Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 aprilie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Onix Asigurări SA/Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

(Cauza C-559/15) (1)

([Trimitere preliminară - Directiva 73/239/CEE - Directiva 92/49/CEE - Principiul autorizației unice - Principiul controlului exercitat de statul membru de origine - Articolul 40 alineatul (6) - Noțiunea „nereguli” - Reputația acționarilor - Interdicție impusă unei societăți de asigurare stabilite într-un stat membru de a încheia noi contracte pe teritoriul unui alt stat membru])

(2017/C 202/05)

Limba de procedură: italiana

Instanța de trimitere

Consiglio di Stato

Părțile din procedura principală

Apelantă: Onix Asigurări SA

Intimat: Istituto per la Vigilanza Sulle Assicurazioni (IVASS)

Dispozitivul

Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă și de modificare a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE (a treia directivă privind „asigurarea generală”) și în special articolul 40 alineatul (6) din aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun ca autoritățile de supraveghere dintr-un stat membru să adopte, în regim de urgență, în privința unei întreprinderi de asigurare generală directă care își desfășoară activitatea pe teritoriul acestui stat membru în conformitate cu libera prestare a serviciilor, măsuri precum interzicerea de a încheia noi contracte pe acest teritoriu, întemeiate pe nerespectarea, originară sau nu, evaluată în mod discreționar, a unei condiții subiective de autorizare prevăzute pentru eliberarea autorizației necesare exercitării activității de asigurare, astfel cum este condiția referitoare la reputație, în scopul protejării intereselor persoanelor asigurate și ale celorlalte persoane care pot beneficia de acoperirea de asigurare conform contractelor de asigurare subscrise. În schimb, această directivă nu se opune ca respectivul stat membru, în exercitarea prerogativelor care îi sunt specifice în caz de urgență, să stabilească dacă anumite carențe sau incertitudini referitoare la onorabilitatea persoanelor din conducerea întreprinderii de asigurare în cauză prezintă un pericol real și iminent în sensul că s-ar săvârși nereguli în dauna intereselor persoanelor asigurate sau ale celorlalte persoane care pot beneficia de acoperirea de asigurare conform contractelor de asigurare subscrise și, dacă aceasta este situația, să adopte imediat măsuri corespunzătoare, precum, dacă este cazul, interzicerea de a încheia noi contracte pe teritoriul său.

(1)  JO C 38, 1.2.2016.