Cauza T‑418/14

Sina Bank

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară — Înghețarea fondurilor — Acțiune în anulare — Termen de introducere a acțiunii — Adaptarea concluziilor — Admisibilitate — Obligația de motivare — Dreptul la apărare — Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă — Eroare vădită de apreciere — Modularea efectelor în timp ale unei anulări”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 18 octombrie 2016

  1. Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Calitate procesuală activă – Acțiune a unei persoane juridice împotriva menținerii numelui său în lista persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive adoptate în cadrul PESC – Admisibilitate

    (art. 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE și art. 275 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, anexa IX)

  2. Acțiune în anulare – Termene – Momentul de la care începe să curgă termenul – Act prin care se iau măsuri restrictive în privința unei persoane sau a unei entități – Act publicat și comunicat destinatarilor – Adresa persoanei interesate cunoscută la momentul adoptării actului – Termen care începe să curgă de la data comunicării individuale

    (art. 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE și art. 275 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, anexa IX; Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului)

  3. Procedură jurisdicțională – Decizie sau regulament care înlocuiește în cursul judecății actul atacat – Cerere de adaptare a concluziilor în anulare – Termen pentru prezentarea unei asemenea cereri – Momentul de la care începe să curgă termenul – Data comunicării noului act către reprezentantul reclamantului – Condiție – Notificare către reprezentant prevăzută în mod expres de un act normativ sau de un acord între părți

    (art. 263 al șaselea paragraf TFUE, Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului, Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  4. Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Cerințe minime – Încălcare – Anulare parțială a actului atacat

    (art. 296 TFUE; Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  5. Dreptul Uniunii – Principii – Dreptul la apărare – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Obligațiile Consiliului – Comunicarea elementelor incriminatoare reținute către persoana în cauză și dreptul de a fi ascultat – Conținut – Încălcarea dreptului la apărare – Anulare în parte

    [art. 6 alin. (1) TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a); Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului]

  6. Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Măsuri luate în cadrul luptei împotriva proliferării nucleare – Întinderea controlului – Acte care pot fi susținute de anumite motive, iar nu de altele – Validitatea acestor acte

    (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  7. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor identificate de Consiliu că participă la proliferarea nucleară – Obligația de a extinde această măsură la entitățile deținute sau controlate de o asemenea entitate – Limitare la persoanele și entitățile înscrise într‑o listă – Încălcare a acestei limitări – Anulare în parte

    [Decizia 2010/413/PESC a Consiliului, art. 20 alin. (1) lit. (b), și Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului și Regulamentul nr. 267/2012 al Consiliului, art. 23 alin. (2) lit. (a)]

  8. Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Întinderea controlului – Excluderea elementelor aduse la cunoștința instituției ulterior adoptării deciziei atacate – Excluderea unei înlocuiri a motivelor care susțin actele controlate

    (art. 263 TFUE)

  9. Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor persoanelor, ale entităților sau ale organismelor care participă la proliferarea nucleară ori o susțin – Sprijin oferit guvernului Iranului – Noțiune

    (Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  10. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea în parte a unui regulament și a unei decizii privind măsuri restrictive împotriva Iranului – Producerea efectului acestei anulări începând de la expirarea termenului de recurs sau de la respingerea acestuia

    (art. 264 al doilea paragraf TFUE, art. 280 TFUE și art. 288 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 60 al doilea paragraf; Decizia 2015/1008/PESC a Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  11. Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anularea unui regulament la un moment diferit de expirarea unei decizii care cuprinde măsuri restrictive identice – Risc de atingere serioasă adusă securității juridice – Menținerea efectelor deciziei până când hotărârea de anulare începe să producă efecte

    (art. 264 al doilea paragraf TFUE, Deciziile 2010/413/PESC și 2015/1008/PESC ale Consiliului; Regulamentul 2015/1001 al Consiliului)

  1.  În conformitate cu articolul 275 al doilea paragraf TFUE și cu articolul 263 al patrulea și al șaselea paragraf TFUE, o persoană juridică are calitatea de a exercita acțiunea în anularea unei decizii de menținere, după revizuire, a înscrierii numelui său în lista persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive adoptate în privința sa în cadrul politicii externe și de securitate comună, care se află la originea menținerii acestor măsuri.

    (a se vedea punctul 49)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 49-52)

  3.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 56 și 60)

  4.  Este motivată corespunzător cerințelor legale o decizie a Consiliului prin care se impun măsuri restrictive în privința unei persoane juridice implicate în activități nucleare sau privind rachete balistice ale Iranului atunci când aceasta permite să se identifice persoanele sau entitățile care, potrivit Consiliului, controlează această persoană juridică, în sensul articolului 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140 și al articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului, care sunt identificate ca fiind „Foundation” și „Ghidul”, și permite să se înțeleagă modalitățile în care, potrivit Consiliului, Ghidul și Foundation controlează, direct sau indirect, această persoană juridică, în sensul acelorași dispoziții.

    În schimb, o astfel de decizie nu este motivată corespunzător cerințelor legale atunci când, în ceea ce privește aplicarea în privința acestei persoane juridice a criteriului susținerii proliferării nucleare, se limitează să constate că persoana juridică în cauză contribuie la finanțarea intereselor strategice ale regimului. Chiar dacă se admite că proliferarea nucleară poate fi considerată ca ținând de interesele strategice ale regimului, o astfel de motivare nu permite să se cunoască motivele specifice și concrete pentru care Consiliul consideră că persoana juridică în cauză contribuie la finanțarea proliferării nucleare. Prin urmare, o astfel de decizie trebuie anulată în măsura în care este încălcată obligația de motivare.

    (a se vedea punctele 78, 79, 82-84, 86 și 87)

  5.  În măsura în care motivarea unei decizii a Consiliului prin care se impun măsuri restrictive unei persoane juridice implicate în activități nucleare sau privind rachete balistice ale Iranului este insuficientă, întrucât îi aplică criteriul susținerii proliferării nucleare, persoana interesată nu a fost în măsură, înainte de introducerea unei acțiuni în anulare a acestei decizii sau în cadrul acesteia, să conteste în mod util sau eficace temeinicia aplicării acestui criteriu situației sale. Prin urmare, această decizie, în măsura în care aplică criteriul menționat, încalcă dreptul la apărare al reclamantei, precum și dreptul său la o protecție jurisdicțională efectivă. În schimb, aceasta nu încalcă aceste drepturi în partea din decizie care privește aplicarea criteriului controlului, pentru care motivarea este suficientă.

    (a se vedea punctele 95-97 și 99-104)

  6.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 113, 117-119 și 139)

  7.  Consiliul săvârșește o eroare de apreciere într‑o decizie de a menține înscrierea numelui unei persoane juridice în lista persoanelor și entităților implicate în activități nucleare sau privind rachete balistice și a persoanelor și entităților care acordă sprijin guvernului Iranului aplicând acestei persoane juridice criteriul controlului enunțat la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010, din moment ce, pe de o parte, în temeiul acestor dispoziții, Consiliul nu este autorizat să adopte măsuri restrictive decât în privința persoanelor și a entităților ale căror nume au fost înscrise pe o listă de persoane și de entități supuse unor măsuri restrictive pentru motivul că sunt controlate de persoane sau de entități recunoscute sau identificate ca fiind implicate, având legătură directă cu sau susținând proliferarea nucleară și, pe de altă parte, entitățile care exercitau controlul nu erau înscrise în lista în litigiu la momentul la care a fost adoptată decizia de menținere. Așadar, o astfel de decizie trebuie anulată.

    Astfel, aplicarea criteriului controlului prevăzut de aceste dispoziții se bazează pe existența unui risc care nu este neglijabil ca, atunci când fondurile unei persoane sau ale unei entități care a fost identificată ca fiind implicată în proliferarea nucleară sunt înghețate, aceasta să exercite o presiune asupra persoanelor și entităților care îi aparțin sau care sunt controlate de ea, pentru a eluda efectele măsurilor care o vizează, incitându‑le fie să îi transfere direct sau indirect fondurile lor, fie să efectueze tranzacții pe care nu le poate opera ea însăși, ca urmare a înghețării fondurilor sale. Dat fiind acest risc, înghețarea fondurilor persoanelor și ale entităților care sunt controlate de persoana sau de entitatea ale cărei fonduri sunt înghețate este o măsură necesară și adecvată pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate și pentru a garanta că aceste măsuri nu vor fi eludate.

    Orice altă soluție ar plasa, de altfel, persoana interesată într‑o poziție procedurală extrem de defavorabilă, din punctul de vedere al apărării drepturilor sale și a dreptului său la o protecție jurisdicțională efectivă, în măsura în care, pentru a contesta măsurile restrictive adoptate în privința sa, ea ar putea fi obligată să conteste responsabilitatea entităților care o controlează în proliferarea nucleară, fără a putea să se aștepte să fie susținută, în această privință, de acestea, împotriva cărora nu a fost adoptată nicio măsură restrictivă.

    (a se vedea punctele 121, 123 și 125-131)

  8.  Legalitatea actelor atacate printr‑o acțiune în anulare nu poate fi apreciată decât în temeiul elementelor de fapt și de drept pe baza cărora au fost adoptate, iar Tribunalul nu poate accepta invitația Consiliului de a înlocui, de fapt, motivele pe care se întemeiază aceste acte.

    (a se vedea punctul 142)

  9.  În domeniul politicii externe și de securitate comună, criteriul sprijinului acordat guvernului iranian, prevăzut la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din Decizia 2010/413 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Poziției comune 2007/140/PESC și la articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului și de abrogare a Regulamentului nr. 961/2010, care extinde domeniul de aplicare al măsurilor restrictive pentru a întări presiunile exercitate asupra Republicii Islamice Iran, nu vizează decât activitatea unei persoane sau a unei entități care, independent chiar de orice legătură, directă sau indirectă, stabilită cu proliferarea nucleară, este susceptibilă, prin importanța sa cantitativă sau calitativă, să favorizeze proliferarea menționată, furnizând guvernului iranian un sprijin, sub formă de resurse sau de facilități de ordin material, financiar sau logistic, care îi permite să continue proliferarea. Acest criteriu nu vizează, așadar, orice formă de susținere, indiferent cât de mică sau de simbolică, furnizată guvernului iranian, ci numai formele de susținere care, prin importanța lor cantitativă sau calitativă, sunt susceptibile să permită guvernului menționat să continue proliferarea nucleară. Interpretat, sub controlul instanței Uniunii, în legătură cu obiectivul care constă în a face presiuni asupra guvernului iranian pentru ca acesta să pună capăt proliferării nucleare, criteriul în litigiu definește astfel în mod obiectiv o categorie circumscrisă de persoane și de entități susceptibile să facă obiectul măsurilor de înghețare a fondurilor.

    (a se vedea punctul 147)

  10.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 161-163)

  11.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 164)