8.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 439/33

Acțiune introdusă la 19 septembrie 2014 – Lupin/Comisia

(Cauza T-680/14)

(2014/C 439/43)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: Lupin Ltd (Maharashtra, India) (reprezentanți: M. Pullen, R. Fawcett-Feuillette, M. Boles, Solicitors, V. Wakefield, Barrister, și M. Hoskins QC)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

anularea deciziei în măsura în care Comisia a constatat în aceasta o încălcare de către Lupin a articolului 101 TFUE și/sau

—

anularea sau reducerea amenzii aplicate Lupin și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Lupin.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul acțiunii sale, reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei C (2014) 4955 final a Comisiei din 9 iulie 2014 în cazul AT.39612 – Perindopril (Servier).

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

1.

Primul motiv întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât a constatat că reclamanta săvârșise o încălcare prin obiect a articolului 101 TFUE. Reclamanta arată că:

—

constatarea Comisiei este ilegală deoarece aplică un criteriu juridic total nou și incorect. Acesta se bazează în special pe plata unui „stimulent important” care, potrivit reclamantei, nu reiese din jurisprudența existentă și este eronată în drept;

—

abordarea Comisiei nu a permis consacrarea și punerea în practică nu numai a obiectivelor dreptului concurenței, ci și a celor ale dreptului brevetelor și ale procedurii civile moderne. Potrivit reclamantei, Comisia ar fi trebuit să aprecieze problema restrângerii prin obiect pe baza teoriei restrângerilor accesorii și/sau referindu-se la principiile expuse în Hotărârea Wouters. Aceste erori constituie erori de drept.

2.

Al doilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept întrucât a constatat că reclamanta săvârșise o încălcare prin efect a articolului 101 TFUE. Reclamanta consideră că abordarea Comisiei pentru a decide dacă un acord de soluționare amiabilă în materia brevetelor a constituit o încălcare prin efect prezintă aceleași neajunsuri ca și abordarea sa privind încălcările prin obiect.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia a aplicat în mod eronat o amendă reclamantei; cu titlu subsidiar, pe faptul că cuantumul amenzii aplicare este excesiv și trebuie să fie redus. Reclamanta susține că:

—

comportamentul său pretins ilicit avea un caracter de noutate și nu putea așadar să fie sancționat cu o amendă; cu titlu subsidiar, putea fi aplicată doar o amendă simbolică;

—

amenda nu reflectă gravitatea și durata relative ale încălcării presupuse a reclamantei și este injustă;

—

Comisia nu a luat în considerare legitimitatea valorii proprietății intelectuale transferate de reclamantă către Servier;

—

Comisia a încălcat principiul egalității de tratament în raport cu amenda aplicată Krka.