Cauzele conexate C‑248/15 P, C‑254/15 P și C‑260/15 P

Maxcom Ltd și alții

împotriva

City Cycle Industries

„Recurs – Dumping – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 501/2013 – Importuri de biciclete expediate din Indonezia, din Malaysia, din Sri Lanka și din Tunisia – Extinderea la aceste importuri a taxei antidumping definitive instituite pentru importurile de biciclete originare din China – Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Articolul 13 – Circumvenție – Articolul 18 – Lipsa cooperării – Probă – Ansamblu de indicii concordante – Motive contradictorii – Nemotivare – Încălcarea drepturilor procedurale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 26 ianuarie 2017

  1. Recurs–Motive–Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă–Inadmisibilitate–Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare–Încălcarea normelor aplicabile în materie de probă–Admisibilitate

    [art. 256 alin. (1) TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

  2. Politica comercială comună–Protecție împotriva practicilor de dumping–Putere de apreciere a instituțiilor–Control jurisdicțional–Limite

  3. Politica comercială comună–Protecție împotriva practicilor de dumping–Circumvenție–Determinarea unei circumvenții–Sarcina probei–Stabilirea unei circumvenții pe baza unui ansamblu de indicii concordante–Admisibilitate

    (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 13 și 18)

  4. Procedură jurisdicțională–Motivarea hotărârilor–Conținut

    (Statutul Curții de Justiție, art. 36)

  5. Recurs–Motive–Controlul Curții cu privire la aprecierea de către Tribunal a necesității de a completa elementele de informație–Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

    [art. 256 alin. (1) TFUE]

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 52 și 53)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 56 și 89)

  3.  În temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene, sarcina probei unei circumvenții incumbă instituțiilor Uniunii. În plus, reiese din termenii și din economia articolului 13 menționat că, în scopul stabilirii existenței unei circumvenții, revine acestor instituții sarcina de a realiza o analiză globală cu privire la țara terță vizată de ancheta privind circumvenția, în ansamblul ei. În schimb, nu le incumbă, în scopul de a proba o astfel de circumvenție, obligația să realizeze o analiză a situației fiecărui producător‑exportator individual, această analiză revenind în sarcina producătorilor‑exportatori individuali menționați, în cadrul cererilor formulate în temeiul articolului 13 alineatul (4) din acest regulament. Astfel, conform articolului 13 alineatul (1) din regulamentul citat anterior, constatarea existenței unei circumvenții a măsurilor antidumping se realizează de instituțiile Uniunii pentru ansamblul țării terțe menționate, însă revine fiecărui producător exportator individual sarcina de a demonstra că situația sa specifică justifică acordarea unei scutiri în temeiul articolului 13 alineatul (4) din acest regulament.

    În ceea ce privește nivelul de probă necesar pentru a demonstra existența unei circumvenții în ipoteza unei cooperări insuficiente sau inexistente din partea unei părți dintre producători‑exportatori, nicio dispoziție din regulamentul citat nu conferă Comisiei, în cadrul unei anchete privind existența unei circumvenții, competența de a constrânge producătorii sau exportatorii vizați de o plângere să participe la anchetă sau să prezinte informații. Așadar, Comisia este tributară cooperării voluntare a părților interesate pentru a‑i furniza informațiile necesare. Acesta este motivul pentru care legiuitorul Uniunii a prevăzut la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul menționat că, în cazul în care o parte interesată refuză accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează sau obstrucționează semnificativ ancheta, pot fi stabilite concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor disponibile. În plus, articolul 18 alineatul (6) din același regulament precizează că, în cazul în care o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și din această cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în cazul în care ea ar fi cooperat.

    În împrejurări caracterizate printr‑o lipsă totală de cooperare din partea producătorilor‑exportatori, Curtea a precizat în această privință că reiese din dispozițiile articolului 18 din regulamentul citat anterior că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să stabilească o prezumție legală care să permită să se deducă în mod direct din lipsa cooperării părților interesate sau vizate existența unei circumvenții și care, implicit, să scutească instituțiile Uniunii de orice cerință de probă. Cu toate acestea, ținând seama de posibilitatea de a stabili concluzii, chiar și definitive, pe baza datelor disponibile și de a trata partea care nu cooperează sau care cooperează doar parțial într‑un mod mai puțin favorabil decât în situația în care ar fi cooperat, este la fel de evident că instituțiile Uniunii sunt autorizate să se bazeze pe un ansamblu de indicii concordante care permit să se concluzioneze că există o circumvenție în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009. Orice altă soluție ar risca să compromită eficacitatea măsurilor de protecție comercială a Uniunii ori de câte ori instituțiile Uniunii se confruntă cu refuzul cooperării în cadrul unei anchete care vizează stabilirea unei circumvenții.

    Atunci când lipsa cooperării nu vizează ansamblul producătorilor‑exportatori, ci numai pe o parte dintre aceștia, modul de redactare a articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază nu se opune ca instituțiile Uniunii să constate existența unei circumvenții a măsurilor antidumping întemeindu‑se pe un ansamblu de indicii concordante în ipoteza în care producătorii‑exportatori care reprezintă o parte semnificativă a importurilor produsului vizat în Uniune nu au cooperat sau nu au cooperat suficient în cadrul anchetei. Pe de altă parte, necesitatea de a garanta eficacitatea măsurilor de protecție comercială justifică de asemenea, în astfel de împrejurări, faptul că instituțiile menționate sunt autorizate să se bazeze pe un astfel de ansamblu de indicii concordante care permit să se concluzioneze că există o circumvenție în sensul acestei dispoziții.

    Deși instituțiile Uniunii sunt autorizate să se întemeieze pe un astfel de ansamblu de indicii, totuși, în temeiul articolului 13 alineatele (1) și (3) din regulamentul menționat, aceste indicii trebuie să urmărească să demonstreze că cele patru condiții enunțate în această dispoziție sunt îndeplinite. Astfel, în ceea ce privește cea de a doua condiție dintre acestea, respectiv că modificarea configurației schimburilor comerciale dintre țările terțe și Uniune sau dintre întreprinderi din țara care face obiectul măsurilor și Uniune trebuie să decurgă din practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică alta decât impunerea taxei, aceste instituții trebuie să aibă la dispoziție elemente prin care se urmărește să se stabilească faptul că modificarea configurației schimburilor comerciale rezultă din astfel de practici, operațiuni sau prelucrări.

    (a se vedea punctele 58, 59, 61-64 și 66-69)

  4.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 87)

  5.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 106)