Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 15 iulie 2015 – Itales
(Cauza C‑123/14) ( 1 )
„Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Principiul neutralității fiscale — Deducerea TVA‑ului plătit în amonte — Noțiunea «livrare de bunuri» — Condiții pentru existența unei livrări de bunuri — Lipsa dovezilor privind posesia efectivă a bunurilor de către furnizorul direct”
|
1. |
Întrebări preliminare — Răspuns care poate fi în mod clar dedus din jurisprudență — Aplicarea articolului 99 din Regulamentul de procedură (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 99) (a se vedea punctele 26 și 27) |
|
2. |
Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Refuz pentru motivul nerealizării efective a livrării de bunuri, din cauza unor fraude și a unor nereguli — Inadmisibilitate — Limite — Condiții — Destinatar al facturii care a știut sau ar fi trebuit să știe de existența unei fraude — Verificare care incumbă instanței naționale [Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 14 alin. (1), art. 167 și art. 168 lit. (a)] (a se vedea punctele 35-42 și dispozitivul) |
Dispozitivul
Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, referitoare la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității ca administrația fiscală a unui stat membru să considere că o livrare de bunuri nu a fost efectuată, împiedicând astfel persoana care a achiziționat bunurile să poată deduce taxa pe valoarea adăugată suportată cu ocazia acestei achiziții, pentru motivul că aceasta din urmă nu a dovedit nici originea mărfurilor în cauză, nici faptul că furnizorul lor se afla în posesia acestora, atunci când această administrație nu a demonstrat că persoana respectivă care a achiziționat bunurile a participat la o fraudă în materia taxei pe valoarea adăugată și știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea în cauză era implicată într‑o asemenea fraudă.
( 1 ) JO C 151, 19.5.2014.