționată, intitulată „Practici comerciale considerate neloiale în orice situație”, prevede la punctul 14:

„A crea, a exploata sau a promova un sistem de împrumut piramidal în cadrul căruia un consumator plătește o cotizație în schimbul posibilității de a primi o parte din sumele provenite în special din cotizațiile pe care le vor plăti noii membri și nu din vânzarea sau consumul produselor.”

10

Loterie Nationale este o societate pe acțiuni de drept public cu sediul în Belgia, unde este însărcinată cu organizarea loteriilor publice. Prin intermediul acțiunii sale introduse în fața rechtbank van koophandel te Antwerpen, afdeling Antwerpen (Tribunalul Comercial din Antwerpen, secția Antwerpen, Belgia), această societate solicita, printre altele, să se constate că sistemul Lucky 4 All constituie un sistem de promovare piramidală interzis sau cel puțin o practică comercială înșelătoare.

11

Prin hotărârea din 7 octombrie 2014, această instanță a constatat că instituirea și promovarea sistemului Lucky 4 All constituie efectiv o practică comercială înșelătoare. În schimb, ea a statuat că una dintre condițiile desprinse de Curte în Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance (C‑515/12, EU:C:2014:211), care permite calificarea unei practici comerciale drept „sistem de promovare piramidală” în sensul punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29, nu era îndeplinită. Mai precis, instanța respectivă a apreciat că nu s‑a stabilit că finanțarea contraprestației plătite aderenților existenți la sistemul Lucky 4 All depindea „în special” sau „în principal” de cotizația financiară a noilor aderenți.

12

Loterie Nationale a formulat apel împotriva acestei hotărâri în fața hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen, Belgia), îndeosebi pentru motivul că, în primă instanță, s‑a statuat în mod eronat că sistemul Lucky 4 All nu constituia un sistem de promovare piramidală interzis.

13

Instanța de trimitere arată în această privință că sistemul Lucky 4 All permite constituirea de grupuri de persoane care doresc să participe la tragerile Loto propuse de Loterie Nationale. Ideea de bază a acestui sistem ar fi că jucătorii își cresc reciproc șansele de câștig dacă joacă împreună. Un grup complet de jucători, astfel cum este prevăzut de sistemul respectiv, constituie o piramidă cu opt niveluri și permite să se joace deodată 9841 de combinații.

14

La momentul înscrierii, orice nou participant la sistemul Lucky 4 All efectuează o primă plată în cuantum de 10 euro pentru a primi un „pachet de intrare”, apoi plătește o contribuție lunară de aproximativ 43 de euro. Această din urmă sumă permite cumpărarea biletelor Loto. După plata contribuției lunare, un jucător poate completa online un formular care îi permite să aleagă zece combinații de Loto pe săptămână. În continuare, un reprezentant al acestui sistem depune buletinele de Loto ale tuturor participanților la un punct de vânzare. În caz de câștig, sumele sunt distribuite după o formulă predeterminată. Mai precis, câștigătorul unei combinații primește 50 % din totalul câștigului, iar 40 % este alocat celor opt niveluri de deasupra acestei combinații, fiind cunoscut că sistemul Lucky 4 All ocupă el însuși primele patru niveluri din fiecare grup, primii jucători nefiind admiși decât începând cu nivelul 5. Cele 10 procente rămase din câștig sunt reinvestite pentru cumpărarea de noi combinații. În sfârșit, câștigurile mai mari de un milion de euro nu sunt distribuite jucătorilor, ale căror câștiguri eventuale sunt astfel plafonate.

15

Instanța de trimitere amintește că din Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance (C‑515/12, EU:C:2014:211), reiese că interdicția sistemelor de promovare piramidală, astfel cum sunt definite în anexa I la Directiva 2005/29, se întemeiază pe trei condiții cumulative. În speță, potrivit instanței de trimitere, este cert că sistemul Lucky 4 All îndeplinește primele două condiții. Pe de o parte, acesta promite realizarea unui beneficiu economic care constă în șanse de câștig sporite și, pe de altă parte, realizarea acestei promisiuni depinde de intrarea a tot mai mulți jucători.

16

În ceea ce privește cea de a treia condiție, instanța de trimitere amintește că aceasta nu este îndeplinită decât dacă cotizațiile noilor participanți finanțează în special contraprestația plătită membrilor existenți. Această condiție ar impune, așadar, existența unei legături financiare între cotizațiile plătite și contraprestația achitată. Cu toate acestea, nu ar fi sigur că un sistem poate fi interzis atunci când această legătură nu este decât indirectă. Instanța de trimitere apreciază că Curtea nu a adoptat o poziție univocă în această privință în Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance (C‑515/12, EU:C:2014:211).

17

În aceste condiții, hof van beroep te Antwerpen (Curtea de Apel din Antwerpen) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Pentru aplicarea punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29 trebuie să se considere că există un joc piramidal interzis numai atunci când realizarea promisiunii financiare în raport cu membrii existenți:

depinde în special sau în principal de plata directă din cotizațiile [financiare ale] noilor membri («legătură directă»),

sau

este suficient ca realizarea acestei promisiuni financiare față de membrii existenți să depindă în special sau în principal de o plată indirectă prin intermediul cotizațiilor [financiare ale] membrilor existenți, mai precis fără ca membrii existenți să își realizeze contraprestația în special sau în principal din vânzarea proprie sau din consumul propriu de bunuri sau de servicii, ci să depindă, în ceea ce privește realizarea promisiunii financiare, în special sau în principal de intrarea și de cotizațiile [financiare ale] noilor membri («legătură indirectă»)?”

18

Cu titlu preliminar, trebuie arătat că, în litigiul principal, instanța de trimitere este chemată să verifice dacă sistemul Lucky 4 All trebuie interzis în aplicarea punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29.

19

În această privință, Curtea a statuat deja că interzicerea sistemelor de promovare piramidală în sensul punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29 se bazează pe trei condiții cumulative. Mai întâi, promovarea este întemeiată pe promisiunea că consumatorul va avea posibilitatea să realizeze un beneficiu economic. Apoi, realizarea acestei promisiuni depinde de intrarea altor consumatori în sistem. În sfârșit, majoritatea veniturilor care permit finanțarea contraprestației promise consumatorilor nu rezultă dintr‑o activitate economică reală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 20).

20

Potrivit instanței de trimitere, organizatorii sistemului Lucky 4 All au instituit și promovează un sistem de participare colectivă la tragerile Loto propuse de Loterie Nationale deosebit de complex, care îndeplinește primele două condiții enumerate la punctul precedent din prezenta hotărâre.

21

Pe de o parte, consumatorii sunt atrași de promisiunea de a putea realiza un beneficiu economic în măsura în care participarea colectivă la Loto ar crește considerabil șansele lor de câștig la acest joc de noroc.

22

Pe de altă parte, din decizia de trimitere reiese că realizarea acestei promisiuni necesită participarea a tot mai mulți jucători, ceea ce rezultă direct din organizarea și din logica însăși ale sistemului Lucky 4 All. Astfel, grupurile de jucători iau forma unor piramide ale căror patru prime niveluri sunt ocupate de sistemul însuși. Întrucât repartizarea câștigurilor în cadrul unui grup favorizează nivelurile superioare, sistemul este cel care beneficiază înainte de toate de șansele sporite de câștig, precum și, într‑o anumită măsură, jucătorii deja existenți care au recrutat alți membri. Pentru a‑și ameliora poziția relativă, orice jucător are, astfel, interesul să recruteze noi jucători.

23

În schimb, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă a treia condiție, referitoare la finanțarea promisiunii financiare, este îndeplinită în măsura în care punctul 28 din Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance (C‑515/12, EU:C:2014:211), ar putea fi interpretat în sensul că această promisiune trebuie finanțată direct din cotizațiile unor noi membri.

24

În consecință, prin intermediul întrebării sale, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție permite calificarea unei practici comerciale drept „sistem de promovare piramidală” chiar și în ipoteza în care, în opinia sa, nu există decât o legătură indirectă între cotizațiile plătite de noii aderenți la un asemenea sistem și contraprestațiile percepute de aderenții existenți.

25

Trebuie amintit că Curtea a statuat deja că, în lipsa unei activități economice reale, care permite generarea unor venituri suficiente pentru finanțarea contraprestației promise consumatorilor, un sistem de promovare piramidală se bazează în mod necesar pe contribuția economică a participanților săi, întrucât posibilitatea unui aderent la acest sistem de a obține o contraprestație depinde în mod esențial de cheltuielile achitate de aderenți suplimentari (Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 21).

26

Un astfel de sistem nu poate fi decât „piramidal”, în sensul că permanentizarea sa necesită adeziunea unui număr tot mai mare de noi participanți pentru a finanța contraprestațiile plătite membrilor existenți. El implică de asemenea că aderenții cei mai recenți au mai puține șanse să primească o contraprestație pentru cotizația lor. Acest sistem încetează să fie viabil când creșterea numărului de aderenți, care, în teorie, ar trebui să tindă spre infinit pentru ca sistemul să dureze, nu mai este suficientă pentru a finanța contraprestațiile promise tuturor participanților (Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 22).

27

Rezultă din ceea ce precedă că calificarea drept „sistem de promovare piramidală”, în sensul punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29, impune ca aderenții la un astfel de sistem să plătească o contribuție financiară (Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 23).

28

Pentru aceleași motive, această calificare necesită existența unei legături între cotizațiile plătite de noii aderenți și contraprestațiile primite de aderenții existenți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 27).

29

În ceea ce privește natura acestei legături, din textul majorității versiunilor lingvistice ale punctului 14 din anexa I la Directiva 2005/29 reiese că finanțarea contraprestației pe care o poate percepe un consumator depinde „în special” sau „în principal” de cotizațiile plătite ulterior de noi participanți la sistem (a se vedea Hotărârea din 3 aprilie 2014, 4finance,C‑515/12, EU:C:2014:211, punctul 28).

30

În schimb, nu se poate deduce din textul acestei dispoziții că legătura financiară impusă trebuie neapărat să fie directă. Ceea ce contează este calificarea drept „specială” sau drept „principală” a cotizațiilor plătite de noi participanți la un asemenea sistem. Prin urmare, punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29 se poate aplica unui sistem în care există o legătură indirectă între cotizațiile plătite de noi aderenți și contraprestațiile percepute de aderenții existenți.

31

Pe de altă parte, o interpretare contrară a acestei dispoziții ar risca să o priveze pe aceasta de efectul său util întrucât cerința unei legături directe ar permite evitarea cu ușurință a interdicției absolute a sistemelor de promovare piramidală.

32

În ceea ce privește legătura financiară impusă pentru a exista o asemenea „promovare piramidală”, din dosarul prezentat Curții reiese că, în cauza principală, șansa de câștig este legată de aportul nelimitat în sistemul Lucky 4 All de noi jucători, care este el însuși condiționat de un drept de aderare și de mize regulate. În plus, rezultă că plafonarea câștigurilor, a căror probabilitate crește în funcție de numărul de jucători, contribuie de asemenea la finanțarea acestui sistem. O asemenea legătură financiară este indirectă, dar sigură. Revine însă instanței de trimitere sarcina de a verifica aceste elemente.

33

În orice caz, un sistem precum sistemul Lucky 4 All pare să întrunească condițiile ce permit calificarea sa drept „practică comercială” în sensul anexei I la Directiva 2005/29, întrucât are ca scop generarea unui profit pentru el însuși, adică pentru promotorii acestui sistem, iar nu doar pentru jucători. Revine instanței de trimitere să se asigure de acest aspect.

34

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție permite calificarea unei practici comerciale drept „sistem de promovare piramidală” chiar și în ipoteza în care nu există decât o legătură indirectă între cotizațiile plătite de noii aderenți la un asemenea sistem și contraprestațiile percepute de aderenții existenți.

35

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea) declară:

Punctul 14 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretat în sensul că această dispoziție permite calificarea unei practici comerciale drept „sistem de promovare piramidală” chiar și în ipoteza în care nu există decât o legătură indirectă între cotizațiile plătite de noii aderenți la un asemenea sistem și contraprestațiile percepute de aderenții existenți.