Cauza C‑187/15

Joachim Pöpperl

împotriva

Land Nordrhein‑Westfalen

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Düsseldorf)

„Trimitere preliminară — Articolul 45 TFUE — Libera circulație a lucrătorilor — Funcționar al unui stat membru care s‑a retras din serviciul public pentru a lucra în alt stat membru — Reglementare națională care prevede în acest caz pierderea drepturilor la pensie pentru limită de vârstă dobândite în funcția publică și afilierea retroactivă la regimul general de asigurări pentru limită de vârstă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 iulie 2016

  1. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Avantaje sociale – Reglementare națională care prevede o pierdere a drepturilor la pensie de către un funcționar care s‑a retras din serviciul public al unui stat membru pentru a lucra în alt stat membru – Inadmisibilitate

    (art. 45 TFUE)

  2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Dispozițiile tratatului – Obligațiile instanțelor naționale – Obligația de interpretare conformă a dreptului național – Reglementare națională care prevede o pierdere a drepturilor la pensie de către un funcționar care s‑a retras din serviciul public al unui stat membru pentru a lucra în alt stat membru

    (art. 45 TFUE)

  1.  Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale cum este cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia o persoană care are statutul de funcționar într‑un stat membru și care se retrage din proprie inițiativă din această activitate pentru a lucra în alt stat membru își pierde drepturile la pensie pentru limită de vârstă aferente regimului pensiei pentru limită de vârstă al funcționarilor și este afiliată retroactiv la regimul general de asigurări pentru limită de vârstă, care dă dreptul la o pensie pentru limită de vârstă mai mică decât cea care ar rezulta din acele drepturi. O astfel de reglementare constituie o restricție privind libera circulație a lucrătorilor, întrucât, chiar dacă se aplică și funcționarilor din acest stat membru care demisionează pentru a lucra în sectorul privat, în același stat membru, aceasta îi poate împiedica sau descuraja pe funcționarii respectivi să părăsească statul lor membru de origine pentru a accepta un loc de muncă în alt stat membru. Reglementarea menționată condiționează astfel, în mod direct, accesul funcționarilor din statul membru în cauză pe piața muncii din alte state membre decât cel în cauză și este astfel de natură să împiedice libera circulație a lucrătorilor.

    Desigur, deși dreptul primar al Uniunii nu poate garanta unui asigurat că o deplasare într‑un alt stat membru decât statul său membru de origine este neutră în materia asigurărilor sociale, în special în materia prestațiilor de boală și a pensiilor pentru limită de vârstă, întrucât o astfel de deplasare poate, având în vedere diferențele care există între sistemele și legislațiile statelor membre, în funcție de caz, să fie mai mult sau mai puțin avantajoasă sau dezavantajoasă pentru persoana respectivă pe planul protecției sociale, dintr‑o jurisprudență consacrată rezultă că, în cazul în care aplicarea ei este mai puțin favorabilă, o reglementare națională este conformă cu dreptul Uniunii numai în măsura în care, printre altele, nu dezavantajează lucrătorul vizat în raport cu cei care își exercită toate activitățile în statul membru în care se aplică aceasta și nu are drept consecință pur și simplu plata unor contribuții sociale pentru care nu se va beneficia de prestații.

    (a se vedea punctele 24, 28, și 41 și dispozitiv 2)

  2.  Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că revine instanței naționale obligația să asigure efectul deplin al acestui articol și să acorde lucrătorilor, într‑o situație cum este cea în discuție în litigiul principal, drepturi la pensie pentru limită de vârstă comparabile cu cele ale funcționarilor care își mențin drepturile la o pensie pentru limită de vârstă, care să corespundă, în pofida schimbării angajatorului public, anilor efectuați în serviciul angajatorului, interpretând dreptul intern în conformitate cu articolul menționat sau, dacă o astfel de interpretare nu este posibilă, înlăturând orice dispoziție contrară din dreptul intern în scopul de a aplica același regim precum cel aplicabil respectivilor funcționari. În această privință, atunci când dreptul național prevede, cu încălcarea dreptului Uniunii, un tratament diferențiat între mai multe grupuri de persoane, membrii grupului defavorizat trebuie tratați în același mod și trebuie să li se aplice același regim ca celorlalte persoane interesate. Regimul aplicabil membrilor grupului favorizat rămâne, în lipsa aplicării corecte a dreptului Uniunii, singurul sistem de referință valabil.

    (a se vedea punctele 46 și 49 și dispozitiv 2)