—

Cu privire la acest motiv, reclamata susține următoarele: a) astfel cum rezultă din însăși decizia atacată, Comisia a ajuns la concluziile sale referitoare la măsurile în discuție adoptate de autoritățile elene fără a dispune de informații suficiente în acest sens. În special, în ceea ce privește măsurile 2, 4 și 6 (garanțiile de stat din anul 2008, din anul 2010 și, respectiv, din anul 2011), decizia atacată se referă în mod expres la faptul că Comisia nu dispune de informații cu privire la aspectul dacă aceste garanții au fost activate. În plus, în ceea ce privește măsura 3 (majorarea de capital din 2009), Comisia recunoaște că nu știa când va fi realizată o parte semnificativă a acestei majorări de capital; b) decizia atacată nu este motivată și prin faptul că nu definește deloc piața produselor relevantă pentru a stabili originea avantajului pentru NEA LARKO și dezavantajul concurențial pentru alți operatori și c) în realitate, în ceea ce privește măsurile 4 și 6, singurul care obține un avantaj în acest caz este statul elen, care, în loc să ramburseze NEA LARKO impozitele plătite de aceasta (impozitul pe venit și TVA-ul), i-a acordat garanțiile respective, cu plata unor comisioane.

—

Cu privire la acest motiv, reclamanta susține următoarele: a) atât în cazul garanțiilor menționate mai sus (măsurile 2, 4 și 6), cât și în cazul măsurii 3 (majorarea din anul 2009 a capitalului NEA LARKO prin aport în numerar), autoritățile elene au acționat „ca un investitor rațional pe piață”. Orice investitor profesionist rezonabil și rațional ar fi acordat o garanție societății în care are interese proprii (cum era în speță NEA LARKO în raport cu statul elen) pentru sume care sunt acoperite prin propriile obligații corespondente în raporturile cu propria întreprindere (în acest caz obligațiile statului elen de rambursare către NEA LARKO a impozitului pe venit și a TVA-ului). Cu atât mai mult, în acest caz, statul elen se aștepta să obțină profit din vânzarea NEA LARKO. Trebuie menționat că garanțiile în discuție nu au fost activate și că b) în decizia atacată nu s-a examinat dimensiunea întreprinderii controlate și nici dacă, ținând seama de dimensiunea și de poziția NEA LARKO pe întregul segment al pieței produsului, aceasta din urmă putea influența piața internă a „produsului”. În sfârșit, se subliniază că NEA LARKO are o astfel de dimensiune încât ajutoarele de stat investigate nu ar fi putut să influențeze în niciun mod piața internă.

—

Reclamanta susține că, chiar dacă se admite că garanțiile menționate mai sus constituie ajutoare de stat ilegale, decizia atacată trebuie anulată pentru încălcarea principiului proporționalității în ceea ce privește stabilirea cuantumului ajutorului primit. Mai precis, în ceea ce privește o astfel de stabilire (măsurile 2, 4 și 6), Comisia nu a ținut seama de faptul că măsurile în discuție nu au fost puse în aplicare și că, în consecință, nu era acceptabil din punct de vedere legal să se solicite de la NEA LARKO (sau de la o întreprindere terță) plata unei sume care corespunde cuantumului garanțiilor care nu au fost activate, în măsura în care suma respectivă a fost acoperită și cu garanțiile statului elen care, desigur, a acordat garanțiile în discuție pentru a acoperi propriile datorii către NEA LARKO, destinatara împrumuturilor.