Cauza C‑570/15

X

împotriva

Staatssecretaris van Financiën

(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Trimitere preliminară – Aplicarea regimurilor de securitate socială – Lucrători migranți – Stabilirea legislației aplicabile – Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 – Articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) – Persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau a mai multe state membre – Persoană angajată într‑un stat membru și care desfășoară o parte din activitatea sa în statul membru în care are reședința”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 septembrie 2017

Securitate socială – Legislație aplicabilă – Articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1408/71 – Persoană care desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată în mai multe state membre – Noțiune – Persoană angajată într‑un stat membru și care are reședința în alt stat membru pe teritoriul căruia a desfășurat în cursul anului încheiat o parte din această activitate salariată reprezentând 6,5 % din orele de muncă – Excludere

[Regulamentul nr. 1408/71 al Consiliului, art. 14 alin. (2) lit. (b) pct. (i)]

Articolul 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, trebuie interpretat în sensul că o persoană precum cea în discuție în litigiul principal, care desfășoară o activitate salariată pentru un angajator stabilit pe teritoriul unui stat membru și care are reședința în alt stat membru pe teritoriul căruia a desfășurat în cursul anului încheiat o parte din această activitate salariată reprezentând 6,5 % din orele de muncă, fără ca aceasta să fi făcut obiectul unui acord prealabil cu angajatorul său, nu trebuie considerată că desfășoară în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau a mai multe state membre, în sensul acestei dispoziții.

Rezultă din această dispoziție, care derogă de la regula generală a legăturii cu statul membru de angajare, că aplicarea sa este subordonată condiției ca persoana interesată să desfășoare în mod obișnuit o activitate salariată pe teritoriul a două sau a mai multe state membre.

Or, o astfel de cerință presupune ca persoana vizată să desfășoare în mod obișnuit activități semnificative pe teritoriul a două sau a mai multe state membre (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 martie 2000, Banks și alții, C 178/97, EU:C:2000:169, punctul 25).

În această privință, împrejurarea că persoana respectivă desfășoară activități numai în mod ocazional pe teritoriul unui stat membru nu poate fi luată în considerare în vederea aplicării articolului 14 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71.

Pentru a aprecia dacă trebuie să se considere că o persoană desfășoară în mod obișnuit o activitate salarială pe teritoriul a două sau a mai multe state membre ori, dimpotrivă, dacă este vorba despre activități repartizate pe teritoriul mai multor state membre numai punctual, trebuie avute în vedere în special durata perioadelor de activitate și natura muncii salariate astfel cum sunt definite în actele contractuale, precum și, dacă este cazul, caracterul real al activităților desfășurate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 iulie 1973, Hakenberg, 13/73, EU:C:1973:92, punctul 20, precum și Hotărârea din 4 octombrie 2012, Format Urządzenia i Montaże Przemysłowe, C 115/11, EU:C:2012:606, punctul 44).

(a se vedea punctele 18-21 și 29 și dispozitivul)