13.10.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 361/2

—

anularea Hotărârii Tribunalului din 27 februarie 2014 în cauza T-602/11;

—

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului spre rejudecare;

—

obligarea OAPI în calitate de pârât în procedura desfășurată în fața Tribunalului la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în primă instanță și în recurs.

1.

Tribunalul nu a argumentat în mod corespunzător existența unui risc real de confuzie între mărcile în cauză. Constatarea în mod corespunzător și obiectiv a unui risc real de confuzie între două mărci nu poate consta în simpla afirmație că, având în vedere identitatea produselor respective, precum și similitudinea vizuală foarte redusă și gradul scăzut de similitudine fonetică dintre acestea (și în pofida lipsei lor de similitudine din punct de vedere conceptual), nu se poate statua că un consumator relevant poate percepe produsele respective ca provenind de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. „Riscul de confuzie” nu înseamnă o simplă posibilitate de confuzie, ci mai curând o probabilitate că acea confuzie va avea loc. Un risc de confuzie nu poate fi prezumat numai deoarece există un anumit grad de similitudine între două mărci, chiar și atunci când produsele respective sunt identice.

2.

În hotărârea atacată s-a aplicat de asemenea greșit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară, deoarece Tribunalul nu a luat în considerare impactul și importanța lipsei de similitudine a semnelor din punct de vedere conceptual în aprecierea globală a riscului de confuzie dintre mărcile care prezintă un grad foarte scăzut de similitudine vizuală și un grad scăzut de similitudine auditivă. Potrivit unei jurisprudențe constante, conținutul conceptual al mărcii a cărei înregistrare se solicită trebuie să fie suficient pentru a compensa similitudinea vizuală foarte scăzută și similitudinea auditivă scăzută care, potrivit Tribunalului, există între marca a cărei înregistrare se solicită și marca anterioară.

3.

În sfârșit, Tribunalul a aplicat greșit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară atunci când a constatat existența unui risc de confuzie între semnele în discuție fără a lua în considerare toți factorii relevanți în circumstanțele speței pentru a stabili riscul de confuzie. Mai concret, Tribunalul a ignorat o circumstanță esențială care făcea parte din contextul de fapt din speță: originea, istoria, semnificația geografică a cuvântului cuprins în mărcile în discuție în procedură și legătura simbolică cu produsele desemnate de mărcile menționate. Prin urmare și în această măsură, Tribunalul a denaturant de asemenea contextul de fapt din speță.