26.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 26/21


Recurs introdus la 27 noiembrie 2014 de DK Recycling und Roheisen GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 26 septembrie 2014 în cauza T-630/13, DK Recycling und Roheisen GmbH/Comisia Europeană

(Cauza C-540/14 P)

(2015/C 026/26)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: DK Recycling und Roheisen GmbH (reprezentanți: S. Altenschmidt și P.-A. Schütter, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea Hotărârii Tribunalului din 26 septembrie 2014 în cauza T-630/13 în măsura în care, la punctul 2 din dispozitiv se respinge în rest acțiunea;

admiterea integrală a concluziilor prezentate în primă instanță în cererea introductivă, anulând articolul 1 alineatul (1) din Decizia Comisiei din 5 septembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (C/2013) 5666, 2013/448/UE (1), în măsura în care acesta respinge înscrierea instalațiilor enumerate sub codurile identificatorilor de instalație DE000000000001320 și DE-new-14220-0045, enumerați la punctul A din anexa I, pe lista instalațiilor aflate sub incidența Directivei 2003/87/CE, prezentate de Germania Comisiei potrivit articolului 11 alineatul (1) din această din urmă directivă, precum și cantitățile anuale provizorii corespunzătoare de cote de emisii care trebuie alocate cu titlu gratuit acestor instalații;

cu titlu subsidiar, anularea hotărârii menționate la prima liniuță și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Recurenta critică încălcarea dreptului Uniunii în sensul articolului 58 primul paragraf teza a doua, ipoteza a treia din Statutul Curții de Justiție. Încălcând drepturile fundamentale și principiul proporționalității, Tribunalul a considerat compatibil cu dreptul Uniunii refuzul Comisiei de a aloca cote de emisii cu titlu gratuit pe baza unei clauze a unui stat membru privind dificultăți nejustificate. Hotărârea atacată încalcă drepturile pe care recurenta le are în baza articolelor 16 și 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Recurenta arată, în temeiul motivului invocat, că, în Decizia 2011/278/UE, Comisia nu a prevăzut în cadrul dispozițiilor privind alocarea de cote de emisii cu titlu gratuit nicio precauție care să vizeze o protecție individuală suficientă a drepturilor fundamentale. În temeiul Deciziei 2011/278/UE, alocarea de cote de emisii cu titlu gratuit are loc potrivit unor factori de calcul standard. Cu toate acestea, decizia nu prevede dispoziții care să permită alocarea de cote suplimentare de emisii cu titlu gratuit atunci când, prin aplicarea factorilor de calcul standard, alocarea determină în cazuri individuale o sarcină excepțională sau dificultăți nejustificate.

Respingerea acțiunii încalcă principiile fundamentale ale cartei și principiul proporționalității. Tribunalul s-a limitat să ia în considerare efectul sarcinii tipice a sistemului de comercializare a cotelor de emisii și a sistemului de alocare în temeiul Deciziei 2011/278/UE. Contrar jurisprudenței Curții, Tribunalul a ignorat complet protecția individuală necesară a drepturilor fundamentale ale recurentei.


(1)  JO L 240, p. 27.