Cauza C‑584/15

Glencore Céréales France

împotriva

Établissement national des produits de l’agriculture de la mer (FranceAgriMer)

(cerere de decizie preliminară
formulată de tribunal administratif de Melun)

„Trimitere preliminară – Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 – Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene – Articolul 3 – Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 – Articolul 11 – Recuperarea unei restituiri la export acordate în mod nejustificat – Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 – Articolul 5a – Garanție eliberată în mod nejustificat – Dobânzi datorate – Termen de prescripție – Momentul de la care începe să curgă termenul – Întreruperea termenului – Limită maximă – Termen mai lung – Aplicabilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 2 martie 2017

  1. Resurse proprii ale Uniunii Europene–Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii–Urmărirea în justiție a abaterilor–Termen de prescripție–Aplicabilitate în cazul recuperării unor creanțe din dobânzi aferente unor sume percepute fără a fi datorate

    [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) și (2); Regulamentul nr. 3665/87 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 495/97, art. 11 alin. (3), și Regulamentul nr. 3002/92 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 770/96, art. 5a]

  2. Resurse proprii ale Uniunii Europene–Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii–Abatere continuă sau repetată–Noţiune–Faptul că un operator este debitorul unor creanțe din dobânzi aferente unor sume percepute fără a fi datorate–Excludere

    [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2); Regulamentul nr. 3665/87 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 495/97, art. 11 alin. (3), și Regulamentul nr. 3002/92 al Comisiei, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 770/96, art. 5a]

  3. Resurse proprii ale Uniunii Europene–Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii–Urmărirea în justiție a abaterilor–Termen de prescripție–Aplicabilitate în cazul recuperării unor creanțe din dobânzi aferente unor sume percepute fără a fi datorate–Momentul de la care începe să curgă termenul–Data comiterii abaterii

    [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) primul paragraf]

  4. Resurse proprii ale Uniunii Europene–Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii–Urmărirea în justiție a abaterilor–Termen de prescripție–Limită maximă–Aplicabilitate în cazul recuperării unor creanțe din dobânzi aferente unor sume percepute fără a fi datorate–Absența unei decizii a autorității competente în legătură cu recuperarea acestor creanțe în termenul aplicabil, în pofida cererii sale formulate în acest termen de restituire a sumelor percepute fără a fi datorate–Decădere

    [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) al patrulea paragraf și art. 6 alin. (1)]

  5. Resurse proprii ale Uniunii Europene–Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii–Urmărirea în justiție a abaterilor–Termen de prescripție–Aplicabilitatea termenelor de prescripție naționale mai lungi–Condiție–Respectarea principiilor securității juridice și proporționalității–Termen de cinci ani–Admisibilitate

    [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 3 alin. (1) și (3)]

  1.  Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că termenul de prescripție prevăzut de această dispoziție este aplicabil recuperării de creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, datorate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 495/97 al Comisiei din 18 martie 1997, și al articolului 5a din Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 al Comisiei din 16 octombrie 1992 de stabilire a modalităților comune de control al utilizării și/sau destinației produselor provenind din intervenție, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 770/96 al Comisiei din 26 aprilie 1996.

    În speță, este cert că deciziile de recuperare în discuție în litigiul principal, emise de autoritatea administrativă competentă în vederea recuperării ajutoarelor și a sumelor primite în mod nejustificat de Glencore din cauza abaterilor săvârșite de aceasta, au fost adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87, în ceea ce privește orzul pentru malț în vrac, și în temeiul articolului 5a din Regulamentul nr. 3002/92, în ceea ce privește grâul comun de intervenție. În plus, din dosarul de care dispune Curtea reiese că decizia de recuperare privind recuperarea dobânzilor în plus față de aceste ajutoare și sume a fost adoptată de asemenea în temeiul dispozițiilor amintite. În această privință, trebuie arătat că dispozițiile menționate prevăd în mod expres că rambursarea ajutoarelor și a sumelor primite în mod nejustificat de operatorul economic în cauză este însoțită de dobânzi, care se calculează pe baza acestor ajutoare și sume, în funcție de perioada cuprinsă între momentul încasării lor și cel al rambursării acestora. Articolul 5a alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 3002/92 prevede, în această privință, că perceperea de către autoritatea competentă a sumei astfel calculate este echivalentă cu recuperarea avantajului economic acordat pe nedrept operatorului economic vizat. Astfel, se impune ca deciziile de recuperare în discuție în litigiul principal să fie calificate drept „măsuri administrative”, în sensul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2988/95, atât în măsura în care privesc suma datorată cu titlu principal, cât și în măsura în care privesc dobânzile, având în vedere că aceste decizii contribuie la retragerea avantajului obținut în mod nejustificat de operatorul economic în cauză. Rezultă că termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament este aplicabil în împrejurări precum cele din litigiul principal.

    (a se vedea punctele 28-31 și 33 și dispozitiv 1)

  2.  Articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că faptul că un operator economic este debitor al unor creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, nu constituie o „abatere continuă sau repetată” în sensul acestei dispoziții. Asemenea creanțe trebuie considerate ca rezultând din aceeași abatere, în sensul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, care determină recuperarea ajutoarelor și a sumelor primite în mod nejustificat care constituie creanțele principale.

    Astfel, trebuie amintit că săvârșirea unei abateri, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95, presupune întrunirea a două condiții, și anume o acțiune sau o omisiune a unui operator economic care constituie o încălcare a dreptului Uniunii, precum și un prejudiciu sau un prejudiciu potențial adus bugetului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Firma Ernst Kollmer Fleischimport und -export, C‑59/14, EU:C:2015:660, punctul 24). În ceea ce privește condiția referitoare la existența unei încălcări a dreptului Uniunii, din articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87 și din articolul 5a din Regulamentul nr. 3002/92 rezultă că aceeași încălcare a unei dispoziții a dreptului Uniunii dă dreptul atât la recuperarea sumelor primite în mod nejustificat din cauza acestei încălcări, cât și la încasarea de dobânzi în plus față de aceste sume, care contribuie la recuperarea avantajului economic acordat în mod nejustificat operatorului economic în cauză. În ceea ce privește condiția referitoare la existența unui prejudiciu sau a unui prejudiciu potențial produs bugetului Uniunii, trebuie arătat, astfel cum o face în esență avocatul general la punctele 51 și 60 din concluziile prezentate, că dobânzile prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87 și la articolul 5a din Regulamentul nr. 3002/92 constituie dobânzi compensatorii destinate să reflecte valoarea actualizată a „prejudiciului”, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95, între data producerii acestuia și cea a rambursării de către operatorul economic în cauză a cuantumului efectiv al acestuia.

    Contrar celor susținute de guvernul francez, rezultă că, în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor Regulamentelor nr. 3665/87 și nr. 3002/92, o abatere, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95, conduce la recuperarea avantajului economic acordat în mod nejustificat operatorului în cauză, care constă, conform articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87 și articolului 5a din Regulamentul nr. 3002/92, în ajutoarele și sumele primite în mod nejustificat de acest operator economic, majorate cu dobânzile prevăzute de aceste articole.

    (a se vedea punctele 38-42 și dispozitiv 2)

  3.  Articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește acțiunile în justiție ce determină adoptarea unor măsuri administrative care au ca scop recuperarea unor creanțe constând în dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, termenul de prescripție prevăzut la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf începe să curgă de la data săvârșirii abaterii ce dă dreptul la recuperarea ajutoarelor și a sumelor nedatorate pe baza cărora sunt calculate aceste dobânzi, și anume de la data elementului constitutiv al acestei abateri care se produce ultimul, mai precis fie data acțiunii sau a omisiunii, fie data prejudiciului.

    În orice caz, revine instanței de trimitere, care dispune de o cunoaștere aprofundată a faptelor în discuție în litigiul principal, sarcina de a stabili dacă în speță avantajul vizat a fost acordat definitiv anterior acțiunii sau omisiunii care constituie o încălcare a dreptului Uniunii. Într‑un astfel de caz, termenul de prescripție a acțiunilor având ca scop recuperarea creanțelor constituite din dobânzile în cauză începe să curgă de la data respectivei acțiuni sau a respectivei omisiuni. Dacă, dimpotrivă, rezultă că acest avantaj a fost acordat ulterior acțiunii sau omisiunii menționate, dies a quo corespunde datei acordării respectivului avantaj și, prin urmare, zilei corespunzătoare momentului de la care se calculează dobânzile menționate.

    (a se vedea punctele 50 și 51 și dispozitiv 3)

  4.  Articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce privește acțiunile în justiție ce determină adoptarea unor măsuri administrative având ca scop recuperarea unor dobânzi, precum cele în discuție în litigiul principal, prescripția se împlinește la expirarea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf menționat atunci când, în acest termen, autoritatea competentă, deși a solicitat rambursarea ajutoarelor sau a sumelor încasate în mod nejustificat de operatorul economic în cauză, nu a adoptat nicio decizie în ceea ce privește aceste dobânzi.

    Astfel, cu excepția ipotezei în care acțiunea administrativă este suspendată conform articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95, actele de cercetare sau de urmărire în justiție adoptate de autoritatea competentă și aduse la cunoștința persoanei în cauză, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al treilea paragraf din acest regulament, nu au ca efect întreruperea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din regulamentul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2015, Pfeifer & Langen, C‑52/14, EU:C:2015:381, punctul 72). Rezultă că, în ceea ce privește abateri precum cele în discuție în litigiul principal, autoritatea competentă este obligată să adopte măsurile administrative destinate recuperării avantajului economic acordat în mod nejustificat, în orice caz, în termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95. Prin urmare, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care autoritatea competentă a solicitat, într‑o primă etapă, rambursarea creanțelor principale, înainte de a solicita, într‑o a doua etapă, rambursarea dobânzilor, presupunând că au fost adoptate acte de întrerupere a prescripției cu privire la aceste dobânzi, autoritatea menționată era obligată să adopte decizia sa privind rambursarea dobânzilor respective în termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95.

    (a se vedea punctele 56, 57, 59 și 61 și dispozitiv 4)

  5.  Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie interpretat în sensul că un termen de prescripție prevăzut de dreptul național mai lung decât cel prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din acest regulament poate fi aplicat, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în ceea ce privește recuperarea unor creanțe născute înainte de data intrării în vigoare a acestui termen și care nu erau încă prescrise în temeiul acestei din urmă dispoziții

    În plus, deși, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 64 din prezenta hotărâre, statele membre păstrează o largă putere de apreciere în ceea ce privește stabilirea unor termene de prescripție mai lungi, aceste state trebuie totuși să respecte principiile generale ale dreptului Uniunii, în special principiul securității juridice și principiul proporționalității. În ceea ce privește principiul securității juridice, astfel cum reiese din jurisprudența Curții în materie penală, statelor membre le este în principiu permis să procedeze la o prelungire a termenelor de prescripție atunci când faptele imputate nu au fost prescrise niciodată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2015, Taricco și alții, C‑105/14, EU:C:2015:555, punctul 57). În ceea ce privește principiul proporționalității, trebuie arătat că aplicarea unui termen de prescripție național mai lung, precum cel menționat la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95, în vederea urmăririi în justiție a abaterilor, în sensul acestui regulament, nu trebuie să depășească în mod vădit ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de protecție a intereselor financiare ale Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 2014, Cruz & Companhia, C‑341/13, EU:C:2014:2230, punctul 59 și jurisprudența citată). În ceea ce privește un termen de prescripție de cinci ani, precum cel prevăzut la articolul 2224 din Codul civil, în redactarea rezultată din Legea nr. 2008-561, trebuie arătat că el nu este decât cu un an mai lung decât cel prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2988/95. În consecință, un astfel de termen nu depășește ceea ce este necesar pentru a permite autorităților naționale să urmărească în justiție abaterile care produc prejudicii bugetului Uniunii și respectă cerința proporționalității.

    (a se vedea punctele 72-74 și 76 și dispozitiv 5)