(a)

Expresia „cel puţin 20” de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (1) priveşte numărul de concedieri din toate unităţile angajatorului în care sunt efectuate concedieri într-o perioadă de 90 de zile sau numărul de concedieri din fiecare dintre unități?

(b)

În cazul în care articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) priveşte numărul de concedieri efectuate în fiecare unitate în parte, care este sensul noțiunii „unitate”? În special, noțiunea „unitate” trebuie interpretată în sensul că reprezintă întreaga întreprindere de comerţ cu amănuntul relevantă, aceasta constituind o singură unitate economică și comercială, sau o parte a întreprinderii respective care intenţionează să efectueze concedieri, iar nu o unitate în care un lucrător este încadrat pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, precum fiecare dintre magazine?

(i)

în ipoteza în care statul membru nu ar fi transpus în mod incorect directiva, angajatorul privat ar fi fost ținut să plătească angajatului o indemnizaţie de protecţie ca urmare a nerespectării obligaţiei de consultare prevăzute de directivă, şi

(ii)

acest angajator fiind în insolvenţă, în cazul în care angajatorul privat este obligat să acorde o indemnizaţie de protecţie, iar acesta nu îndeplinește obligaţia respectivă, și se formulează o cerere către statul membru, statul membru în cauză ar fi obligat să plătească el însuşi angajatului o astfel de indemnizaţie de protecţie în conformitate cu legislaţia naţională de transpunere a Directivei 2008/94/CE din 22 octombrie 2008 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului (versiune codificată) (2), sub rezerva oricărei limitări a obligaţiei de plată impuse instituţiei de garantare a statului membru în temeiul articolului 4 din această directivă?