18.4.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 121/3

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 2 martie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Évora – Portugalia) – Andrew Marcus Henderson/Novo Banco SA

(Cauza C-354/14) (1)

([„Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă sau comercială - Notificarea sau comunicarea actelor judiciare și extrajudiciare - Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 - Articolele 8, 14 și 19 - Notificarea sau comunicarea prin poștă a unui act de sesizare a instanței - Lipsa unei traduceri a actului - Anexa II - Formular tip - Lipsă - Consecințe - Notificare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire - Nereturnarea confirmării de primire - Primirea actului de către un terț - Condiții de validitate a procedurii”])

(2017/C 121/04)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal da Relação de Évora

Părțile din procedura principală

Reclamant: Andrew Marcus Henderson

Pârâtă: Novo Banco SA

Dispozitivul

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) și abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, potrivit căreia, în ipoteza în care un act judiciar, notificat unui pârât cu reședința pe teritoriul unui alt stat membru, nu a fost redactat sau nu a fost însoțit de o traducere fie într-o limbă pe care o înțelege acest pârât, fie în limba oficială a statului membru de destinație sau, în cazul în care în acest stat membru există mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale locului în care urmează să se efectueze notificarea sau comunicarea, omiterea formularului tip care figurează în anexa II la acest regulament atrage nulitatea notificării sau a comunicării menționate, chiar dacă această nulitate trebuie să fie invocată de același pârât într-un termen determinat sau de la începutul procesului și înainte de orice apărare pe fond.

Același regulament impune, în schimb, ca o astfel de omisiune să fie îndreptată conform dispozițiilor enunțate de acesta, prin intermediul comunicării către persoana interesată a formularului tip care figurează în anexa II la regulamentul menționat.

Regulamentul nr. 1393/2007 trebuie interpretat în sensul că o notificare sau o comunicare a unui act de sesizare a instanței prin intermediul serviciilor de curierat este validă, chiar dacă:

—

confirmarea de primire a scrisorii recomandate care conține actul de notificat destinatarului său a fost înlocuită cu un alt document, cu condiția ca acesta din urmă să ofere garanții echivalente în materie de informații furnizate și de probă. Revine instanței sesizate în statul membru de origine să se asigure că destinatarul a primit actul în cauză în astfel de condiții încât dreptul său la apărare a fost respectat;

—

actul de notificat sau de comunicat nu a fost remis personal destinatarului său, atât timp cât a fost remis unei persoane adulte care se afla în interiorul reședinței obișnuite a acestui destinatar, în calitate fie de membru al familiei sale, fie de angajat în serviciul său. Îi revine, dacă este cazul, destinatarului menționat sarcina de a dovedi, prin orice mijloace de probă admisibile în fața instanței sesizate în statul membru de origine, că nu a putut să ia cunoștință în mod efectiv despre faptul că o procedură jurisdicțională era inițiată împotriva sa într-un alt stat membru sau să identifice obiectul și cauza cererii ori să dispună de suficient timp pentru a-și pregăti apărarea.

(1) JO C 302, 14.9.2015.