—

pentru Sprengen/Pakweg Douane BV, de H. de Bie, de S. S. Mulder și de N. van den Broek, advocaten;

—

pentru guvernul olandez, de M. Noort, de M. Bulterman și de M. Gijzen, în calitate de agenți;

—

pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros, de F. Wilman și de W. Roels, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Nomenclaturii combinate (denumită în continuare „NC”), care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunile succesive care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 (JO 2006, p. 301p. 1, , Ediție specială, 02/vol. 21, p. 3) și din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (JO 2007, L 286, p. 1), și în special interpretarea pozițiilor 8471 și 8521 din NC.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sprengen/Pakweg Douane BV (denumită în continuare „Sprengen”), pe de o parte, și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de stat pentru finanțe), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea în cadrul NC a aparatelor, denumite „screenplays”, care conțin un hard disk multimedia și care oferă posibilitatea de a reda direct pe un televizor sau pe un monitor video o mare varietate de fișiere multimedia transferate de pe un computer, de la fotografii și muzică până la filme.

3

Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC.

4

NC se întemeiază pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”), care a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin convenția privind înființarea consiliului respectiv, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950. SA a fost instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumită în continuare „Convenția privind SA”), încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 și aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 201). NC reproduce pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, numai cifrele a șaptea și a opta creând noi subpoziții specifice acesteia.

5

Potrivit articolului 12 din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia Europeană adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC, împreună cu ratele autonome și convenționale ale drepturilor aferente din Tariful vamal comun, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Acest regulament se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 31 octombrie cel târziu și se aplică de la data de 1 ianuarie a anului următor.

6

Din dosarul prezentat Curții reiese că versiunile NC aplicabile situației de fapt din litigiul principal sunt cele aferente anilor 2007 și 2008, rezultate din Regulamentul nr. 1549/2006 și, respectiv, din Regulamentul nr. 1214/2007. În versiunile care rezultă din aceste regulamente, textul regulilor generale și al pozițiilor tarifare din capitolele 84 și 85 din NC, precum și notele din capitolele respective relevante pentru întrebările preliminare nu sunt diferite.

7

Partea II din NC cuprinde o secțiune XVI, intitulată „Mașini și aparate, echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de înregistrat sau de reprodus imagini și sunet de televiziune și părți și accesorii ale acestor aparate”.

8

Notele 3 și 5 din secțiunea XVI din NC au următorul conținut:

[…]

9

Secțiunea XVI din NC cuprinde un capitol 84, intitulat „Reactoare nucleare, cazane, mașini, aparate și dispozitive mecanice; părți ale acestora”.

10

Nota 5 din acest capitol are următorul cuprins:

„[…]

11

Poziția 8471 din NC și subpoziția 8471 70 50 din aceasta din urmă au următorul conținut:

[…]

[…]

8471 70 50 – – – – – Unități de memorie pe hard diskuri

[…]”

12

Secțiunea XVI din NC conține de asemenea un capitol 85, intitulat „Mașini, aparate și echipamente electrice și părți ale acestora; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul, aparate de televiziune de înregistrat sau de reprodus imagine și sunet; părți și accesorii ale acestor aparate”.

13

Poziția 8521 din NC și subpoziția 8521 90 00 din aceasta au următorul conținut:

[…]

8521 90 00 – Altele”

14

OMV aprobă, în condițiile stabilite la articolul 8 din Convenția privind SA, notele explicative și avizele de clasificare adoptate de Comitetul SA, organism a cărui organizare este reglementată la articolul 6 din aceasta. Potrivit articolului 7 alineatul (1) din Convenția privind SA, sarcina acestui comitet constă în special în a propune modificări la aceasta și în a redacta note explicative, avize de clasificare, precum și alte avize pentru interpretarea SA.

15

În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Convenția privind SA, fiecare parte contractantă se angajează ca nomenclaturile sale tarifare și statistice naționale să fie conforme cu SA, să utilizeze toate pozițiile și subpozițiile acestuia, fără completări sau modificări, precum și codurile aferente și să respecte ordinea de numerotare a acestui sistem. Fiecare parte contractantă se angajează de asemenea să aplice normele generale de interpretare a SA, precum și toate notele de la secțiunile, de la capitolele și de la subpozițiile SA și să nu modifice domeniul de aplicare al acestora.

16

În versiunea adoptată în 2007, notele explicative ale SA referitoare la poziția 8521 aveau următorul conținut:

„A. APARATE DE ÎNREGISTRARE ȘI APARATE COMBINATE DE ÎNREGISTRARE ȘI DE REPRODUCERE VIDEOFONICĂ

În cazul în care sunt conectate la o cameră de televiziune sau la un aparat de recepție de televiziune, aceste aparate pot înregistra pe un suport de date impulsurile electrice (semnalele analoge) sau semnalele analoge transformate în semnale digitale (sau o combinație de astfel de semnale), care corespund imaginilor și sunetului captate de camera de televiziune sau de un aparat de recepție de televiziune. În general, imaginile și sunetul sunt înregistrate pe același suport. Înregistrarea poate fi magnetică sau optică. De regulă, suporturile utilizate sunt benzile magnetice sau discurile optice.

La această poziție se clasifică de asemenea aparatele care înregistrează, de regulă pe discuri magnetice, coduri digitale obișnuite, care corespund imaginilor video și sunetelor, prin transferarea codurilor digitale de la o mașină de prelucrare automată a datelor (de exemplu un aparat de înregistrare a imaginilor).

Într‑o înregistrare magnetică pe casetă, imaginile și sunetul sunt înregistrate pe piste diferite, pe când într‑o înregistrare magnetică pe disc imaginile și sunetul sunt înregistrate drept coduri sau puncte magnetice pe traseul în spirală care acoperă discul.

Într‑o înregistrare optică, datele digitale care reprezintă imaginile și sunetul sunt codate pe un disc de un laser.

Aparatele de înregistrare video care primesc semnale de la un aparat de recepție de televiziune încorporează de asemenea un sistem de reglare care permite alegerea semnalului dorit (sau a canalului) de pe banda de frecvențe a semnalelor transmise de stația de emisie de televiziune.

În cazul în care sunt utilizate aparate de reproducere, acestea transformă înregistrările în semnale video. Acest semnal este transmis fie la o stație de emisie, fie la un aparat de recepție de televiziune.

B. APARATE DE REPRODUCERE

Aceste aparate sunt destinate exclusiv să reproducă direct imaginile și sunetul pe receptorul de televiziune. Suporturile utilizate în aceste aparate sunt înregistrate în prealabil mecanic, magnetic sau optic cu ajutorul unui material de înregistrare special. Printre acestea se numără:

Aparatele cu discuri ale căror informații sub formă de imagini sau de sunet sunt înregistrate pe disc prin diverse metode și citite de un sistem de citire optică printr‑un fascicol laser, captor, palpator sau o celulă magnetică. Sub rezerva notei 3 a secțiunii XVI, aparatele care pot reproduce concomitent înregistrări video și audio se clasifică la această poziție.

Aparatele care decodează și transformă în semnal videofonic informațiile referitoare la imagine înregistrate pe un film fotosensibil (sunetul fiind înregistrat magnetic pe același film).” [traducere neoficială]

17

Acordul privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației, constituit din Declarația ministerială privind comerțul cu produse ale tehnologiei informației adoptată la 13 decembrie 1996, cu ocazia primei conferințe a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) de la Singapore, din anexele și din apendicele la aceasta (denumit în continuare „ATI”), precum și comunicarea privind punerea sa în aplicare au fost aprobate, în numele Comunității, prin Decizia 97/359/CE a Consiliului din 24 martie 1997 privind eliminarea taxelor vamale pentru produse ale tehnologiei informației (JO 1997, L 155, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 14, p. 186). ATI precizează, la alineatul (1), că regimul comercial al fiecărei părți contractante ar trebui să evolueze astfel încât să amelioreze posibilitățile de acces pe piață al produselor tehnologiei informației.

18

Regulamentul (CE) nr. 2559/2000 al Consiliului din 16 noiembrie 2000 de modificare a anexei I la Regulamentul nr. 2658/87 (JO 2000, L 293, p. 1) a fost adoptat în scopul aplicării ATI, astfel cum rezultă din considerentele (2) și (3) ale acestui regulament.

19

Apendicele A și B ale anexei la ATI au următorul conținut:

„Apendicele A, secțiunea 1

[…]

[…]

[…]

Apendicele B

Lista pozitivă a produselor care sunt cuprinse în prezentul acord, indiferent unde sunt clasificate în SA.

[…]

Unități de memorie cu un format specific, inclusiv suporturile de informație pentru mașini de prelucrare automată a datelor, cu sau fără suport amovibil, de tip magnetic, optic sau de alt tip, inclusiv unitățile de discuri cu cartuș Bernoulli Box, Syquest sau Zipdrive.

[…]” [traducere neoficială]

20

În anii 2007 și 2008, Sprengen a formulat, în nume și pe seama sa, în beneficiul mandantului Iomega International SA, declarații de punere în liberă circulație a unor aparate denumite „screenplays”.

21

Din decizia de trimitere reiese că screenplay‑urile sunt aparate care permit stocarea fișierelor multimedia și reproducerea lor pe un televizor sau pe un monitor video.

22

În acest scop, screenplay‑urile conțin un hard disk pe care pot fi stocate, de pe un computer personal, fișiere video, muzicale sau fotografii în diferitele formate obișnuite. Legătura cu computerul personal se realizează prin intermediul conexiunii USB sau „firewire” integrate în screenplay‑uri.

23

Aceste aparate pot fi apoi deconectate de la computer și racordate cu ajutorul unui cablu la un televizor sau la un monitor video pentru a reproduce pe acestea materialele video, muzica sau fotografiile respective. Cu ajutorul echipamentului și a softului prezente în screenplay‑uri, fișierele multimedia (digitale) stocate pe hard disk sunt decodate și convertite într‑un semnal (analogic) pal/ntsc, care poate deveni vizibil pe un asemenea televizor sau pe un asemenea monitor video.

24

Instrucțiunile de folosire furnizate odată cu screenplay‑urile precizează cele ce urmează:

„Cu ajutorul Iomega Screenplay Multimedia‑drive puteți reproduce fișierele dumneavoastră multimedia preferate pe computerul sau pe monitorul dumneavoastră TV. Copiați pur și simplu, utilizând conexiunea USB sau fireware, filme, fotografii și muzică de pe un PC sau de pe un computer Mac pe screenplay Pro‑drive. Ulterior, puteți reproduce filmele, diaporama fotografiilor și muzica dumneavoastră pe aparatul TV respectiv.”

25

Screenplay‑urile au fost declarate de Sprengen la subpoziția 8471 70 50 din NC, ca „unități de memorie pe hard diskuri”, căreia îi corespunde o taxă vamală de 0 %.

26

Autoritățile vamale olandeze au considerat, în urma unei analize, că screenplay‑urile trebuiau clasificate ca „aparate de reproducere videofonică” la subpoziția 8521 90 00 din NC, căreia îi corespunde o taxă vamală de 13,9 %. În acest context, au fost emise avize de plată, care au fost comunicate Sprengen.

27

Sprengen a formulat contestație împotriva acestor avize de plată. În urma respingerii acestei contestații, Sprengen a formulat o acțiune împotriva avizelor respective în fața rechtbank Haarlem (Tribunalul din Haarlem, Țările de Jos), care a fost respinsă la 22 decembrie 2011. În continuare, Sprengen a formulat apel împotriva acestei hotărâri în fața Gerechtshof Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam, Țările de Jos), care a fost de asemenea respins, printr‑o hotărâre din 24 octombrie 2013, pentru motivul că screenplay‑urile trebuiau clasificate la poziția 8521 din NC.

28

Împotriva hotărârii pronunțate în apel, Sprengen a formulat recurs la Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos). În fața acestei din urmă instanțe, Sprengen a arătat, în primul rând, că instanța de apel a interpretat domeniul de aplicare al poziției 8521 din NC, în special noțiunea „aparate de reproducere videofonică”, în sensul acestei poziții, într‑o manieră prea extensivă și că această interpretare este contrară SA, precum și NC. În al doilea rând, chiar în ipoteza în care screenplay‑urile ar putea fi clasificate la poziția 8521 din NC, Sprengen a considerat că instanța de apel a interpretat în mod eronat nota 3 din secțiunea XVI din NC, în temeiul căreia mașinile concepute să asigure două sau mai multe funcții diferite, alternative sau complementare, sunt clasificate după funcția principală care caracterizează ansamblul. În ultimul rând, Sprengen a arătat că Gerechtshof Amsterdam (Curtea de Apel din Amsterdam) a statuat în mod eronat că screenplay‑urile nu intrau în domeniul de aplicare al ATI și că nu se putea prevala cu succes de acest acord în ceea ce privește aplicarea tarifului vamal.

29

Acestea sunt condițiile în care Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă din Țările de Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

30

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență dacă NC trebuie interpretată în sensul că aparate precum screenplay‑urile în discuție în litigiul principal, care au funcția de a stoca fișiere multimedia, pe de o parte, și să le reproducă pe un televizor sau pe un monitor video, pe de altă parte, se clasifică la subpoziția 8471 70 50 din NC sau la poziția 8521 din această nomenclatură.

31

Pentru a răspunde la întrebările adresate, trebuie subliniat, pe de o parte, că regulile generale pentru interpretarea NC prevăd că clasificarea mărfurilor se determină potrivit textului pozițiilor și al notelor de secțiuni sau de capitole, enunțurile titlurilor secțiunilor, ale capitolelor sau ale subcapitolelor fiind considerate ca având numai o valoare indicativă (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2014, Lukoyl Neftohim Burgas, C‑330/13, EU:C:2014:1757, punctul 33, și Hotărârea din 11 iunie 2015, Baby Dan, C‑272/14, EU:C:2015:388, punctul 25).

32

Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe constante, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie să aibă în vedere, în general, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, astfel cum sunt definite de textul poziției din NC și al notelor de secțiuni sau de capitole (a se vedea în special Hotărârea din 16 februarie 2006, Proxxon, C‑500/04, EU:C:2006:111, punctul 21, și Hotărârea din 5 martie 2015, Vario Tek, C‑178/14, EU:C:2015:152, punctul 21, precum și jurisprudența citată).

33

În această privință, chiar din textul poziției 8471, în care se află subpoziția 8471 70 50, și al poziției 8521 din NC, precum și din notele explicative aferente rezultă că funcția mărfii în cauză este determinantă pentru clasificarea acesteia din urmă la una dintre aceste poziții.

34

Astfel, pozițiile menționate descriu în mod concret funcția pe care o îndeplinesc mărfurile pe care le acoperă. Astfel, poziția 8471 din NC se referă printre altele la „mașini automate de prelucrare a datelor și unități ale acestora”. În ceea ce privește poziția 8521 din NC, ea se referă la „aparate de înregistrare sau de reproducere videofonică, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice”.

35

Din decizia de trimitere reiese că aparatele în discuție în litigiul principal au funcții care, luate ca atare, permit să fie clasificate la cele două poziții menționate la punctul 30 din prezenta hotărâre. Mai concret, aceste aparate au funcția de a stoca fișiere multimedia, pe de o parte, și de a le reproduce pe un televizor sau pe un monitor video, pe de altă parte.

36

Rezultă de asemenea din decizia menționată că funcția principală a aparatelor respective constă în reproducerea videofonică.

37

Or, este necesar să se arate, în primul rând, că nota 3 din secțiunea XVI din NC, care cuprinde capitolele 84 și 85 din această nomenclatură, precizează că, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, combinațiile de mașini de tipuri diferite destinate să funcționeze împreună și care constituie un singur corp, precum și mașinile concepute să asigure două sau mai multe funcții diferite, alternative sau complementare, se clasifică după funcția principală care caracterizează ansamblul.

38

Rezultă că, având în vedere funcția lor principală, aparate precum screenplay‑urile în discuție în litigiul principal ar trebui să fie clasificate în principiu la poziția 8521 din NC, care privește în mod specific aparatele de reproducere videofonică.

39

O asemenea constatare nu poate fi contestată de argumentul Sprengen potrivit căruia o astfel de clasificare este exclusă, ca urmare a notei explicative referitoare la poziția 8521 din SA. În acest context, Sprengen arată că, potrivit notei respective, doar aparatele destinate „exclusiv” reproducerii directe a imaginilor și a sunetului pe receptorul de televiziune se clasifică la această poziție. Or, potrivit Sprengen, chiar presupunând că screenplay‑urile ar avea o asemenea funcție de reproducere, nu ar fi vorba, în orice caz, despre funcția „unică” a acestor aparate.

40

În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, notele explicative ale SA aduc o contribuție importantă la interpretarea conținutului diferitor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie. Prin urmare, formularea notelor respective trebuie să fie conformă cu dispozițiile din NC și nu le poate modifica conținutul (Hotărârea din 26 noiembrie 2015, Duval, C‑44/15, EU:C:2015:783, punctul 24).

41

Astfel, faptul că secțiunea B a notei explicative referitoare la poziția 8521 din SA enunță că aparatele vizate de această poziție sunt destinate „exclusiv” reproducerii directe a imaginilor și a sunetului pe un receptor de televiziune nu împiedică constatarea cuprinsă la punctul 38 din prezenta hotărâre. Astfel, utilizarea termenului „exclusiv” nu este de natură să excludă orice aparat care are și alte funcții decât o funcție de reproducere videofonică, ci este menită să diferențieze aceste aparate de cele prevăzute în secțiunea A a acestei note explicative, denumite „aparate combinate de înregistrare și de reproducere videofonică”.

42

O asemenea interpretare este, în al doilea rând, confirmată de nota 5 din capitolul 84 din NC, care conține subpoziția 8471 70 50 din NC. Nota 5 C din acest capitol cuprinde dispoziții care se aplică sub rezerva celor ale notelor 5 D și 5 E din același capitol. Potrivit notei 5 E din capitolul 84 din NC, „[m]așinile care îndeplinesc o funcție proprie, alta decât prelucrarea datelor, și care încorporează o mașină automată de prelucrare a datelor sau care lucrează în legătură cu o astfel de mașină se clasifică la pozițiile corespunzătoare funcției lor respective sau, în absența acesteia, la o poziție reziduală”.

43

Din formularea notei 5 E menționate rezultă că expresia „funcție proprie” pe care o utilizează desemnează o funcție care trebuie să fie „alta decât prelucrarea datelor” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2008, Kip Europe și alții, C‑362/07 și C‑363/07, EU:C:2008:710, punctul 32).

44

În plus, din economia generală și din finalitatea notei menționate rezultă că termenii „se clasifică la pozițiile corespunzătoare funcției lor respective”, care figurează în aceasta, urmăresc să împiedice ca aparate a căror funcție nu are legătură cu prelucrarea datelor să fie clasificate la poziția 8471 din NC doar pentru motivul că încorporează o mașină automată de prelucrare a datelor sau lucrează în legătură cu o astfel de mașină (Hotărârea din 11 decembrie 2008, Kip Europe și alții, C‑362/07 și C‑363/07, EU:C:2008:710, punctul 33).

45

Este necesar să se constate, astfel cum au arătat guvernul olandez și Comisia în fața Curții, că aparatele în discuție în litigiul principal au o funcție proprie, în sensul acestei dispoziții, care constă în reproducerea unor imagini și a unor sunete pe ecrane de televiziune. Această funcție nu poate fi privită, astfel, ca o funcție de prelucrare a datelor în sensul poziției 8471 din NC.

46

Contrar celor arătate de instanța de trimitere, faptul că un aparat asigură două funcții, precum aparatele în discuție în litigiul principal, este lipsit de relevanță în ceea ce privește aplicabilitatea notei 5 E din capitolul 84 din NC. Astfel, această notă presupune în mod necesar că aparatul în cauză poate asigura mai multe funcții.

47

Prin urmare, potrivit notei 5E din capitolul 84 din NC, aparatele în discuție în litigiul principal nu se clasifică la poziția 8471 din NC și, în particular, la subpoziția 8471 70 50 din această nomenclatură.

48

În al treilea rând, trebuie examinat dacă această interpretare a NC este repusă în discuție de dispozițiile ATI la care face referire instanța de trimitere. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, deși dispozițiile unui acord precum ATI nu sunt de natură să creeze pentru particulari drepturi pe care aceștia să le poată invoca în mod direct în fața instanței în temeiul dreptului Uniunii, din moment ce există o reglementare a Uniunii în domeniul vizat, supremația acordurilor internaționale încheiate de Uniune față de textele de drept derivat impune ca acestea din urmă să fie interpretate, în măsura posibilului, în conformitate cu aceste acorduri (Hotărârea din 22 noiembrie 2012, Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 39, precum și jurisprudența citată).

49

Potrivit Sprengen, aparatele în discuție în litigiul principal se clasifică atât la apendicele A, ca „unități de memorie”, cât și la apendicele B, ca „unități de memorie cu un format specific”, din anexa la ATI.

50

Acest apendice A cuprinde o referință la subpoziția 8471 70 din SA, care corespunde subpoziției 8471 70 din NC. Or, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 47 din prezenta hotărâre, aceste aparate nu pot fi clasificate la această subpoziție din NC. Prin urmare, apendicele A respectiv nu este relevant pentru cauza principală.

51

Apendicele B din anexa la ATI, care conține o listă de produse specifice menționate în ATI, indiferent de clasificarea lor în SA, face trimitere la „unități de memorie cu un format specific”. Astfel cum a arătat Comisia în cadrul ședinței, pentru a determina dacă aparatele în discuție în litigiul principal intră în sfera acestei noțiuni, trebuie să se țină cont de funcția lor principală și de caracteristicile lor obiective. Or, din decizia de trimitere rezultă că funcția principală a acestor aparate este reproducerea videofonică, iar nu funcția de stocare de date. Prin urmare, aparatele respective nu intră în sfera noțiunii „unități de memorie cu un format specific”, la care face trimitere acest apendice B.

52

În consecință, trebuie considerat că apendicele A și B din anexa la ATI sunt lipsite de relevanță pentru cauza principală.

53

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că NC trebuie interpretată în sensul că aparate precum screenplay‑urile în discuție în litigiul principal, care au drept funcție stocarea de fișiere multimedia, pe de o parte, și reproducerea lor pe un televizor sau pe un monitor video, pe de altă parte, se clasifică la poziția 8521 din această nomenclatură.

54

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunile sale care rezultă succesiv din Regulamentul (CE) nr. 1549/2006 al Comisiei din 17 octombrie 2006 și din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007, trebuie interpretată în sensul că aparate precum screenplay‑urile în discuție în litigiul principal, care au drept funcție stocarea de fișiere multimedia, pe de o parte, și reproducerea lor pe un televizor sau pe un monitor video, pe de altă parte, se clasifică la poziția 8521 din această nomenclatură.