Cauza T‑341/14

Sergiy Klyuyev

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Politica externă și de securitate comună — Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina — Înghețarea fondurilor — Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice — Includerea numelui reclamantului — Dovada temeiniciei includerii în listă”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 28 ianuarie 2016

1. Acțiune în anulare — Interesul de a exercita acțiunea — Interes care se apreciază la data introducerii acțiunii — Acțiune îndreptată împotriva unui act prin care se instituie măsuri restrictive față de reclamant — Abrogarea actului atacat în cursul judecății — Constatarea lipsei necesității de pronunțare asupra fondului — Inadmisibilitate — Menținerea interesului reclamantului de a obține recunoașterea nelegalității actului atacat

   (art. 263 TFUE; Decizia 2014/119/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Deciziile 2015/364/PESC și 2015/876/PESC; Regulamentul nr. 208/2014 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentele nr. 2015/357 și nr. 2015/869)

2. Uniunea Europeană — Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor — Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina — Întinderea controlului — Proba temeiniciei măsurii — Obligația autorității competente a Uniunii de a stabili, în caz de contestare, temeinicia motivelor reținute împotriva persoanelor sau entităților vizate

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia 2014/119/PESC a Consiliului; Regulamentul nr. 208/2014 al Consiliului)

3. Procedură jurisdicțională — Decizie sau regulament care înlocuiește în cursul judecății actul atacat — Element nou — Extinderea concluziilor și a motivelor inițiale — Condiție — Expunerea motivelor și a argumentelor adaptate — Lipsă — Inadmisibilitate

   [Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 86 alin. (3); Decizia 2014/119/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2015/876/PESC; Regulamentul nr. 208/2014 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2015/869]

1.  În cadrul unei acțiuni în anulare, interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie să continue să existe până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o.

   În ceea ce privește o cerere de anulare a unor acte ale Consiliului de includere a numelui reclamantului în listele persoanelor vizate de măsurile restrictive luate având în vedere situația din Ucraina, împrejurarea că aceste acte nu mai sunt în vigoare la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, întrucât au fost modificate, în măsura în care îl privesc pe reclamant, nu poate echivala cu anularea eventuală de către Tribunal a actelor adoptate inițial, întrucât această modificare nu este o recunoaștere a nelegalității actelor în cauză. În consecință, reclamantul păstrează un interes de a exercita acțiunea care decurge din faptul că recunoașterea nelegalității actelor atacate poate sta la baza unei acțiuni ulterioare pentru repararea prejudiciului suferit din cauza acestor acte în perioada aplicării lor.

   (a se vedea punctele 27 și 31-33)

2.  Deși Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în privința criteriilor generale care trebuie luate în considerare în vederea adoptării de măsuri restrictive, efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene impune ca, în cadrul controlului legalității motivelor pe care se întemeiază decizia de includere sau de menținere a numelui unei anumite persoane pe o listă cu persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive, instanța Uniunii să se asigure că această decizie, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive pe care se bazează decizia menționată, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru a susține aceeași decizie, sunt întemeiate în mod suficient de precis și de concret.

   În această privință, pentru a include numele unei persoane în lista persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive pentru motivul că a fost identificată ca fiind răspunzătoare de deturnare de fonduri publice, Consiliul trebuie să dispună de o bază factuală suficient de solidă, și anume de informații referitoare la faptele sau la comportamentele reproșate în mod specific acestei persoane.

   Pe de altă parte, autoritatea competentă a Uniunii este cea care, în caz de contestare, are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate.

   (a se vedea punctele 38, 49 și 51)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 59-72)