7.7.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 212/36

—

anularea deciziei Comisiei Europene nr. ref. Ares(2014) 321920 (nr. SG.B.4/RH/rc-sg.dsg2.b.4(2014) 285433), adoptată la 10 februarie de Secretarul general în conformitate cu articolul 4 din Normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind cererea de confirmare formulată de Eva Monard în ceea ce privește accesul la documente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (GESTDEM 4641/2011);

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe argumentul potrivit căruia Comisia era obligată să acorde reclamantei acces la documente, în conformitate cu articolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”), cu articolele 15 și 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”), cu dreptul fundamental de acces la documente, cu articolul 6 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg (denumită în continuare „carta”), precum și cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1049/2001”). Acest lucru rezultă și din aplicarea per a contrario a articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr 1049/2001. Întrucât nu a procedat astfel și s-a întemeiat (în mod incorect) pe excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță și la articolul 4 alineatul (2) a doua și a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia a aplicat în mod necorespunzător dispozițiile relevante și a săvârșit un abuz de putere. De asemenea, Comisia nu a aplicat în mod corect articolul 4 alineatul (6) și alineatul (7) și a săvârșit un abuz de putere în aplicarea acestor dispoziții.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 1 TUE, a articolelor 15 și 298 TFUE, a dreptului fundamental de acces la documente, a articolului 6 alineatul (1) TUE coroborat cu articolul 42 din cartă și cu articolul 8 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, prin faptul că aceasta nu a soluționat cu promptitudine cererea de confirmare formulată de reclamantă și prin faptul că a prelungit termenul-limită de răspuns la această cerere de confirmare într-un caz care nu avea caracter excepțional. Procedând astfel, Comisia a săvârșit un abuz de putere și a aplicat în mod incorect dispozițiile relevante prin amânarea în mod nejustificat a adoptării unei decizii privind cererea de confirmare formulată de reclamantă.