1

Prin recursul formulat, Schniga GmbH solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 10 septembrie 2015, Schniga/OCSP – Brookfield New Zealand și Elaris (Gala Schnitzer) (T‑91/14 și T‑92/14, nepublicată, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2015:624), prin care acesta i‑a respins acțiunile având ca obiect anularea a două decizii ale Camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 20 septembrie 2013 privind acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de mere Gala Schnitzer (cauzele A 003/2007 și A 004/2007, denumite în continuare „deciziile în litigiu”).

2

Potrivit articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197, denumit în continuare „regulamentul de bază”), protecția comunitară a soiurilor de plante este acordată soiurilor care sunt distincte, omogene, stabile și noi.

3

Potrivit articolului 7 alineatul (1) din acest regulament, un soi este considerat distinct dacă se distinge net, prin manifestarea caracteristicilor care rezultă dintr‑un genotip sau dintr‑o combinație de genotipuri date, de orice alt soi a cărui existență este notorie la data depunerii cererii.

4

În ceea ce privește criteriile de omogenitate, de stabilitate și de noutate, acestea sunt definite la articolele 8, 9 și, respectiv, 10 din regulamentul menționat.

5

Articolul 50 alineatul (1) litera (f) din același regulament precizează că cererea de protecție comunitară trebuie să cuprindă o descriere tehnică a soiului.

6

Aspectul dacă criteriile de distincție, de omogenitate și de stabilitate (denumite în continuare „criteriile DUS”) sunt întrunite într‑o cauză este examinat în cadrul unei examinări tehnice realizate în conformitate cu articolele 55 și 56 din regulamentul de bază.

7

În sensul articolului 55 alineatul (1) din acest regulament:

„Dacă, în urma examinării prevăzute la articolele 53 și 54, [OCSP] constată că nu există niciun impediment pentru acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante, acesta ia măsurile necesare pentru efectuarea examinării tehnice destinate controlului respectării [criteriilor DUS], în cel puțin unul dintre statele membre, prin intermediul organismului/organismelor competent(e) care au fost însărcinate de către consiliul de administrație [al OCSP] cu examinarea tehnică a soiurilor speciei în cauză (oficii de examinare).”

8

Potrivit articolului 56 alineatul (2) din regulamentul menționat, examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație al OCSP (denumit în continuare „consiliul de administrație”) și în conformitate cu instrucțiunile OCSP. Aceste principii directoare descriu în special materialul vegetal necesar pentru examinarea tehnică, modalitățile testelor, metodele care trebuie aplicate, observațiile care trebuie prezentate, gruparea soiurilor incluse în test, precum și tabelul caracterelor care trebuie examinate. În cadrul examinării tehnice, plantele din soiul în cauză sunt cultivate pe lângă cele din soiurile pe care OCSP și centrul de examinare desemnat le consideră ca fiind soiurile de care este cel mai apropiat soiul candidat, potrivit descrierii acestuia din descrierea tehnică care face parte din cererea de protecție comunitară a soiurilor de plante.

9

Articolul 59 alineatul (3) litera (a) din același regulament precizează:

„Obiecțiile [la acordarea protecției comunitare] nu se pot baza decât pe următoarele motive:

10

Potrivit articolului 72 din regulamentul de bază:

„Camera de recurs decide cu privire la recurs pe baza examinării efectuate în conformitate cu articolul 71. Camera de recurs poate fie să exercite competențele [OCSP], fie să trimită dosarul serviciului competent al [OCSP] pentru a da curs recursului. Motivele și dispozitivul deciziei camerei de recurs trebuie respectate de acest serviciu, în măsura în care datele dosarului sunt aceleași.”

11

Potrivit articolului 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1239/95 al Comisiei din 31 mai 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 2100/94 privind procedura față de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (JO 1995, L 121, p. 37, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 10, denumit în continuare „regulamentul de punere în aplicare”), cererea de protecție comunitară cuprinde, printre alte informații, expresia caracterelor soiului care îl disting, în opinia solicitantului, în mod clar de alte soiuri, respectivele soiuri putând fi numite drept soiuri de referință pentru testări.

12

Articolul 22 din acest regulament, intitulat „Decizii privind principiile directoare”, precizează:

„(1)   Consiliul de administrație adoptă principiile directoare, la propunerea președintelui [OCSP]. Data deciziei și denumirea soiurilor la care se referă sunt publicate în Buletinul Oficial prevăzut la articolul 87 din prezentul regulament.

(2)   În lipsa unei decizii a consiliului de administrație, președintele [OCSP] poate lua decizii provizorii în acest sens. Acestea încetează să producă efecte în ziua în care consiliul de administrație adoptă principiile directoare. Nicio examinare tehnică întreprinsă înainte de adoptarea principiilor directoare de către consiliul de administrație nu este afectată de faptul că aceste principii se deosebesc de cele care au fost adoptate, cu titlu provizoriu, de către președintele [OCSP]. Dacă împrejurările o justifică, consiliul de administrație poate să ia o decizie diferită.”

13

Potrivit articolului 23 din regulamentul menționat, intitulat „Împuternicirea președintelui [OCSP]”:

„(1)   Atunci când consiliul de administrație adoptă principiile directoare, acesta îl împuternicește pe președintele [OCSP] să adauge unui soi caractere noi și denumirile [a se citi «expresiile»] acestora.

(2)   În cazul în care președintele face uz de împuternicirea prevăzută la alineatul (1), articolul 22 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.”

14

Protocolul TP/14/1 al OCSP din 27 martie 2003 privind examinarea distincției, a omogenității și a stabilității (Măr) (denumit în continuare „Protocolul OCSP TP/14/1”) stabilește principiile directoare privind examinarea tehnică a soiurilor de mere din specia Malus Mill. Înainte de adoptarea sa, nu existau nici principii directoare, nici instrucțiuni generale, în sensul regulamentului de bază, cu privire la soiurile menționate. Conform unei practici constante în materie de examinări tehnice, OCSP efectua atunci examinarea criteriilor DUS ale soiurilor în discuție întemeindu‑se pe principiile directoare generale și tehnice adoptate de Uniunea Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (denumită în continuare „UPOV”), o organizație interguvernamentală instituită prin Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante, adoptată la Paris la 2 decembrie 1961 (denumită în continuare „Convenția UPOV”).

15

Potrivit punctului III 3 din Protocolul OCSP TP/14/1, „caracterele care trebuie utilizate în testele DUS și în pregătirea descrierilor sunt cele menționate în anexa 1”.

16

Conform punctului III 5 din Protocolul OCSP TP/14/1, „[d]urata minimă a testului (cicluri de vegetație independente) acoperă în mod normal cel puțin două recolte satisfăcătoare de fructe”. La punctul IV din protocolul menționat se adaugă că „[s]oiurile candidate pot îndeplini criteriile DUS după două perioade de rodire, însă, în anumite cazuri, pot fi necesare trei perioade de rodire”.

17

Astfel cum prevede punctul III 6 din Protocolul OCSP TP/14/1:

„[…] un solicitant poate menționa, fie în chestionarul tehnic, fie în cursul testului, că un soi candidat prezintă un caracter care ar fi util pentru stabilirea distincției. Dacă se formulează o asemenea cerere și dacă este susținută de date tehnice fiabile, se poate efectua o examinare, cu condiția să se poată elabora o procedură de testare acceptabilă din punct de vedere tehnic. Se vor realiza teste speciale cu acordul președintelui OCSP, atunci când este puțin probabil ca distincția să poată fi demonstrată prin recurgerea la caracterele enumerate în protocol.”

18

UPOV, a cărei membră a devenit Comunitatea Europeană la 29 iulie 2005, a adoptat un anumit număr de principii directoare, ce figurează în protocoale, care sunt relevante pentru soluționarea prezentului litigiu.

19

Este vorba, mai întâi, despre principiile directoare TG/14/8 din 20 octombrie 1995 pentru efectuarea examinării distincției, a omogenității și a stabilității, care au fost stabilite de UPOV pentru soiurile de mere din specia Malus Mill (în continuare „Protocolul UPOV TG/14/8”).

20

Este vorba apoi despre documentul UPOV TG/1/3, intitulat „Introducere generală în examinarea distincției, a omogenității și a stabilității și în armonizarea descrierii soiurilor de plante”, întocmit de UPOV la 19 aprilie 2002 (denumit în continuare „Protocolul UPOV TG/1/3”), care constituie baza ansamblului principiilor directoare ale UPOV în ceea ce privește examinarea criteriilor DUS (denumită în continuare „examinarea DUS”).

21

În sensul punctului 1.3 din Protocolul UPOV TG/1/3, „[s]ingurele obligații care se impun membrilor [UPOV] sunt cele prevăzute în însuși textul Convenției UPOV, iar prezentul document nu trebuie interpretat într‑un mod incompatibil cu legea aplicabilă membrului [UPOV] în cauză”. Acest protocol își fixează ca obiectiv „stabilirea principiilor pe care se întemeiază examinarea DUS” și prevede că „examinarea noilor soiuri de plante poate fi armonizată în cadrul tuturor membrilor [UPOV]”.

22

Potrivit punctului 4.2.3 din Protocolul UPOV TG/1/3, „[c]aracterele care figurează în cadrul principiilor directoare de examinare nu sunt neapărat exhaustive și pot să li se adauge alte caractere dacă se dovedește util și dacă aceste caractere îndeplinesc condițiile prevăzute mai sus”.

23

Conform punctului 5.3.3.1.1 din Protocolul UPOV TG/1/3:

„Una dintre modalitățile de a se asigura că o diferență în ceea ce privește un caracter observat în cadrul unei probe de cultură este suficient de reproductibilă constă în a examina caracterul în cel puțin două situații independente. Acest lucru este posibil pentru soiuri anuale și perene datorită observațiilor efectuate în cadrul plantațiilor pe parcursul a două sezoane diferite sau în cazul altor soiuri perene datorită unor observații efectuate pe parcursul a două sezoane diferite pe baza unei singure plantații. În documentul TGP/9, «Examinarea distincției», se dau indicații cu privire la posibilitatea de a recurge la alte soluții, efectuând, de exemplu, teste în două medii diferite în cursul aceluiași an.”

24

Potrivit punctului 6.2 din Protocolul UPOV TG/1/3:

„[…] Caracterele relevante ale unui soi cuprind cel puțin toate caracterele care au fost utilizate pentru examinarea DUS sau care figurează în descrierea soiului realizată la data acordării protecției pentru acest soi. În consecință, toate caracterele evidente pot fi considerate relevante, indiferent dacă figurează sau nu figurează în cadrul principiilor directoare de examinare.”

25

Punctul 7.2 din Protocolul UPOV TG/1/3 adaugă:

„Caracterele relevante sau esențiale cuprind cel puțin toate caracterele utilizate pentru examinarea DUS sau care figurează în descrierea soiului realizată la data acordării protecției în ceea ce privește acest soi. Toate caracterele evidente pot fi, așadar, luate în considerare, indiferent dacă figurează sau nu figurează în cadrul principiilor directoare de examinare.”

26

În sfârșit, UPOV a adoptat noi principii directoare privind desfășurarea examinării distincției, a omogenității și a stabilității pentru soiurile fructifere de mere în documentul UPOV TG/14/9 din 6 aprilie 2005 (denumit în continuare „Protocolul UPOV TG/14/9”). Tabelul caracterelor inclus în Protocolul UPOV TG/14/9 conține caracterul nr. 40, intitulat „Fruct: lățimea striațiilor”, care nu figura în tabelul caracterelor inclus în Protocolul UPOV TG/14/8.

27

Tribunalul a rezumat istoricul litigiului la punctele 22-43 din hotărârea atacată după cum urmează:

28

Prin două cereri introductive depuse la grefa Tribunalului la 10 februarie 2014, Schniga a formulat acțiuni prin care solicita anularea deciziilor în litigiu.

29

În susținerea acțiunilor sale, Schniga a invocat un motiv unic, împărțit în două aspecte, primul fiind întemeiat pe faptul că, contrar celor considerate de camera de recurs, OCSP putea să se bazeze în cadrul examinării tehnice pe caracterul suplimentar în litigiu, iar al doilea pe faptul că camera de recurs a apreciat în mod eronat că rezultatele acestei examinări tehnice fuseseră viciate prin simplul fapt că examinarea avusese în vedere, în ceea ce privește acest caracter suplimentar în litigiu, un singur ciclu de cultură, cu încălcarea principiilor directoare aplicabile.

30

Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunile.

31

În ceea ce privește primul aspect al motivului unic, Tribunalul a statuat, mai întâi, la punctul 76 din hotărârea atacată, că dispozițiile procedurale ale Protocolului OCSP TP/14/1 erau aplicabile cererii de acordare a protecției comunitare soiului candidat. Apoi, Tribunalul a recunoscut, la punctul 80 din hotărârea menționată, supremația protocoalelor adoptate de OCSP asupra celor adoptate de UPOV.

32

Tribunalul a amintit în plus, la punctele 81 și 82 din hotărârea atacată, că OCSP dispune de o largă putere de apreciere în vederea realizării examinării tehnice a unui soi și că în special regulamentul de punere în aplicare conferă președintelui OCSP competența de a adăuga unui soi caractere noi și expresiile acestora, atunci când consiliul de administrație adoptă principiile directoare. El a adăugat în esență, la punctul 83 din hotărârea menționată, că această putere de apreciere este delimitată de protocoalele și de principiile directoare de examinare adoptate de consiliul de administrație care au un caracter obligatoriu în privința sa.

33

În sfârșit, Tribunalul a concluzionat în esență, la punctul 86 din hotărârea atacată, că președintele OCSP nu este împuternicit să autorizeze luarea în considerare, în cadrul examinării tehnice a unui soi, a unui caracter care nu este prevăzut de Protocolul OCSP TP/14/1 și, prin urmare, a înlăturat primul aspect al motivului unic.

34

În ceea ce privește al doilea aspect al motivului unic, Tribunalul l‑a respins ca inoperant, după ce a arătat că primul motiv reținut de camera de recurs în deciziile în litigiu, și anume că OCSP nu putea să se bazeze în mod justificat pe caracterul suplimentar în litigiu în cadrul examinării tehnice a soiului candidat, nu era afectat de nelegalitate și era suficient pentru a justifica aceste decizii din punct de vedere legal. Cu toate acestea, Tribunalul a subliniat că această examinare tehnică se desfășurase pentru o perioadă de numai un an, și anume anul 2005, cu încălcarea vădită a Protocolului OCSP TP/14/1, precum și a Protocolului UPOV TG/1/3, astfel încât trebuia, în orice caz, să se respingă acțiunea.

35

Schniga solicită Curții:

36

OCSP solicită Curții:

37

Brookfield New Zealand și Elaris solicită Curții:

38

Recursul formulat de Schniga se bazează pe un motiv unic întemeiat pe încălcarea, prin hotărârea atacată, a articolelor 7 și 56 din regulamentul de bază coroborat cu articolele 22 și 23 din regulamentul de punere în aplicare.

39

În cadrul unei prime critici, Schniga, susținută în esență de OCSP, arată că Tribunalul a considerat în mod eronat că protocoalele și principiile directoare în materie de acordare a protecției soiurilor de plante au forță obligatorie pentru OCSP.

40

Brookfield New Zealand și Elaris consideră că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept statuând că regulile de procedură pe care OCSP și le impune sie însuși sunt în mod necesar obligatorii și că au prioritate față de cele ale UPOV. Caracterul obligatoriu al normelor de comportament pe care un organism administrativ și le impune sie însuși ar fi într‑o măsură cu atât mai mare imperativ atunci când acest organism beneficiază de largi puteri discreționare.

41

În cadrul unei a doua critici, Schniga arată, pe de o parte, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept considerând că Protocolul OCSP TP/14/1 era aplicabil unei cereri de protecție depuse anterior intrării sale în vigoare.

42

În ceea ce privește, pe de altă parte, posibilitatea președintelui OCSP de a adăuga unui soi un caracter nou, Schniga susține că nici dispozițiile regulamentului de bază, nici cele ale regulamentului de punere în aplicare nu împiedică o asemenea adăugare în urma realizării examinării tehnice.

43

Astfel, în temeiul articolului 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, președintele OCSP ar dispune de competența de a lua în considerare orice caracter distinctiv al soiului examinat, chiar dacă acest caracter nu este menționat în cererea de protecție.

44

Potrivit Brookfield New Zealand și Elaris, momentul determinant care stabilește cadrul procedural aplicabil unei cereri de acordare a protecției comunitare nu este data depunerii cererii, ci momentul în care se realizează efectiv examinarea tehnică. Or, pentru a garanta securitatea juridică, examinarea DUS nu poate lua în considerare caractere distinctive introduse ulterior examinării tehnice.

45

Trebuie, de la bun început, să se examineze a doua critică din cadrul motivului unic și în special argumentul întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi considerat în mod eronat, la punctele 87-93 din hotărârea atacată, că președintele OCSP nu avea dreptul să adauge soiului candidat caracterul suplimentar în litigiu.

46

Cu titlu introductiv, trebuie amintit, în primul rând, că sarcina OCSP se caracterizează prin complexitate științifică și tehnică în ce privește condițiile de examinare a cererilor de protecție comunitară, astfel încât trebuie să i se recunoască o largă putere de apreciere în exercitarea funcțiilor sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2012, Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga, C‑534/10 P, EU:C:2012:813, punctul 50). Această largă putere de apreciere privește în special verificarea caracterului distinctiv al unui soi, în sensul articolului 7 alineatul (1) din regulamentul de bază (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 aprilie 2010, Schräder/OCSP,C‑38/09 P, EU:C:2010:196, punctul 77).

47

În al doilea rând, OCSP, în calitate de organism al Uniunii Europene, este supus principiului bunei administrări, potrivit căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante ale unei cereri de protecție comunitară și de a reuni toate elementele de fapt și de drept necesare exercitării puterii sale de apreciere. Acesta trebuie, în plus, să asigure buna derulare și eficacitatea procedurilor pe care le pune în aplicare (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga, C‑534/10 P, EU:C:2012:813, punctul 51).

48

În acest context, este necesar să se aprecieze dacă Tribunalul a interpretat în mod eronat, după cum susțin Schniga și OCSP, dispozițiile regulamentului de bază și ale regulamentului de punere în aplicare referitoare la competențele președintelui OCSP.

49

Potrivit articolului 56 alineatul (2) din regulamentul de bază, examinările tehnice se realizează în conformitate cu principiile directoare formulate de consiliul de administrație și în conformitate cu instrucțiunile OCSP.

50

În această privință, mai întâi, potrivit articolului 22 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, consiliul de administrație adoptă principiile directoare, la propunerea președintelui OCSP. Articolul 22 alineatul (2) din acest regulament prevede că, în lipsa unei decizii a consiliului menționat de a adopta respectivele principii directoare, președintele OCSP poate lua decizii provizorii în acest sens.

51

Pe de altă parte, potrivit articolului 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, atunci când consiliul de administrație adoptă principiile directoare, acesta îl împuternicește pe președintele OCSP să adauge unui soi caractere noi și expresiile acestora.

52

În consecință, chiar presupunând că Protocolul OCSP TP/14/1 ar fi fost aplicabil procedurii în litigiu, președintele OCSP era, în orice caz, împuternicit să adauge un nou caracter, în speță „lățimea striațiilor”, pentru examinarea tehnică a soiului candidat.

53

Numai o asemenea interpretare privind competențele președintelui OCSP, astfel cum reies în special din articolul 23 din regulamentul de punere în aplicare, permite să se ia în considerare particularitățile obiectului și ale procedurii de acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante.

54

Astfel, așa cum a arătat în esență avocatul general la punctul 97 din concluzii, aprecierea caracterelor unui soi de plante presupune în mod necesar un anumit hazard prin însăși natura obiectului examinării tehnice, și anume un soi de plante, precum și prin durata necesară pentru o asemenea examinare.

55

În aceste împrejurări, numai flexibilitatea pe care o permite posibilitatea recunoscută președintelui OCSP, în temeiul articolului 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, de a adăuga unui soi caractere noi este în măsură să garanteze obiectivitatea procedurii de acordare a protecției comunitare. Astfel, o cerere de protecție comunitară nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că caracterul unui soi examinat, constatat în cursul examinării tehnice și determinant pentru a aprecia caracterul distinctiv al acestuia față de alte soiuri, nu era menționat nici în chestionarul de ordin tehnic completat de solicitant, nici de principiile directoare și de protocoalele relevante.

56

În această privință, trebuie amintit că, având în vedere larga putere de apreciere recunoscută OCSP, acesta poate lua în considerare, dacă consideră necesar, fapte și probe invocate sau prezentate tardiv de părți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 decembrie 2012, Brookfield New Zealand și Elaris/OCSP și Schniga, C‑534/10 P, EU:C:2012:813, punctul 50).

57

O asemenea posibilitate trebuie să îi poată fi recunoscută a fortiori atunci când, precum în speță, elementele relevante pentru examinarea caracterului distinctiv al unui soi sunt constatate în cursul procedurii obiective pe care o constituie examinarea tehnică dispusă de OCSP și realizată de un oficiu de examinare național.

58

De altfel, o asemenea interpretare a competențelor președintelui OCSP este susținută de Protocolul UPOV TG/1/3, al cărui punct 4.2.3 precizează în special că caracterele care figurează în cadrul principiilor directoare de examinare nu sunt exhaustive și că pot să li se adauge alte caractere dacă se dovedește util.

59

În plus, întrucât competențele președintelui OCSP sunt stabilite prin regulamentul de bază și prin regulamentul de punere în aplicare, principiile directoare și protocoalele OCSP adoptate de consiliul de administrație nu pot avea nici ca obiect, nici ca efect restrângerea acestor prerogative.

60

Pentru acest motiv, procedura prevăzută la punctul III 6 din Protocolul OCSP TP/14/1, menționată de Tribunal la punctul 93 din hotărârea atacată, care privește cazurile în care adăugarea unui caracter nou este cerută de solicitantul protecției comunitare, nu îl poate împiedica pe președintele OCSP să adauge din oficiu un caracter nou în cadrul examinării tehnice a unui soi.

61

În ceea ce privește momentul în care președintele OCSP poate să își exercite competența pe care i‑o conferă articolul 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare, nici dispozițiile acestui regulament, nici cele ale regulamentului de bază nu se opun ca adăugarea unui caracter nou să intervină ulterior finalizării examinării tehnice dacă un asemenea caracter a fost constatat cu ocazia acestei examinări.

62

Astfel, pe de o parte, în temeiul punctelor 6.2 și 7.2 din Protocolul UPOV TG/1/3, citate de Tribunal la punctul 77 din hotărârea atacată, caracterele relevante în vederea examinării criteriilor DUS se stabilesc prin raportare la descrierea soiului realizată „la data acordării protecției” solicitate, iar nu prin raportare la descrierea soiului realizată la data formulării cererii.

63

Pentru acest motiv, descrierea tehnică a soiului candidat impusă de articolul 50 alineatul (1) litera (f) din regulamentul de bază și de articolul 19 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de punere în aplicare nu poate avea decât o valoare indicativă în privința președintelui OCSP în exercitarea prerogativei pe care i‑o conferă articolul 23 alineatul (1) din regulamentul de bază.

64

Pe de altă parte, o asemenea soluție nu este incompatibilă cu principiul securității juridice.

65

Astfel, dacă terții, al căror soi protejat a fost reținut ca soi care trebuie să servească drept referință în vederea examinării tehnice, pot adresa obiecții la acordarea protecției comunitare, aceste obiecții trebuie să urmărească, conform articolului 59 alineatul (3) litera (a) din regulamentul de bază, să demonstreze că criteriile DUS nu sunt îndeplinite.

66

Prin urmare, faptul că președintele OCSP adaugă un caracter nou a cărui prezență nu a fost constatată decât în cadrul examinării tehnice a unui soi nu poate, ca atare, să constituie o încălcare a principiului securității juridice în privința terțului al cărui soi protejat a fost reținut ca soi de referință în vederea acestei examinări. Astfel, acesta nu poate invoca așteptări legitime în ceea ce privește întinderea examinării menționate și natura caracterelor distinctive examinate.

67

Din ansamblul acestor considerații rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept statuând că articolul 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare nu conferă președintelui OCSP competența de a adăuga, în urma examinării tehnice a unui soi, un caracter nou acestui soi atunci când acest caracter nu era menționat nici în chestionarul de ordin tehnic completat de solicitant, nici în cadrul principiilor directoare și al protocoalelor aplicabile.

68

În consecință, trebuie să se admită argumentul Schniga și, fără a fi necesar să se analizeze celelalte critici din cadrul recursului, să se anuleze hotărârea atacată în măsura în care a confirmat anularea deciziei OCSP de către camera de recurs pentru motivul că caracterul distinctiv reținut „lățimea striațiilor” a fost adăugat de președintele OCSP.

69

Conform articolului 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, să soluționeze în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.

70

În speță, Curtea consideră că acțiunile formulate de Schniga în scopul anulării deciziilor în litigiu sunt în stare de judecată și că trebuie, prin urmare, să se soluționeze în mod definitiv aceste acțiuni.

71

În această privință, împrejurarea că Tribunalul nu a răspuns decât cu titlu suplimentar la al doilea aspect al motivului unic al Schniga, la punctele 103 și 104 din hotărârea atacată, nu este determinantă, în măsura în care părțile au avut posibilitatea să își prezinte în mod detaliat, în fața acestei instanțe și în fața Curții, argumentele referitoare la acest al doilea aspect.

72

În aceste condiții, trebuie, mai întâi, să se admită primul aspect al motivului unic invocat de recurentă în susținerea acțiunilor sale, pentru motivele expuse la punctele 46-68 din prezenta hotărâre.

73

În ceea ce privește apoi al doilea aspect al motivului unic menționat, camera de recurs a anulat deciziile de acordare a protecției și de respingere a obiecțiilor pentru motivul că examinarea tehnică cu privire la caracterul suplimentar în litigiu se desfășurase pentru o perioadă de numai un an, și anume anul 2005, iar nu în cursul a două cicluri de vegetație consecutive.

74

Schniga și OCSP susțin că, în practică, BSA însuși a constatat că caracterul suplimentar în litigiu fusese examinat ulterior anului 2005, și anume în cursul anilor 2006 și 2007. În orice caz, confruntându‑se cu o eroare de procedură susceptibilă să fie rectificată, camera de recurs ar fi trebuit să trimită dosarul serviciilor competente ale OCSP pentru ca acestea să adopte măsurile necesare.

75

Brookfield New Zealand și Elaris susțin că, în niciun moment al procedurii, Schniga nu a solicitat o corectare a neregularității constatate.

76

În această privință, trebuie amintit că, prin Decizia din 14 decembrie 2006, președintele OCSP a aprobat utilizarea caracterului suplimentar în litigiu în vederea stabilirii distincției dintre soiul candidat și soiul de referință și că, prin Decizia din 26 februarie 2007, OCSP a acordat societății Schniga protecția comunitară pentru soiul candidat.

77

Or, nu se contestă că, la data la care au fost adoptate deciziile de acordare a protecției și de respingere a obiecțiilor, respectiv la 26 februarie 2007, OCSP nu dispunea decât de raportul final de examinare adoptat de BSA la 19 decembrie 2005 și modificat la 9 februarie 2006, care preciza că acest caracter fusese constatat în cursul ciclului vegetal al anului 2005. Abia la 8 august 2008 BSA a informat OCSP că respectivul caracter fusese constatat și în cadrul ciclurilor de vegetație ale anilor 2006 și 2007.

78

Prin urmare, protecția comunitară a fost acordată societății Schniga pentru soiul candidat fără ca OCSP să dispună de elemente care să stabilească faptul că caracterul suplimentar în litigiu fusese examinat în cursul a două cicluri de vegetație, cu încălcarea atât a Protocolului OCSP TP/14/1, cât și a Protocolului UPOV TG/1/3.

79

În această privință, larga putere de apreciere de care dispune OCSP în exercitarea funcțiilor sale, amintită la punctul 46 din prezenta hotărâre, nu îi poate permite să se sustragă de la normele tehnice care reglementează desfășurarea examinărilor tehnice fără să contravină obligației de bună administrare, precum și obligației de atenție și de imparțialitate care îi revine. În plus, caracterul obligatoriu, inclusiv pentru OCSP, al acestor norme este confirmat de articolul 56 alineatul (2) din regulamentul de bază, care impune ca examinările tehnice să se realizeze în conformitate cu acestea.

80

Prin urmare, camera de recurs a constatat în mod întemeiat că OCSP acordase protecția comunitară pentru soiul candidat pe baza unei examinări tehnice nelegale.

81

Rezultă că al doilea aspect al motivului unic invocat în primă instanță nu este fondat.

82

Pe cale de consecință, deciziile în litigiu ar trebui să fie confirmate.

83

Cu toate acestea, în temeiul articolului 72 din regulamentul de bază, camera de recurs poate fie să exercite competențele OCSP, fie să trimită dosarul serviciului competent al OCSP pentru a da curs recursului.

84

Deși este adevărat că camera de recurs dispune de o putere de apreciere în ceea ce privește oportunitatea de a se pronunța ea însăși asupra cererii sau de a trimite dosarul serviciului competent al OCSP, nu este mai puțin adevărat că, în cazul în care decide să exercite competențele OCSP, îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate împrejurările relevante ale unei cereri de protecție comunitară și de a reuni toate elementele de fapt și de drept necesare exercitării puterii sale de apreciere, astfel cum a fost amintit la punctul 47 din prezenta hotărâre.

85

Or, camera de recurs, exercitând competențele OCSP, a considerat că nu se putea acorda soiului candidat protecția comunitară solicitată, chiar dacă aceasta nu dispunea de certitudinea faptului că caracterul „lățimea striațiilor” nu era reproductibil în cursul a două cicluri de cultură.

86

Având în vedere, pe de o parte, faptul că eroarea care a condus la anularea de către camera de recurs a deciziilor de acordare a protecției și de respingere a obiecțiilor nu era imputabilă solicitantului și, pe de altă parte, faptul că această neregularitate, în orice caz, nu condiționează în sine temeinicia cererii de protecție, o trimitere la serviciul competent al OCSP pentru continuarea examinării tehnice în scopul de a se asigura că caracterul suplimentar în litigiu îndeplinea cerința reproductibilității ar fi permis OCSP să dispună de ansamblul elementelor relevante pentru a aprecia validitatea acordării protecției comunitare în beneficiul soiului candidat și ar fi fost mai aptă să garanteze drepturile solicitantului.

87

Împrejurarea că Schniga nu a solicitat o asemenea regularizare nu poate fi invocată în mod util pentru a justifica abținerea camerei de recurs să trimită dosarul serviciului competent al OCSP, din moment ce unui solicitant al unei protecții comunitare căruia i s‑a acordat o asemenea protecție nu i se poate pretinde să repună în discuție din proprie inițiativă validitatea însăși a dreptului care i‑a fost recunoscut.

88

Prin urmare, se impune anularea deciziilor în litigiu în măsura în care, prin acestea, camera de recurs, pe de o parte, a considerat că articolul 23 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare nu conferă președintelui OCSP competența de a adăuga, în urma examinării tehnice a unui soi, un caracter nou pentru acest soi atunci când acest caracter nu este menționat nici în chestionarul de ordin tehnic din cerere, nici de principiile directoare și de protocoalele aplicabile și, pe de altă parte, a anulat deciziile de acordare a protecției și de respingere a obiecțiilor fără ca în prealabil, în temeiul articolului 72 din regulamentul de bază, să fi trimis dosarul serviciului competent al OCSP pentru a dispune de ansamblul elementelor relevante pentru a aprecia validitatea protecției comunitare acordate.

89

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat sau atunci când recursul este fondat, iar Curtea soluționează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Conform articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În sfârșit, articolul 140 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, de asemenea aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, prevede în special că Curtea poate decide ca un intervenient, altul decât un stat membru sau o instituție, să suporte propriile cheltuieli de judecată.

90

În speță, întrucât Schniga a solicitat obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată, iar acesta a căzut în pretenții în parte, se impune obligarea lui să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Schniga, în măsura în care litigiul își are originea într‑o eroare care îi este imputabilă. Pe de altă parte, este necesar să se dispună ca Brookfield New Zealand și Elaris să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară și hotărăște: