Cauza C‑651/15 P

Verein zur Wahrung von Einsatz und Nutzung von Chromtrioxid und anderen Chrom‑VI‑verbindungen in der Oberflächentechnik eV (VECCO) și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs – Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (REACH) – Articolul 58 alineatul (2) – Autorizare – Substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită – Exceptare – Regulament care modifică anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 – Includerea trioxidului de crom în lista substanțelor supuse autorizării”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 13 iulie 2017

1. Apropierea legislațiilor–Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice–Regulamentul REACH–Substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită–Regim de autorizare–Etape

   [Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (1) și art. 55 și 57 și anexa XV]

2. Apropierea legislațiilor–Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice–Regulamentul REACH–Utilizări sau categorii de utilizări exceptate de la obligația autorizării–Condiții

   [Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 58 alin. (2)]

3. Apropierea legislațiilor–Înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice–Regulamentul REACH–Utilizări sau categorii de utilizări exceptate de la obligația autorizării–Condiții–Respingerea cererii de exceptare în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiții–Condiția prezenței unei legislații comunitare specifice existente–Trioxid de crom–Inexistență

   [Regulamentul nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 58 alin. (2); Directiva 2004/37 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 98/24 a Consiliului]

1.  Din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) reiese că acesta urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. În acest scop, regulamentul menționat instituie un sistem integrat de control al substanțelor chimice, care include înregistrarea, evaluarea, precum și autorizarea și, eventual, restricționarea utilizării acestora. Regulamentul REACH rezervă o atenție specială așa‑numitelor substanțe „care prezintă motive de îngrijorare deosebită”. Aceste substanțe sunt astfel supuse regimului de autorizare prevăzut în titlul VII din regulamentul menționat, regim care, în temeiul articolului 55 din respectivul regulament, are ca obiectiv de a asigura buna funcționare a pieței interne, precum și de a garanta totodată că riscurile care decurg din utilizarea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită sunt controlate corespunzător și că aceste substanțe sunt substituite progresiv cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate, în cazul în care acestea sunt fezabile din punct de vedere economic și tehnic

   Prima etapă a acestui regim de autorizare o constituie procedura de identificare a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită, pe baza criteriilor menționate la articolul 57 din Regulamentul REACH. A doua etapă constă în includerea acestor substanțe în lista substanțelor supuse autorizării, care constituie anexa XIV la acest regulament, iar a treia și ultima etapă privește procedura care conduce, dacă este cazul, la autorizarea unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită.

   (a se vedea punctele 27-29)

2.  Pentru a asigura coerența între regimul de autorizare prevăzut în titlul VII din Regulamentul nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și celelalte acte cu putere de lege sau norme administrative ale Uniunii destinate să protejeze sănătatea umană sau mediul de riscurile generate de utilizarea unor substanțe chimice, articolul 58 alineatul (2) din acest regulament permite ca anumite utilizări sau categorii de utilizări să fie exceptate de la obligația de autorizare, cu condiția ca, prin respectarea legislației comunitare speciale în vigoare, care impune cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței, riscul să fie controlat în mod corespunzător.

   Rezultă în mod clar din această dispoziție că anumite utilizări sau categorii de utilizări ale unei substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită pot fi exceptate de la obligația de autorizare dacă sunt întrunite două condiții. Aceste condiții se referă, pe de o parte, la prezența unei legislații comunitare speciale în vigoare, care impune cerințe minime privind protecția sănătății umane și a mediului pentru utilizarea substanței și, pe de altă parte, la faptul ca, ținând seama de această legislație, riscul să fie controlat în mod corespunzător. Rezultă de asemenea din modul clar de redactare a acestei dispoziții că aceste condiții sunt cumulative, astfel încât este suficient ca una singură dintre aceste condiții să nu fie îndeplinită pentru ca exceptarea să trebuiască să fie refuzată.

   (a se vedea punctele 30 și 31)

3.  Întrucât a constatat în mod corect că Directiva 98/24 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă și Directiva 2004/37 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă nu conțin nicio dispoziție proprie trioxidului de crom care să impună cerințe minime în ceea ce privește protecția sănătății umane sau a mediului în caz de utilizare a acestei substanțe, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a statuat că aceste directive nu constituie o legislație specifică în sensul articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH). Prin urmare, Tribunalul a putut în mod întemeiat să concluzioneze că prima dintre cele două condiții impuse de această dispoziție nu era îndeplinită și, astfel, să justifice respingerea motivului întemeiat pe o încălcare a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

   Astfel, semnificația și domeniul de aplicare ale expresiei „legislație specifică”, pentru care Regulamentul REACH nu oferă nicio definiție, trebuie stabilite conform sensului ei obișnuit în limbajul curent, ținând seama de contextul în care este utilizată și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte. Prin urmare, sensul obișnuit al adjectivului „specific” se referă, în limbajul curent, la ceea ce este particular unei specii, la ceea ce îi este propriu și o distinge de celelalte specii și poate, astfel, să fie opusul a ceea ce este general. Conform acestui sens obișnuit, expresia „legislație specifică” utilizată la articolul 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH trebuie interpretată în sensul că vizează cel puțin orice directivă sau orice regulament care stabilește norme particulare pentru materia considerată. Această expresie trebuie înțeleasă în opoziție cu o legislație care reglementează fie un grup de substanțe, fie o categorie de utilizări definite de manieră generală și abstractă.

   Deși este adevărat că prima teză a articolului 58 alineatul (2) din Regulamentul REACH nu se referă la noțiunea de substanță, ci doar la cele de utilizări sau categorii de utilizări, este totuși cert că mecanismul de exceptare implică o legătură indisociabilă între o substanță și utilizările sau categoriile de utilizări ale acesteia. Astfel, Regulamentul REACH vizează, după cum reiese din titlul său și din economia sa generală, să reglementeze substanțele. Regimul de autorizare menționat în titlul VII din acest regulament se adresează în special substanțelor care, din cauza proprietăților lor intrinsece, sunt considerate ca prezentând motive de îngrijorare deosebită și care, din această cauză, trebuie, în cele din urmă, să fie înlocuite.

   (a se vedea punctele 34, 35, 37, 38 și 42)