—

pentru Nelsons GmbH, de T. Salomon, de B. Goebel și de C. Alpers, Rechtsanwälte;

—

pentru Ayonnax Nutripharm GmbH și Bachblütentreff Ltd, de B. Ackermann, Rechtsanwältin;

—

pentru guvernul elen, de A. Dimitrakopoulou, de K. Karavasili, de P. Paraskevopoulou, de K. Nassopoulou și de S. Lekkou în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de S. Grünheid, în calitate de agent,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 alineatul (3), a articolului 5 alineatul (1) litera (a), a articolului 6 alineatul (1), a articolului 10 alineatul (3), precum și a articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 9, rectificare în JO 2007, L 12, p. 3, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 (JO 2008, L 39, p. 8) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1924/2006”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Nelsons GmbH, pe de o parte, și Ayonnax Nutripharm GmbH, societate cu sediul în Germania, și Bachblütentreff Ltd, societate cu sediul în Regatul Unit, pe de altă parte, în legătură cu preparate pe bază de flori comercializate de Nelsons sub marca Uniunii Europene RESCUE.

3

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO 2002, L 31, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 8, p. 68), intitulat „Definiția «produselor alimentare»”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, «produs alimentar» (sau «aliment») înseamnă orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni.

«Produsele alimentare» includ băuturile, guma de mestecat și orice substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor. […]

«Produsele alimentare» nu includ:

[…]

[…]”

4

Potrivit considerentelor (1) și (4) ale Regulamentului nr. 1924/2006:

[…]

5

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede:

„(1)   Prezentul regulament armonizează actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre referitoare la mențiunile nutriționale și de sănătate pentru a asigura funcționarea eficientă a pieței interne oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(2)   Prezentul regulament se aplică mențiunilor nutriționale și de sănătate formulate în cadrul comunicărilor comerciale, fie că apar la etichetarea, prezentarea sau publicitatea produselor alimentare care urmează să fie livrate ca atare consumatorului final.

[…]

(3)   Marca comercială sau denumirea comercială care apare la etichetarea, prezentarea sau publicitatea unui produs alimentar și care poate fi înțeleasă ca mențiune nutrițională sau de sănătate poate fi folosită fără a trebui să fie supusă procedurilor de autorizare prevăzute de prezentul regulament, cu condiția ca etichetarea, prezentarea sau publicitatea menționate anterior să fie însoțite de o mențiune nutrițională sau de sănătate conformă cu dispozițiile prezentului regulament.

[…]”

6

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament:

[…]

(2)   Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

[…]

[…]”

7

Articolul 4 din același regulament, intitulat „Condiții de utilizare a mențiunilor nutriționale și de sănătate”, prevede la alineatul (3):

„Băuturile care conțin mai mult de 1,2 % alcool în volum nu poartă mențiuni de sănătate.

[…]”

8

Articolul 5 din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Condiții generale”, cuprinde un alineat (1) care are următorul cuprins:

„Utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate este permisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]”

9

Articolul 6 din acest regulament, intitulat „Justificarea științifică a mențiunilor”, prevede la alineatul (1):

„Mențiunile nutriționale și de sănătate se bazează pe dovezi științifice general acceptate și se justifică prin acestea.”

10

Articolul 10 din regulamentul menționat, privind mențiunile de sănătate și intitulat „Condiții specifice”, prevede la alineatele (1) și (3):

„(1)   Mențiunile de sănătate sunt interzise cu excepția cazului în care acestea respectă cerințele generale din capitolul II și cerințele specifice din prezentul capitol și sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament și incluse în listele de mențiuni autorizate prevăzute la articolele 13 și 14.

[…]

(3)   Nu se poate face trimitere la beneficiile generale, nespecifice nutrientului sau produsului alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate, decât în cazul în care o astfel de trimitere este însoțită de o mențiune specifică de sănătate inclusă în listele prevăzute la articolul 13 sau 14.”

11

Articolul 28 din același regulament, intitulat „Măsuri tranzitorii”, prevede la alineatul (2):

„Produsele care poartă mărci comerciale sau denumiri comerciale existente înainte de 1 ianuarie 2005 care nu sunt conforme cu prezentul regulament pot fi comercializate în continuare până la 19 ianuarie 2022, după această dată aplicându‑se dispozițiile prezentului regulament.”

12

Potrivit articolului 3 alineatul 1 din Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb (Legea privind concurența neloială), în versiunea aplicabilă litigiului principal (BGBl. 2010 I, p. 254, denumită în continuare „UWG”):

„Sunt nelegale practicile comerciale neloiale care pot afecta semnificativ interesele concurenților, ale consumatorilor sau ale altor operatori de pe piață.”

13

Articolul 4 din UWG prevede:

„Exemple de practici comerciale neloiale

Săvârșește un act de concurență neloială în special persoana care

[…]

14

Articolul 8 alineatul 1 prima teză din UWG prevede:

„Împotriva oricărei persoane care săvârșește un act comercial ilicit în sensul articolelor 3 și 7 poate fi introdusă o acțiune în eliminarea stării de fapt ilicite sau, în cazul riscului de repetare, o acțiune în încetare.”

15

Nelsons comercializează în Germania, în farmacii, preparate pe bază de flori denumite „flori de Bach”. Printre aceste preparate figurează produse îndeobște numite „RESCUE”, care poartă denumirea de „produse spirtoase” și conțin 27 % alcool în volum.

16

Aceste preparate sunt vândute în sticluțe cu pipetă cu un volum de 10 ml sau de 20 ml și sub formă de spray (denumite în continuare „preparatele în discuție în litigiul principal”). Ambalajele produselor includ următoarele instrucțiuni de dozare:

„ORIGINAL RESCUE TROPFEN [PICĂTURI RESCUE ORIGINALE]

Se pun patru picături de lichid într‑un pahar cu apă și se beau repartizate pe parcursul zilei sau, la nevoie, se iau patru picături nediluate.”

și

„RESCUE NIGHT SPRAY [SPRAY RESCUE PENTRU NOAPTE]

Se pulverizează pe limbă două jeturi de lichid.”

17

Din decizia de trimitere reiese că, înainte de 1 ianuarie 2005, Nelsons comercializa preparatele în discuție în litigiul principal în Germania ca medicament, sub marca Uniunii Europene RESCUE, care era atunci înregistrată pentru medicamente. În cursul anului 2007, Nelsons a obținut de asemenea înregistrarea RESCUE ca marcă a Uniunii Europene pentru produse alimentare.

18

Pe de altă parte, din dosarul prezentat Curții reiese că, prin hotărârea din 21 februarie 2008, Hanseatisches Oberlandesgericht Hamburg (Tribunalul Regional Superior din Hamburg, Germania) a considerat că preparatele pe bază de „flori de Bach” nu constituiau medicamente, ci produse alimentare. Ca urmare a acestei hotărâri, Nelsons, care nu era parte la acest litigiu, a comercializat, în Germania, preparatele în discuție în litigiul principal fără a le modifica, dar nemaivânzându‑le ca medicamente, ci ca produse alimentare.

19

Ayonnax Nutripharm și Bachblütentreff, care comercializează și ele produse pe bază de „flori de Bach” în Germania, au sesizat Landgericht München I (Tribunalul Regional din München I, Germania) solicitând, cu titlu principal, o interdicție generală de comercializare de preparate pe bază de astfel de flori de către Nelsons din cauza lipsei autorizației sau a înregistrării acestor preparate potrivit legislației privind medicamentele.

20

În subsidiar, Ayonnax Nutripharm și Bachblütentreff au contestat mai multe mesaje publicitare ale Nelsons și modul în care aceasta a prezentat preparatele în discuție în litigiul principal pe piața germană. Potrivit acestor societăți, Nelsons a promovat băuturi alcoolice invocând fie efecte benefice pentru sănătate, fie inexistența unor riscuri pentru sănătate, ceea ce ar constitui acte de concurență neloială.

21

Prin hotărârea din 20 septembrie 2011, Landgericht München I (Tribunalul Regional din München I) a dispus ca Nelsons să înceteze să utilizeze anumite mesaje publicitare care cuprind termenii „flori de Bach” și a respins în rest acțiunea.

22

Ayonnax Nutripharm și Bachblütentreff au atacat cu apel această hotărâre la Oberlandesgericht München (Tribunalul Regional Superior din München, Germania). Prin hotărârea din 31 ianuarie 2013, instanța menționată a considerat că aceste societăți erau îndrituite să obțină, în temeiul articolului 3 alineatul 1, al articolului 4 punctul 11 și al articolului 8 alineatul 1 din UWG, încetarea de către Nelsons a practicilor comerciale în ceea ce privește preparatele în discuție în litigiul principal, pentru motivul că promovarea și distribuirea acestor preparate încălcau articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006.

23

Nelsons a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la instanța de trimitere, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania).

24

Această instanță arată în special că, în opinia sa, termenii „RESCUE TROPFEN” și „RESCUE NIGHT SPRAY” constituie „mențiuni de sănătate” în sensul articolului 2 alineatul (2) punctul 5 din Regulamentul nr. 1924/2006. Astfel, publicul relevant, astăzi familiar cu limba engleză, ar cunoaște semnificația termenului „RESCUE”, termen care le creează consumatorilor în cauză impresia că utilizarea produselor în discuție în litigiul principal este indicată în scopul de a „fi salvat” atunci când aceștia se confruntă cu anumite probleme de sănătate. Ar exista astfel o legătură între termenii „RESCUE TROPFEN” și „RESCUE NIGHT SPRAY”, pe de o parte, și o îmbunătățire a stării de sănătate, pe de altă parte.

25

În această privință, potrivit instanței de trimitere, termenii „RESCUE TROPFEN” și „RESCUE NIGHT SPRAY” fac referire la „beneficiile generale, nespecifice asupra stării de sănătate generale și a bunăstării legate de sănătate” în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006. În consecință, s‑ar pune problema dacă cerințele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (a) și la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat trebuie respectate pentru o mențiune de sănătate cum este cea în discuție în litigiul principal.

26

În sfârșit, instanța de trimitere se întreabă dacă articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 se aplică în cazul în care un produs a fost comercializat înainte de 1 ianuarie 2005, nu ca produs alimentar, ci ca medicament, cu consecința că dispozițiile acestui regulament nu ar fi aplicabile preparatelor în discuție în litigiul principal în perioada tranzitorie prevăzută la această dispoziție.

27

În aceste condiții, Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

28

Prin intermediul celei de a treia întrebări, care trebuie analizată în primul rând, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 28 alineatul (2) prima teză din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică în situația în care un produs care poartă o marcă comercială sau o denumire comercială era comercializat, înainte de 1 ianuarie 2005, ca medicament, iar apoi, deși prezenta aceleași caracteristici și purta aceeași marcă comercială sau denumire comercială, ca produs alimentar după această dată.

29

Potrivit articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006, produsele care poartă mărci comerciale sau denumiri comerciale existente înainte de 1 ianuarie 2005 care nu sunt conforme cu acest regulament pot fi comercializate în continuare până la 19 ianuarie 2022, după această dată aplicându‑se dispozițiile regulamentului menționat.

30

Această dispoziție constituie astfel o măsură tranzitorie și derogatorie de la articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, potrivit căruia marca comercială sau denumirea comercială care apare la etichetarea, prezentarea sau publicitatea unui produs alimentar și care poate fi înțeleasă ca mențiune nutrițională sau de sănătate poate fi folosită fără a trebui să fie supusă procedurilor de autorizare prevăzute de acest regulament, cu condiția ca etichetarea, prezentarea sau publicitatea menționate anterior să fie însoțite de o mențiune nutrițională sau de sănătate conformă cu dispozițiile regulamentului respectiv.

31

În această privință, trebuie amintit că articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 privește produsele care poartă mărci comerciale sau denumiri comerciale care trebuie să fie considerate drept o mențiune nutrițională sau de sănătate în sensul acestui regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Green – Swan Pharmaceuticals CR, C‑299/12, EU:C:2013:501, punctul 36).

32

În speță, din decizia de trimitere reiese că, înainte de 1 ianuarie 2005, Nelsons comercializa deja preparatele în discuție în litigiul principal ca medicamente, utilizând marca Uniunii Europene RESCUE, care era atunci înregistrată pentru medicamente. În cursul anului 2007, Nelsons a obținut totodată înregistrarea RESCUE ca marcă a Uniunii Europene pentru produse alimentare.

33

Printr‑o hotărâre pronunțată în cursul anului 2008, astfel cum s‑a precizat la punctul 18 din prezenta hotărâre, o instanță germană a considerat că preparatele pe bază de „flori de Bach” nu constituie medicamente, ci produse alimentare.

34

Ca urmare a acestei hotărâri, Nelsons a comercializat, în Germania, preparatele în discuție în litigiul principal ca produse alimentare, fără însă ca această modificare să fie însoțită de o modificare a respectivelor preparate. În consecință, astfel cum a arătat instanța de trimitere, în raport cu situația care exista în ziua avută în vedere la articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006, și anume ajunul zilei de 1 ianuarie a anului 2005, numai calificarea juridică a preparatelor în discuție în litigiul principal se schimbase.

35

Pe de altă parte, în decizia sa, instanța de trimitere arată că apreciază că termenii „RESCUE TROPFEN” și „RESCUE NIGHT SPRAY” sunt mențiuni de sănătate în sensul articolului 2 alineatul (2) punctul 5 din Regulamentul nr. 1924/2006 și că RESCUE constituie o marcă comercială sau o denumire comercială în sensul articolului 28 alineatul (2) din acest regulament.

36

În consecință, problema care se pune este dacă preparatele cum sunt cele în discuție în litigiul principal, care au fost comercializate înainte de 1 ianuarie 2005 ca medicamente, iar apoi, după această dată, ca produse alimentare, constituie „produse” în sensul articolului 28 alineatul (2) din regulamentul menționat.

37

În această privință, este necesar să se arate că termenul „produse” în sensul acestei dispoziții trebuie înțeles ca vizând „produsele alimentare” în sensul Regulamentului nr. 1924/2006.

38

Astfel, pe de o parte, acest regulament, așa cum indică titlul său, privește mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare. Pe de altă parte, în special din considerentul (1) al acestuia și din articolul 5 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din același regulament reiese că acesta din urmă nu face în mod expres distincția între „produsele alimentare” și „produse”, acești doi termeni fiind utilizați ca sinonime.

39

În aceste condiții, articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că se referă numai la produsele alimentare care poartă mărci comerciale sau denumiri comerciale care trebuie să fie considerate drept o mențiune nutrițională sau de sănătate în sensul acestui regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Green – Swan Pharmaceuticals CR, C‑299/12, EU:C:2013:501, punctul 37).

40

În speță, potrivit Ayonnax Nutripharm și Bachblütentreff, guvernului elen, precum și Comisiei Europene, întrucât preparatele în discuție în litigiul principal au fost comercializate ca medicamente înainte de 1 ianuarie 2005, iar nu ca produse alimentare, acestea nu ar putea intra în domeniul de aplicare al articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006.

41

În această privință, trebuie să se arate că, potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 178/2002, la care face trimitere articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1924/2006 pentru definirea noțiunii „produse alimentare”, aceasta nu acoperă „medicamentele”.

42

În consecință, preparatele în discuție în litigiul principal, a căror compoziție nu a fost modificată, nu pot să fie sau să fi fost în același timp „produse alimentare” și „medicamente”.

43

Prin urmare, așa cum a arătat în esență avocatul general la punctul 87 din concluzii, dacă preparatele în discuție în litigiul principal ar fi „medicamente”, ele nu pot intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1924/2006.

44

Din decizia de trimitere reiese însă că se solicită Curții să se pronunțe cu privire la o ipoteză diferită, în care respectivele preparate sunt prezentate ca fiind în mod obiectiv „produse alimentare” în sensul acestui regulament, atât în perioada relevantă din perspectiva articolului 28 alineatul (2) din regulamentul menționat, și anume înainte de 1 ianuarie 2005, cât și în prezent.

45

În această ipoteză, preparatele în discuție în litigiul principal trebuie calificate, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 39 din prezenta hotărâre, drept „produse” în sensul articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006.

46

Or, această dispoziție este aplicabilă numai pentru produsele care poartă mărci comerciale sau denumiri comerciale „existente” înainte de 1 ianuarie 2005.

47

Având în vedere modul de redactare a dispoziției menționate, termenul „existente” trebuie înțeles în sensul că aceste produse trebuiau deja să aibă, înaintea acestei date, aceleași caracteristici materiale și să poarte aceeași marcă comercială sau aceeași denumire comercială. Din decizia de trimitere reiese că această situație se regăsește în cauza principală.

48

Ținând seama de considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 28 alineatul (2) prima teză din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică în situația în care un produs alimentar care poartă o marcă comercială sau o denumire comercială era, înainte de 1 ianuarie 2005, comercializat ca medicament, iar apoi, deși prezenta aceleași caracteristici materiale și purta aceeași marcă comercială sau aceeași denumire comercială, ca produs alimentar după această dată.

49

Având în vedere răspunsul dat la a treia întrebare și ținând seama de natura procedurii din litigiul principal, care privește încetarea imediată a practicilor comerciale ale Nelsons în ceea ce privește preparatele în discuție în litigiul principal, nu este necesar să se mai răspundă la prima și la a doua întrebare.

50

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Articolul 28 alineatul (2) prima teză din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008, trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se aplică în situația în care un produs alimentar care poartă o marcă comercială sau o denumire comercială era, înainte de 1 ianuarie 2005, comercializat ca medicament, iar apoi, deși prezenta aceleași caracteristici materiale și purta aceeași marcă comercială sau aceeași denumire comercială, ca produs alimentar după această dată.