—

pentru Saint Louis Sucre, de S. Le Roy, avocat, de H.‑J. Prieß și de C. Pitschas, Rechtsanwälte;

—

pentru guvernul francez, de D. Colas, de A. Daly, de J. Bousin și de C. Candat, în calitate de agenți;

—

pentru guvernul belgian, de M. Jacobs, de J.‑C. Halleux, în calitate de agenți, asistați de B. De Moor și de M. Keup, avocats;

—

pentru Comisia Europeană, de B. Schima, de P. Ondrůšek și de A. Lewis, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 15 alineatele (2) și (8) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 de organizare comună a piețelor în sectorul zahărului (JO 2001, L 178, p. 1), precum şi validitatea, din perspectiva acestui act, a Regulamentului (CE) nr. 164/2007 al Comisiei din 19 februarie 2007 de stabilire, pentru anul de comercializare 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2007, L 51, p. 17).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Saint Louis Sucre, fostă Saint Louis Sucre SA, pe de o parte, şi directeur général des douanes et droits indirects (directorul general al vămilor şi impozitelor indirecte), pe de altă parte, în legătură cu cuantumul cotizaţiilor achitate pentru anul de comercializare 2005/2006 în cadrul finanţării organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului.

3

Considerentele (9)-(13) şi (15) ale Regulamentului nr. 1260/2001 aveau următorul cuprins:

[…]

4

Articolul 1 alineatul (2) literele (e)-(g) din Regulamentul nr. 1260/2001 definea „zahărul A” și „zahărul B” ca însemnând orice cantitate de zahăr care este produsă într‑un anumit an de comercializare în cadrul cotei A și, respectiv, al cotei B a întreprinderii în cauză, în timp ce „zahărul C” însemna orice cantitate de zahăr care este produsă într‑un anumit an de comercializare și care fie depășește suma cotelor A și B ale întreprinderii în cauză, fie este produsă de o întreprindere care nu are nicio cotă alocată.

5

Capitolul 2 din Regulamentul nr. 1260/2001, intitulat „Regimul cotelor”, cuprindea articolele 10-21 din acest regulament. Articolul 10 din regulamentul menționat prevedea:

„(1)   Capitolul 2 se aplică pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006.

(2)   Cantitățile de bază de producție A și B de zahăr […] sunt cele stabilite la articolul 11 alineatul (2).

(3)   Pentru a respecta angajamentele asumate de Comunitate în cadrul Acordului [Organizaţiei Mondiale a Comerţului privind agricultura], […] garanțiile acordate pentru desfacerea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină produse în cadrul cotelor pot fi reduse pentru unul sau mai mulți ani de comercializare determinați.

(4)   În scopul aplicării alineatului (3), cantitatea garantată în cadrul cotelor se stabilește anterior datei de 1 octombrie, pentru fiecare an de comercializare, pe baza previziunilor privind producția, importurile, consumul, stocul, reporturile, soldul exportabil și pierderea medie previzibilă care este susceptibilă să fie suportată prin regimul de autofinanțare, în sensul articolului 15 alineatul (1) litera (d). În cazul în care aceste previziuni indică faptul că soldul exportabil aferent anului de comercializare în cauză este superior maximului prevăzut prin acord, cantitatea garantată se reduce cu diferența […]” [traducere neoficială]

6

Articolul 11 din Regulamentul nr. 1260/2001 stabilea cantităţile de bază de producţie A şi B pentru fiecare stat membru, iar cotele A şi B trebuiau apoi repartizate între producători. Articolul 13 prevedea că zahărul C nu putea fi desfăcut pe piața internă a Comunităţii, ci trebuia să fie sau exportat ca atare până la data de 1 ianuarie următoare sfârșitului anului de comercializare în curs, sau reportat, potrivit articolului 14 din același regulament.

7

Articolul 14 alineatul (1) din respectivul regulament prevedea:

„Orice întreprindere poate decide să reporteze, în anul de comercializare următor, în contul producției acestui an, toată sau o parte din producția de zahăr care depășește cota A. Această decizie este irevocabilă.

Orice întreprindere poate decide să reporteze, în anul de comercializare următor, în contul producției acestui an, toată sau o parte din producția de zahăr A și de zahăr B, devenită producție de zahăr C după aplicarea articolului 10 alineatele (3)-(6). Această decizie este de asemenea irevocabilă. […]” [traducere neoficială]

8

Articolul 15 din același regulament prevedea:

„(1)   Înainte de sfârșitul fiecărui an de comercializare se constată:

(2)   Înaintea sfârșitului anului de comercializare 2005/2006 și fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (3)-(6), pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006 se constată cumulativ:

Pierderea globală previzibilă sau încasarea globală previzibilă menționate la alineatul (1) litera (e) se ajustează în funcție de diferența dintre cotizațiile menționate la literele (c) și (d).

(3)   În cazul în care cotizațiile menționate la alineatul (1) conduc, după ajustarea în conformitate cu alineatul (2) și fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (1), la o pierdere globală previzibilă, aceasta se împarte prin cantitatea previzibilă de zahăr A și B, de izoglucoză A și B și de sirop de inulină A și B produse în anul de comercializare în curs. Cuantumul care rezultă trebuie încasat de la fabricanți drept cotizație la producția de bază asupra producțiilor lor de zahăr A și B, de izoglucoză A și B și de sirop de inulină A și B.

[…]

(8)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42 alineatul (2), se adoptă normele de aplicare a prezentului articol și în special:

9

Articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 314/2002 al Comisiei din 20 februarie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a regimului cotelor în sectorul zahărului (JO 2002, L 50, p. 40), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1140/2003 al Comisiei din 27 iunie 2003 (JO 2003, L 160, p. 33), prevedea:

„Cantitatea vândută pentru consum în interiorul Comunității în aplicarea articolului 15 alineatul (1) litera (b) și a articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul [nr. 1260/2001] se stabilește pe baza cuantumurilor cantităților, exprimate în echivalent de zahăr alb, de zaharuri și siropuri prevăzute la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din prezentul regulament, de izoglucoză și de sirop de inulină:

Din suma prevăzută la primul paragraf se scad cantitățile, exprimate în echivalent de zahăr alb, de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină:

Cantitățile prevăzute la primul paragraf literele (c) și (d) și la al doilea paragraf literele (a) și (b) sunt extrase din bazele de date ale Eurostat și se referă, în lipsa datelor complete pentru un an de comercializare, la ultimele douăsprezece luni disponibile. […]

[…]” [traducere neoficială]

10

Regulamentul nr. 1260/2001 a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006, privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO 2006, L 58, p. 1, Ediţie specială, 03/vol. 70, p. 77), care a fost abrogat și înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP ) (JO 2007, L 299, p. 1), care a fost, la rândul său, abrogat și înlocuit prin Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 671).

11

Considerentul (19) al Regulamentului nr. 318/2006 avea următorul cuprins:

„Ar trebui instituită o taxă pe producție pentru a contribui la finanțarea cheltuielilor care apar în cadrul organizării comune a pieței în sectorul zahărului.”

12

Articolul 8 din acest regulament, intitulat „Cota adiţională de zahăr”, prevedea, la alineatele (1) și (3):

„(1)   Până la 30 septembrie 2007, orice întreprindere producătoare de zahăr poate solicita statului membru în care se află să‑i acorde o cotă adițională de zahăr.

[…]

(3)   La cotele adiționale alocate întreprinderilor, în conformitate cu alineatele (1) și (2), se percepe o sumă unică de 730 [de euro]. Suma în cauză se percepe pe fiecare tonă de cotă adițională alocată.”

13

Articolul 16 din regulamentul menționat, intitulat „Taxa pe producţie”, prevedea, la alineatele (1) și (2):

„(1)   Din anul de comercializare 2007/2008, se percepe o taxă pe producție la cota de zahăr, cota de izoglucoză și cota de sirop de inulină alocată întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

(2)   Taxa pe producție se stabilește la 12,00 [euro] per tona de zahăr căreia i se aplică o cotă și de sirop de inulină căreia i se aplică o cotă. Taxa pe producție aplicabilă izoglucozei se stabilește la 50 % din taxa aplicabilă zahărului.”

14

Articolul 32 din Regulamentul nr. 318/2006, intitulat „Domeniul de aplicare al restituirilor la export”, prevedea, la alineatele (1) și (2), posibilitatea de a institui o restituire la export pentru zahăr, izoglucoză şi sirop de inulină.

15

Articolul 44 din regulamentul menționat, intitulat „Măsuri tranzitorii”, avea următorul cuprins:

„În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39 alineatul (2), se pot adopta măsuri pentru:

16

Potrivit considerentului (8) al Regulamentului (CE) nr. 493/2006 al Comisiei din 27 martie 2006 de stabilire a măsurilor tranzitorii în cadrul reformei organizării comune a pieței în sectorul zahărului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1265/2001 și (CE) nr. 314/2002 (JO 2006, L 89, p. 11, Ediţie specială, 03/vol. 71, p. 94):

„Pentru efectuarea calculului, stabilirea și perceperea cotizațiilor de producție în anul de comercializare 2005/2006, unele dispoziții ale Regulamentului [nr. 314/2002] și ale Regulamentului (CE) nr. 779/96 al Comisiei din 29 aprilie 1996 privind stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1785/81 al Consiliului în ceea ce privește comunicările în sectorul zahărului [(JO 1996, L 106, p. 9)] trebuie aplicate în continuare după 30 iunie 2006. Cotizațiile se calculează pe baza datelor statistice care se actualizează periodic. Ținând seama de faptul că este vorba despre ultima stabilire a cotizațiilor pentru toată perioada cuprinsă între anul de comercializare 2001/2002 și anul de comercializare 2005/2006, fără posibilitatea ulterioară, ca în anii precedenți, de ajustare a calculelor pe baza datelor actualizate, calcularea și stabilirea cotizațiilor ar trebui amânate pentru data de 15 februarie 2007, pentru a asigura fiabilitatea calculelor și relevanța datelor statistice utilizate.”

17

În temeiul articolului 6 din Regulamentul nr. 493/2006:

„Regulamentul [nr. 314/2002], astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, se aplică stabilirii și perceperii cotizațiilor la producție în anul de comercializare 2005/2006, la care se adaugă ajustările referitoare la calcularea cotizațiilor anilor de comercializare 2001/2002-2004/2005 prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 1260/2001].”

18

Articolul 12 din Regulamentul nr. 493/2006 are următorul cuprins:

„Regulamentul [nr. 314/2002] se modifică după cum urmează:

[…]

19

Cuantumul cotizaţiilor la producţie au fost stabilite, pentru anul de comercializare 2005/2006, prin Regulamentul nr. 164/2007. În urma Hotărârii din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260), Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1193/2009 din 3 noiembrie 2009 de rectificare a Regulamentelor (CE) nr. 1762/2003, (CE) nr. 1775/2004, (CE) nr. 1686/2005, (CE) nr. 164/2007 și de stabilire, pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2009, L 321, p. 1). Întrucât Regulamentul nr. 1193/2009 a fost declarat nevalid de Curte prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1360/2013 din 2 decembrie 2013 de stabilire, pentru anii de comercializare 2001/2002, 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, pentru anii de comercializare 2001/2002 și 2004/2005, a coeficientului necesar pentru calcularea cotizației suplimentare și a sumelor care urmează a fi plătite vânzătorilor de sfeclă de zahăr de către producătorii de zahăr, având în vedere diferența dintre valoarea maximă a cotizațiilor și valoarea acestor cotizații care urmează a fi încasată pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004 și 2005/2006 (JO 2013, L 343, p. 2).

20

Prin Regulamentul (CE) nr. 958/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 privind invitația permanentă de participare la licitație în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb pentru anul de comercializare 2006/2007 (JO 2006, L 175, p. 49, Ediţie specială, 03/vol. 73, p. 19), s‑a realizat o astfel de licitaţie.

21

O nouă licitaţie a fost organizată în urma adoptării Regulamentului (CE) nr. 900/2007 al Comisiei din 27 iulie 2007 privind invitația permanentă de participare la licitație până la sfârșitul anului de comercializare 2007/2008, în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb (JO 2007, L 196, p. 26).

22

În temeiul articolului 3 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1360/2013, cotizațiile la producție pentru sectorul zahărului pentru anul de comercializare 2005/2006, astfel cum sunt prevăzute la punctul 1 din anexa la acest regulament, au fost declarate aplicabile începând de la 23 februarie 2007, cu alte cuvinte data de la care, conform articolului 2 din Regulamentul nr. 164/2007, trebuiau să devină aplicabile cotizațiile, precum cele prevăzute de acest din urmă regulament.

23

Saint Louis Sucre este o societate producătoare de zahăr care, la momentul faptelor în discuție în litigiul principal, se supunea regimului organizării comune a piețelor în sectorul zahărului instituit prin Regulamentul nr. 1260/2001 şi, pe acest temei, sistemului de cotizaţii la producţie instituit prin acest regulament.

24

Apreciind că a trebuit să achite cotizații la producţie în mod eronat, pentru anul de comercializare 2005/2006, pentru a finanța restituiri la exportul zahărului, până la concurența cantităților de zahăr depozitate neexportate la data expirării, şi anume la 30 iunie 2006, a respectivei organizări comune a pieţelor în sectorul zahărului care reglementa aceste cotizații și restituiri, Saint Louis Sucre a formulat o reclamație contencioasă la data de 28 decembrie 2008, solicitând restituirea sumei de 158982544 de euro.

25

Întrucât această reclamaţie a fost respinsă printr‑o decizie din 30 septembrie 2009 a direction générale des douanes et droits indirects (Direcția Generală a Vămilor și a Impozitelor Indirecte), Saint Louis Sucre, prin cererea introductivă din 19 noiembrie 2009, a sesizat tribunal de grande instance de Nanterre (Tribunalul de Mare Instanță din Nanterre, Franța) cu o acţiune în anularea acestei decizii.

26

La 6 septembrie 2010, cauza a fost scoasă de pe rolul tribunal de grande instance de Nanterre (Tribunalul de Mare Instanță din Nanterre) la cererea părților, în așteptarea pronunțării hotărârii Curții asupra unei întrebări preliminare cu privire la validitatea Regulamentului nr. 1193/2009. Întrucât acest regulament a fost declarat nevalid de Curte prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1360/2013. Ca urmare a adoptării acestui din urmă regulament, cauza a fost repusă pe rol.

27

În opinia Saint Louis Sucre, deși Regulamentul nr. 1360/2013 permite calcularea cuantumului rambursării solicitate, rămâne problema rambursării cotizațiilor aferente zahărului depozitat, dar neexportat, la expirarea organizării comune a piețelor în sectorul zahărului, instituită prin Regulamentul nr. 1260/2001, din moment ce prin Regulamentul nr. 318/2006 s‑a pus capăt mecanismului cotizațiilor la producție. Or, noua organizare comună a piețelor în sectorul zahărului instaurată prin acest din urmă regulament nu ar mai fi prevăzut cotizații la producție destinate să autofinanţeze exporturile, astfel încât o parte a cotizaţiilor achitate nu ar fi fost utilizată pentru finanţarea exporturilor ci ar fi îmbogăţit Uniunea Europeană. Susținând că la 30 iunie 2006 Comunitatea a acumulat un stoc de 5669000 de tone de zahăr căruia i se aplică o cotă, contabilizat ca excedent exportabil, dar neexportat, și că nicio restituire nu a fost efectuată până la această dată cu privire la cantitățile respective, Saint Louis Sucre consideră că cererea sa de restituire în această privință este justificată.

28

În acest context, tribunal de grande instance de Nanterre (Tribunalul de Mare Instanță din Nanterre) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

29

Guvernul francez arată, cu titlu introductiv, că întrebările adresate de instanța de trimitere sunt vădit inadmisibile pentru următoarele motive:

30

În primul rând, instanța de trimitere nu ar fi indicat motivele care ar putea justifica trimiterea sa şi s‑ar fi limitat să constate existenţa unei contestări a interpretării unui act al Uniunii. Această instanţă s‑ar fi limitat în realitate să prezinte Curţii întrebările care i‑au fost sugerate de reclamanta din litigiul principal.

31

În al doilea rând, situaţia de fapt definită de instanța de trimitere nu ar permite să se stabilească dacă întrebările sunt necesare soluționării litigiului principal.

32

Or, ca urmare a Hotărârii din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich şi alţii (C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260), şi a Hotărârii din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrick Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), precum şi a Ordonanței din 6 octombrie 2008, SAFBA (C‑175/07-C‑184/07, EU:C:2008:543), care au invalidat regulamentele Comisiei pe temeiul cărora autorităţile naţionale percepuseră de la producătorii de zahăr cotizațiile la producţie, este cert că, prin adoptarea Regulamentului nr. 1193/2009, Comisia şi ulterior, prin adoptarea Regulamentului nr. 1360/2013, Consiliul au luat măsurile pe care le implica executarea acestor hotărâri şi a acestei ordonanţe. Cu toate acestea, rambursările întemeiate pe Regulamentul nr. 1360/2013 nu ar fi fost efectuate în beneficiul producătorilor de zahăr decât în luna aprilie 2015, cu alte cuvinte după introducerea prezentei cereri de decizie preliminară, intervenită la 22 ianuarie 2015. În consecință, instanța de trimitere nu ar fi putut să deducă consecinţele care decurg dintr‑o astfel de rambursare asupra acţiunii pendinte în faţa sa şi, în particular, să determine dacă această rambursare a avut drept consecinţă lipsirea de obiect a acestei acţiuni.

33

În al treilea rând, instanța de trimitere nu ar fi explicat motivele pentru care ridică problema validităţii Regulamentului nr. 164/2007 şi nici legătura pe care o stabileşte între acest regulament şi litigiul principal.

34

Trebuie amintit în această privință că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 11 noiembrie 2015, Pujante Rivera, C‑422/14, EU:C:2015:743, punctul 20 și jurisprudența citată).

35

În speță, reiese cu claritate din cererea de decizie preliminară că instanța de trimitere se adresează Curţii cu privire la interpretarea articolului 15 alineatele (2) și (8) din Regulamentul nr. 1260/2001 precum şi, dacă este cazul, cu privire la validitatea Regulamentului nr. 164/2007, în vederea statuării cu privire la validitatea refuzului opus de autorităţile naţionale competente societăţii Saint Louis Sucre de a‑i rambursa cotizațiile la producţie achitate pentru cantităţile de zahăr căruia i se aplică o cotă, depozitate încă la 30 iunie 2006, din moment ce regimul cotizațiilor la producţie nu fusese prelungit ulterior acestei date prin Regulamentul nr. 318/2006.

36

În ceea ce priveşte, în mod mai specific, a patra întrebare preliminară, care priveşte validitatea Regulamentului nr. 164/2007, Saint Louis Sucre a invocat, în observațiile sale scrise, nevaliditatea acestui regulament, în timp ce guvernul belgian a considerat că acesta este valid, iar Comisia, în ceea ce o priveşte, a arătat că nu trebuie să se răspundă la această întrebare pentru motivul că regulamentul menționat fusese declarat nevalid de Curte prin Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591). Ulterior, ca răspuns la o întrebare scrisă adresată de Curte, guvernul belgian și Comisia au susținut că Curtea trebuie să interpreteze cea de a patra întrebare în sensul că se referă la validitatea Regulamentului nr. 1360/2013. Guvernul francez a adoptat aceeaşi poziţie, sub rezerva unor reticenţe mai generale cu privire la admisibilitatea prezentei trimiteri preliminare. Saint Louis Sucre a răspuns de asemenea în acest sens, sub rezerva neafectării rambursărilor deja acordate producătorilor în aplicarea acestui din urmă regulament, în cazul declarării nevalidităţii sale.

37

În această privință, trebuie amintit că, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 22 din prezenta hotărâre, Regulamentul nr. 1360/2013 a înlocuit, în ceea ce privește cotizațiile la producție în sectorul zahărului pentru anul de comercializare 2005/2006, Regulamentul nr. 164/2007 cu efect retroactiv începând de la 23 februarie 2007.

38

În consecință, a patra întrebare preliminară trebuie înţeleasă ca privind validitatea Regulamentului nr. 1360/2013.

39

Din cele ce precedă rezultă că cererea de decizie preliminară este admisibilă în integralitate.

40

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 alineatele (2) și (8) din Regulamentul nr. 1260/2001 trebuie interpretat în sensul că îi conferă unui producător de zahăr dreptul la rambursarea cotizațiilor la producţie achitate pentru cantităţi de zahăr căruia i se aplică cotele A şi B care erau încă depozitate la 30 iunie 2006, din moment ce regimul cotizațiilor la producţie nu a fost prelungit ulterior acestei date prin Regulamentul nr. 318/2006.

41

Această primă întrebare îşi are originea în cererea societăţii Saint Louis Sucre prin care urmărea în esență recalcularea cotizaţiei sale la producţie pentru anul de comercializare 2005/2006, pentru motivul că stocurile de zahăr căruia i se aplică cotele A şi B prezente în Comunitate la sfârşitul acestui an de comercializare nu ar fi ocazionat cheltuieli cu desfacerea acestora.

42

În această privință, trebuie amintit că articolul 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1260/2001 prevedea că, înaintea sfârșitului anului de comercializare 2005/2006, trebuia să se constate cumulativ, pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, excedentul exportabil stabilit în funcție de producția definitivă de zahăr A și B, de izoglucoză A și B și de sirop de inulină A și B, pe de o parte, și de cantitatea definitivă de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină desfăcută pentru consum în Comunitate, pe de altă parte.

43

Or, conform articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 314/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1140/2003, în vederea calculării respectivului excedent exportabil, cantitatea de zahăr, de izoglucoză şi de sirop de inulină vândută pentru consum în interiorul Comunității se stabilea pe baza sumei cantităţilor acestor produse depozitate la începutul anului de comercializare, produse în cadrul cotelor A şi B, importate ca atare, precum şi conținute în produsele transformate importate, scăzându‑se cantitățile aceloraşi produse exportate ca atare, conținute în produsele transformate exportate, depozitate la sfârşitul anului de comercializare sau care au făcut obiectul unui titlu de restituire la producție.

44

Astfel, excluderea, în cadrul calculării excedentului exportabil pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, a cantităţilor de zahăr, de izoglucoză şi de sirop de inulină depozitate la sfârşitul anului de comercializare 2005/2006 ar fi contrară atât articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul nr. 314/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1140/2003, care prevede în mod expres luarea în considerare a acestor cantităţi depozitate, cât şi articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1260/2001, care se referă de asemenea la excedentul exportabil, iar nu exportat, care cuprinde în mod necesar, astfel cum reiese în special din considerentul (15) al acestui regulament, cantităţile aflate pe piaţă la sfârşitul anului de comercializare în cauză, precum cele depozitate.

45

În plus, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 77 din concluzii, referirea în continuare la o pierdere globală „previzibilă”, chiar și după ajustarea prevăzută la articolul 15 alineatele (2) şi (3) din Regulamentul nr. 1260/2001, în ceea ce priveşte anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, sugerează faptul că pierderea poate să nu se fi produs încă în întregime. De altfel, Curtea a apreciat deja că metoda de calcul al pierderii globale previzibile tinde, în orice caz, să stabilească în mod prospectiv și convențional pierderile datorate desfacerii excedentelor de producție comunitară (Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctul 43).

46

Pe de altă parte, trebuie subliniat, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 82 din concluzii, că reforma instituită prin Regulamentul nr. 3018/2006, deși a fost cuprinzătoare, nu a pus capăt, astfel cum reiese de la articolul 32 alineatele (1) și (2) din acest regulament, sistemului de restituiri la export.

47

Exista, aşadar, o suprapunere între organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului stabilită de Regulamentul nr. 1260/2001 pentru perioada cuprinsă între anul de comercializare 2001/2002 şi anul de comercializare 2005/2006 şi aceeaşi organizare comună a pieţelor astfel cum a fost reformată prin Regulamentul nr. 318/2006 începând cu anul de comercializare 2006/2007.

48

Astfel, potrivit Regulamentului nr. 958/2006, s‑a realizat o licitaţie permanentă pentru anul de comercializare 2006/2007 în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb.

49

În consecință, posibilitatea producătorilor de a exporta zahărul depozitat, cu restituiri, nu a încetat în ultima zi a anului de comercializare 2005/2006.

50

În sfârşit, trebuie arătat că articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 318/2006 nu a instituit o taxă la producţie decât începând cu anul de comercializare 2007/2008, această taxă având ca obiectiv, în definitiv, în conformitate cu considerentul (19) al acestui regulament, să contribuie la finanțarea cheltuielilor care apar în cadrul organizării comune a pieței în sectorul zahărului, iar nu să finanţeze integral, precum cotizaţia la producţie prevăzută de Regulamentul nr. 1260/2001, sarcinile la desfacerea excedentelor care rezultă din raportul dintre producția Comunității și consumul acesteia.

51

În speță, se poate aminti că, potrivit Regulamentului nr. 900/2007, s‑a realizat o licitaţie permanentă până la sfârşitul anului de comercializare 2007/2008 în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb.

52

În aceste condiții, ținând seama de faptul că legiuitorul Uniunii dispune în domeniul agriculturii de o largă putere de apreciere, care corespunde responsabilităților politice pe care i le atribuie articolele 40 TFUE-43 TFUE, şi că, în consecință, controlul instanței trebuie să se limiteze la a verifica dacă măsura în cauză nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă autoritatea în discuție nu a depășit în mod vădit limitele puterii sale de apreciere (Hotărârea din 14 martie 2013, Agrargenossenschaft Neuzelle, C‑545/11, EU:C:2013:169, punctul 43 și jurisprudența citată), nu rezultă că, prevăzând, în ceea ce privește anul de comercializare 2005/2006, că excedentul exportabil care există la sfârşitul acestui an ar fi luat în considerare, acesta incluzând în mod necesar cantităţile de zahăr depozitate la sfârşitul anului, Consiliul ar fi săvârşit o eroare vădită, un abuz de putere sau o depăşire vădită a limitelor puterii sale de apreciere.

53

În ceea ce priveşte argumentul invocat de Saint Louis Sucre în ședință potrivit căruia restituirile la export acordate în cadrul anului de comercializare 2006/2007 au fost finanţate prin cuantumurile prelevate asupra cotelor adiţionale de zahăr alocate întreprinderilor producătoare de zahăr în cursul acestui an de comercializare, conform articolului 8 din Regulamentul nr. 318/2006, trebuie să se constate că era vorba despre o atribuire voluntară de cote, intervenită la cererea întreprinderilor înseşi, şi că, în orice caz, niciun element din dosar nu indică faptul că cuantumurile astfel prelevate nu ar fi fost utilizate pentru acoperirea costurilor legate de aceste cote adiţionale, ci pentru finanţarea respectivelor restituiri.

54

Ținând seama de cele ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 15 alineatele (2) și (8) din Regulamentul nr. 1260/2001 trebuie interpretat în sensul că nu conferă unui producător de zahăr dreptul la rambursarea cotizațiilor la producţie achitate pe cantităţi de zahăr căruia i se aplică cotele A şi B, care erau încă depozitate la 30 iunie 2006, din moment ce regimul cotizațiilor la producţie nu a fost prelungit ulterior acestei date prin Regulamentul nr. 318/2006.

55

Ținând seama de răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua și la a treia întrebare.

56

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu a fost evidenţiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 1360/2013.

57

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară: