|
8.5.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 144/7 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Varhoven administrativen sad – Bulgaria) – Petya Milkova/Izpalnitelen direktor na Agentsiata za privatizatsia i sledprivatizatsionen kontrol
(Cauza C-406/15) (1)
((Trimitere preliminară - Politica socială - Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă - Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap - Articolele 5 și 27 - Directiva 2000/78/CE - Articolul 7 - Protecție consolidată în cazul concedierii unor salariați cu handicap - Inexistența unei astfel de protecții pentru funcționarii cu handicap - Principiul general al egalității de tratament))
(2017/C 144/08)
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Varhoven administrativen sad
Părțile din procedura principală
Reclamanta din procedura principală: Petya Milkova
Pârâtă din procedura principală: Izpalnitelen direktor na Agentsiata za privatizatsia i sledprivatizatsionen kontrol
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, lecturat în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, aprobată în numele Comunității Europene prin Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009, și coroborat cu principiul general al egalității de tratament, consacrat la articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că permite o reglementare a unui stat membru cum este cea în discuție în litigiul principal, care conferă salariaților care au anumite handicapuri o protecție specială ex ante în cazul concedierii, fără să confere însă o astfel de protecție funcționarilor cu aceleași handicapuri, cu excepția situației în care se dovedește o încălcare a principiului egalității de tratament, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Cu ocazia acestei verificări, compararea situațiilor trebuie să se întemeieze pe o analiză centrată pe toate normele pertinente ale dreptului național care reglementează pozițiile lucrătorilor salariați care au un anumit handicap, pe de o parte, și pe cele ale funcționarilor care au același handicap, pe de altă parte, ținând seama în special de obiectul protecției împotriva concedierii în discuție în litigiul principal. |
|
2) |
În ipoteza în care articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2000/78, lecturat în lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite și coroborat cu principiul general al egalității de tratament, s ar opune unei reglementări a unui stat membru cum este cea în discuție în litigiul principal, obligația de respectare a dreptului Uniunii ar impune ca domeniul de aplicare al normelor naționale care îi protejează pe salariații cu un anumit handicap să fie extins, pentru ca de aceste norme de protecție să beneficieze și funcționarii cu același handicap. |