26.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 159/27

Recurs introdus la 21 februarie 2014 de Carlos Andres și 150 alți recurenți împotriva Hotărârii Ordonanței din 11 decembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-15/10, Andreas și alții/BCE

(Cauza T-129/14 P)

2014/C 159/38

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Carlos Andres (Frankfurt pe Main, Germania) și 150 alți recurenți (reprezentant: L. Levi, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană (BCE)

Concluziile

Recurenții solicită Tribunalului:

—	anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 11 decembrie 2013, pronunțată în cauza F-15/10;

—

în consecință, admiterea concluziilor recurenților formulate în prima instanță și, prin urmare,

—

anularea fişelor de salariu pentru luna iunie 2009, în măsura în care aceste fișe reprezintă prima aplicare, în privinţa recurenților, a reformei sistemului de pensii, aprobată de Consiliul guvernatorilor la 4 mai 2009, precum şi anularea, în aceeaşi măsură, a tuturor fişelor de salariu ulterioare, precum şi a viitoarelor buletine de pensii;

—	în măsura în care va fi necesar, anularea deciziilor de respingere a cererilor de reexaminare („administrative review”) şi a reclamaţiilor interne („grievance procedure”), decizii din data de 28 august 2009 şi, respectiv, din 17 decembrie 2009;

—

în consecinţă,

—

obligarea pârâtei la plata diferenţei de remuneraţie şi de pensie care rezultă din decizia citată anterior a Consiliul guvernatorilor adoptată la 4 mai 2009 în raport cu aplicarea sistemului de pensii anterior; această diferenţă de remuneraţie şi de pensie trebuie majorată cu dobânzile de întârziere calculate de la data de 15 iunie 2009, şi, ulterior, în ziua de 15 a fiecărei luni, până la plata integrală, aceste dobânzi urmând a fi stabilite la nivelul dobânzii aplicate de BCE majorate cu 3 puncte;

—	obligarea pârâtei la plata de daune-interese pentru prejudiciul suferit ca urmare a pierderii puterii de cumpărare, acest prejudiciu fiind evaluat ex aequo et bono şi în mod provizoriu la un procent de 1% din remuneraţia lunară a fiecărui recurent;

—	obligarea BCE la plata cheltuielilor de judecată.

—	obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în fața celor două instanțe.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenții invocă opt motive.

1.	Primul motiv întemeiat pe încălcarea articolului 6.8 din anexa III la condițiile de angajare, pe încălcarea principiilor legalității și securității juridice și pe încălcarea articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice.

2.	Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea competențelor comitetului de supraveghere, pe încălcarea anexei III la condițiile de angajare și a mandatului comitetului de supraveghere, precum și pe încălcarea principiului bunei-credințe.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea dreptului de consultare a comitetului pentru personal și a comitetului de supraveghere, pe încălcarea principiului bunei-credințe, pe încălcarea articolelor 45 și 46 din condițiile de angajare, pe încălcarea protocolului de acord privind raporturile între comitetul executiv și comitetul pentru personal din cadrul BCE, pe încălcarea anexei III la condițiile de angajare și a mandatului comitetului de supraveghere, precum și pe denaturarea elementelor din dosar.

4.	Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 6.3 din planul de pensii, pe nerespectarea examinării motivării deciziei din 4 mai 2009, pe denaturarea elementelor din dosar și pe încălcarea principiului bunei gestiuni financiare.

5.	Al cincilea motiv întemeiat pe nerespectarea examinării erorii vădite de apreciere și pe denaturarea elementelor din dosar.

6.	Al șaselea motiv întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, pe încălcarea obligației de motivare, pe denaturarea elementelor din dosar și a elementelor de probă.

7.	Al șaptelea motiv întemeiat pe nerespectarea naturii distincte a raportului de muncă contractual în comparație cu raportul de muncă statutar, pe încălcarea condițiilor esențiale ale raportului de muncă și pe încălcarea Directivei 91/533 (1).

8.	Al optulea motiv întemeiat pe încălcarea drepturilor dobândite.

(1) Directiva Consiliului privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, p. 32, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 174).