|
14.11.2016 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 419/13 |
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 15 septembrie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de College van Beroep voor het Bedrijfsleven – Țările de Jos) – Koninklijke KPN NV/Autoriteit Consument en Markt (ACM)
(Cauza C-28/15) (1)
((Trimitere preliminară - Cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice - Directiva 2002/21/CE - Articolele 4 și 19 - Autoritate națională de reglementare - Măsuri de armonizare - Recomandarea 2009/396/CE - Efect juridic - Directiva 2002/19/CE - Articolele 8 și 13 - Operator desemnat ca având o putere semnificativă pe o piață - Obligații impuse de o autoritate națională de reglementare - Controlul prețurilor și obligațiile în ceea ce privește sistemul de contabilitate a costurilor - Tarife pentru serviciile de terminare a apelurilor în rețelele fixe și în rețelele mobile - Întinderea controlului pe care instanțele naționale îl pot exercita asupra deciziilor autorităților naționale de reglementare))
(2016/C 419/15)
Limba de procedură: neerlandeza
Instanța de trimitere
College van Beroep voor het Bedrijfsleven
Părțile din procedura principală
Reclamante: Koninklijke KPN NV, KPN BV, T-Mobile Netherlands BV, Tele2 Nederland BV, Ziggo BV, Vodafone Libertel BV, Ziggo Services BV fostă UPC Nederland BV, Ziggo Zakelijk Services BV fostă UPC Business BV
Pârâtă: Autoriteit Consument en Markt (ACM)
Dispozitivul
|
1) |
Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, coroborat cu articolele 8 și 13 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, trebuie interpretat în sensul că o instanță națională, sesizată cu un litigiu privind legalitatea unei obligații tarifare impuse de autoritatea națională de reglementare pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile, se poate îndepărta de Recomandarea 2009/396/CE a Comisiei din 7 mai 2009 cu privire la reglementarea tarifelor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile în UE, care preconizează modelul de calculare a costurilor numit „Bulric strict” (Bottom Up Long Run Incremental Costs) drept măsură adecvată de reglementare a prețurilor pe piața serviciilor de terminare a apelurilor telefonice, numai în cazul în care consideră că motive privind circumstanțele speței, în special caracteristicile specifice ale pieței statului membru în discuție, impun acest lucru. |
|
2) |
Dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o instanță națională, sesizată cu un litigiu privind legalitatea unei obligații tarifare impuse de autoritatea națională de reglementare pentru furnizarea serviciilor de terminare a apelurilor telefonice în rețele fixe și în rețele mobile, poate aprecia proporționalitatea acestei obligații în lumina obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, precum și la articolul 13 din Directiva 2002/19, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140, și să țină seama de faptul că obligația menționată urmărește să promoveze interesele utilizatorilor finali pe o piață cu amănuntul care nu este susceptibilă de a fi reglementată. O instanță națională nu poate, atunci când exercită un control jurisdicțional al unei decizii a autorității naționale de reglementare, să impună acestei autorități să demonstreze că obligația respectivă conduce efectiv la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140. |