2.2.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 34/9

Cerere de decizie preliminară introdusă Korkein hallinto-oikeus (Finlanda) la 12 noiembrie 2014 – Yara Suomi Oy, Borealis Polymers Oy, Neste Oil Oyj, SSAB Europe Oy

(Cauza C-506/14)

(2015/C 034/09)

Limba de procedură: finlandeza

Instanța de trimitere

Korkein hallinto-oikeus

Părțile din procedura principală

Reclamante: Yara Suomi Oy, Borealis Polymers Oy, Neste Oil Oyj, SSAB Europe Oy

Pârât: Työ- ja elinkeinoministeriö

Întrebările preliminare

1)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei (1) este nevalidă, în măsura în care este întemeiată pe articolul 10a alineatul (5) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie (2), și încalcă articolul 23 alineatul (3) din directiva menționată întrucât nu a fost adoptată potrivit procedurii de reglementare cu control prevăzute la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE (3) a Consiliului și la articolul 12 din Regulamentul 182/2011/UE (4)? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, nu mai este necesar să se răspundă celorlalte întrebări.

2)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei încalcă articolul 10a alineatul (5) litera (a) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie având în vedere că, la stabilirea plafonului de sector, Comisia nu a luat în considerare:

(i)

o parte din emisiile verificate în perioada 2005-2007, provenite din activitățile și de la instalațiile incluse în domeniul de aplicare al Directivei privind comercializarea cotelor de emisie în perioada 2008-2012, în cazul cărora în perioada 2005-2007 nu s-a aplicat însă obligația de verificare și care astfel nu au fost înregistrate în sistemul CITL [Registrul independent al tranzacțiilor comunitare, Community Independent Transaction Log, denumit în continuare „CITL”],

(ii)

activitățile noi incluse în domeniul de aplicare al Directivei privind comercializarea cotelor de emisie pentru perioadele 2008-2012 și 2013–2020, în măsura în care între anii 2005–2007 acestea nu au fost incluse în domeniul de aplicare al directivei menționate, iar aceste activități se efectuează în cadrul unor instalații care între anii 2005–2007 erau deja incluse în domeniul de aplicare al directivei,

(iii)

emisiile instalațiilor dezafectate înainte de data de 30 iunie 2011, în pofida faptului că aceste emisii au fost verificate în perioada 2005–2007 și parțial și în perioada 2008–2012?

În situația unui răspuns afirmativ cu privire la unele aspecte de la punctele (i)–(iii) de la a doua întrebare, Decizia 2013/448/UE este nevalidă în ceea ce privește aplicarea factorului de corecție transsectorial și, prin urmare, nu trebuie aplicată?

3)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei este nevalidă și încalcă articolul 10a alineatul (5) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, precum și obiectivele acestei directive având în vedere că, la calculul plafonului de sector în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) literele (a) și (b) din directiva menționată, nu ia în considerare emisiile provenite de la (i) instalațiile de producere a energiei electrice din gaze reziduale, prevăzute în anexa I la Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, care nu sunt „producători de energie electrică”, și nici de la (ii) instalațiile producătoare de căldură, prevăzute în anexa I la Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, care nu sunt „producători de energie electrică” și cărora le pot fi alocate cote de emisie cu titlu gratuit în conformitate cu dispozițiile articolului 10a alineatele (1)–(4) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie și cu Decizia 2011/278/UE (5)?

4)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei – în mod individual sau coroborată cu articolul 10a alineatul (5) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie – este nevalidă și încalcă articolul 3 literele (e) și (u) din directiva menționată având în vedere că, la calculul plafonului de sector în conformitate cu articolul 10a alineatul (5) literele (a) și (b) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie, nu ia în considerare emisiile menționate la a treia întrebare?

5)

Decizia 2013/448/UE a Comisiei încalcă articolul 10a alineatul (12) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie având în vedere că factorul de corecție transsectorial este extins asupra unui sector definit în Decizia 2010/2/UE (6), în care există un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon?

6)

Decizia 2011/278/UE a Comisiei încalcă articolul 10a alineatul (1) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie având în vedere că măsurile adoptate de Comisie pentru stabilirea criteriilor de referință trebuie să țină seama de stimulente pentru tehnici eficiente din punct de vedere energetic, de cele mai eficiente tehnici, de cogenerarea cu un randament mai ridicat și de recuperarea gazelor reziduale într-un mod eficient din punct de vedere energetic?

7)

Decizia 2011/278/UE încalcă articolul 10a alineatul (2) din Directiva privind comercializarea cotelor de emisie având în vedere că principiile aplicate la stabilirea criteriilor de referință ar trebui să fie întemeiate pe performanța medie a 10 % din cele mai eficiente instalații dintr-un sector?

(1)  Decizia Comisiei din 5 decembrie 2013 privind măsurile naționale de punere în aplicare pentru alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 240, p. 27).

(2)  Decizia Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediţie specială, 15/vol. 10, p. 78).

(3)  Decizia Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (JO L 184, p. 23, Ediţie specială, 01/vol. 2, p. 159).

(4)  Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, p. 13).

(5)  Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, p. 1).

(6)  Decizia Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (JO L 1, p. 10).