Cauza C‑351/15 P

Comisia Europeană

împotriva

Total SA
și
Elf Aquitaine SA

„Recurs – Înțelegeri – Piața metacrilaților – Amenzi – Răspundere solidară a societăților‑mamă și a filialei lor pentru comportamentul ilicit al acesteia din urmă – Plata amenzii de către filială – Reducerea cuantumului amenzii filialei în urma unei hotărâri a Tribunalului Uniunii Europene – Scrisori ale serviciului contabil al Comisiei Europene prin care se solicită societăților‑mamă plata sumei rambursate de aceasta filialei, majorată cu dobânzi de întârziere – Acțiune în anulare – Acte atacabile – Protecție jurisdicțională efectivă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 19 ianuarie 2017

1. Recurs–Motive–Motivare insuficientă sau contradictorie–Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

2. Recurs–Motive–Apreciere eronată a faptelor–Inadmisibilitate–Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Recurs–Motive–Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului–Inadmisibilitate–Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii efectuate de Tribunal–Admisibilitate

   [art. 256 alin (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) litera (d) și art. 169 alin. (2)]

4. Acțiune în anulare–Acte supuse căilor de atac–Noțiune–Acte care produc efecte juridice obligatorii–Scrisori ale Comisiei prin care se solicită societăților‑mamă, în urma reducerii și a rambursării parțiale a amenzii achitate inițial de către filială, plata unor dobânzi de întârziere–Includere

   (art. 263 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 19)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 19)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 30 și 31)

4.  Pentru a stabili dacă un act este susceptibil să facă obiectul unei acțiuni în anulare, trebuie examinată substanța însăși a acestui act, forma în care el a fost adoptat fiind, în principiu, lipsită de relevanță în această privință. Nu constituie acte sau decizii susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anulare decât măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. Astfel, acțiunea în anulare este, în principiu, deschisă numai împotriva unei măsuri prin care instituția în cauză își stabilește, la sfârșitul unei proceduri administrative, definitiv poziția. În schimb, nu pot fi calificate drept acte atacabile, printre altele, actele intermediare al căror obiectiv este de a pregăti decizia finală și nici actele confirmative sau actele de executare propriu‑zisă, în măsura în care astfel de acte nu urmăresc să producă efecte juridice autonome în raport cu cele ale actului instituției Uniunii care este pregătit, confirmat sau executat.

   În această privință, scrisorile prin care Comisia solicită societăților‑mamă plata dobânzilor de întârziere în privința unei amenzi, care a fost aplicată filialei lor, dar pentru plata căreia aceste societăți sunt responsabile în solidar, trebuie să se considere că produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele societăților‑mamă menționate, modificând în mod distinct situația lor juridică, în cazul în care cuantumul inițial al amenzii fusese achitat în întregime de această filială, iar Comisia nu mai avea din această cauză, așadar, dreptul să solicite plata dobânzilor de întârziere acestor societăți‑mamă. Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a calificat astfel de scrisori drept acte atacabile în sensul articolului 263 TFUE.

   (a se vedea punctele 35-37, 40, 45, 48 și 49)