Cauza C‑230/15

Brite Strike Technologies Inc.

împotriva

Brite Strike Technologies SA

(cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Den Haag)

„Trimitere preliminară — Cooperare judiciară în materie civilă — Regulamentul (CE) nr. 44/2001 — Articolul 22 punctul 4 — Competență judiciară pentru litigiile în materia proprietății intelectuale — Articolul 71 — Convenții încheiate de statele membre în domenii specifice — Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale — Competență judiciară pentru litigiile referitoare la mărcile, desenele și modelele industriale Benelux — Articolul 350 TFUE”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 14 iulie 2016

1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Articolul 71 – Domeniu de aplicare – Relații cu convențiile referitoare la o materie specială – Convenții încheiate de anumite state membre – Includere – Obligație de participare a unor țări terțe – Lipsă

   [Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 69 și art. 71 alin. (2) lit. (a)]

2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Relații cu convențiile referitoare la o materie specială – Încheierea de către statele membre a unor noi convenții sau modificarea unor convenții în vigoare, prin care se introduc norme care au prioritate față de cele ale acestui regulament – Inadmisibilitate

   [Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 71; Convenția din 27 septembrie 1968, art. 57]

3. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Relații cu convențiile referitoare la o materie specială – Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale – Inaplicabilitatea regulamentului – Condiții – Uniune regională care este mai avansată în ceea ce privește funcționarea pieței interne și caracter indispensabil al derogării pentru buna funcționare a regimului Benelux – Respectarea principiilor securității juridice și bunei administrări a justiției

   [art. 350 TFUE; Regulamentul nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 24 punctul 4, Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, considerentele (11) și (12), art. 22 punctul 4 și art. 71]

1.  În pofida utilizării expresiei „convențiil[e] la care statele membre sunt parte”, care sugerează că numai convențiile încheiate de toate statele membre intră sub incidența articolului 71 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, din modul de redactare a alineatului (2) litera (a) al acestuia reiese că printre convențiile avute în vedere se numără și cele care nu au fost încheiate de anumite state membre. Pe de altă parte, din interpretarea coroborată a articolelor 69 și 71 din Regulamentul nr. 44/2001 reiese că această din urmă dispoziție nu trebuie să fie interpretată în sensul că nu s‑ar aplica în cazul convențiilor dintre mai multe state membre, decât cu condiția ca una sau mai multe țări terțe să fie de asemenea părți la astfel de convenții.

   (a se vedea punctele 49 și 50)

2.  Deși relația dintre normele de competență judiciară prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și cele cuprinse în anumite convenții încheiate între statele membre era guvernată în favoarea acestor convenții de articolul 71 din Regulamentul nr. 44/2001, această dispoziție nu le dădea, în schimb, posibilitatea statelor membre să introducă, prin încheierea unor noi convenții sau prin modificarea convențiilor deja în vigoare, norme care ar avea prioritate față de cele ale acestui regulament.

   Limitarea domeniului de aplicare a articolului 71 din Regulamentul nr. 44/2001 în raport cu articolul 57 din Convenția de la Bruxelles din 1968 privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, pe care îl înlocuiește, reflectă astfel jurisprudența constantă potrivit căreia, pe măsura instituirii unor norme comune, statele membre nu mai au dreptul să încheie acorduri internaționale care aduc atingere acestor norme. Această limitare este valabilă și în ceea ce privește încheierea de către statele membre a unor acorduri între ele.

   (a se vedea punctele 51-54)

3.  Articolul 71 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, interpretat în lumina articolului 350 TFUE, nu se opune ca norma de competență judiciară pentru litigiile referitoare la mărcile, desenele și modelele industriale Benelux, prevăzută la articolul 4.6 din Convenția Benelux în materia proprietății intelectuale (mărci și desene sau modele industriale) (CBPI), să fie aplicată acestor litigii.

   În această privință, articolul 350 TFUE permite Regatului Belgiei, Marelui Ducat al Luxemburgului și Regatului Țărilor de Jos să mențină în vigoare, prin derogare de la normele Uniunii, normele care se aplică în cadrul uniunii lor regionale, cu condiția, pe de o parte, ca această uniune regională să fie mai avansată în ceea ce privește funcționarea pieței interne și, pe de altă parte, ca o asemenea derogare să fie justificată prin caracterul său indispensabil pentru buna funcționare a regimului Benelux.

   În ceea ce privește prima dintre aceste cerințe, în cadrul Benelux, mărcile, desenele și modelele industriale ale celor trei state membre în cauză au fost înlocuite de titlurile cu efect unitar. Acest regim, care există în paralel cu cel aferent titlurilor cu efect unitar ale Uniunii, este mai avansat decât armonizarea parțială realizată prin Directiva 2008/95 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci și prin Directiva 98/71 privind protecția juridică a desenelor și modelelor industriale, pe care o include. Astfel, mărcile, desenele și modelele industriale Benelux sunt supuse unei reglementări uniforme în întregime, care cuprinde norme instituționale și procedurale comune. Printre acestea din urmă se numără articolul 4.6 din CBPI.

   În ceea ce privește a doua cerință, ținând seama de faptul că mărcile, desenele și modelele industriale Benelux intră sub incidența unui regim avansat în cele trei state membre în cauză, de structura jurisdicțională stabilită de Benelux, întemeiată pe un sistem descentralizat care cuprinde un mecanism de trimiteri preliminare la Curtea de Justiție din Benelux, și de caracterul multilingv al acestei uniuni regionale, regula codificată la articolul 4.6 din CBPI – care este întemeiată în special pe domiciliul pârâtului și garantează astfel că litigiile referitoare la aceste materii pot fi soluționate de o instanță din unul dintre aceste trei state membre, în loc să fie concentrate, în temeiul articolului 22 punctul 4 din Regulamentul nr. 44/2001 și ulterior al articolului 24 punctul 4 din Regulamentul nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, la instanțele neerlandeze de la locul unde se centralizează depunerile și înregistrările și se păstrează registrul – poate să fie considerată indispensabilă pentru buna funcționare a regimului mărcilor, desenelor și modelelor industriale Benelux.

   În sfârșit, o prevedere precum articolul 4.6 din CBPI, care se întemeiază pe competența de principiu a instanței de la domiciliul pârâtului, alături de alte instanțe care prezintă o legătură strânsă cu obiectul litigiului, respectă principiile pe care se întemeiază cooperarea judiciară în materie civilă și comercială în cadrul Uniunii, precum principiile evocate cu privire la competența judiciară în considerentele (11) și (12) ale Regulamentului nr. 44/2001, ale securității juridice pentru justițiabili și bunei administrări a justiției.

   (a se vedea punctele 57, 59, 60, 63-66 și dispozitivul)