Cauza C‑567/14

Genentech Inc.

împotriva

Hoechst GmbH și Sanofi‑Aventis Deutschland GmbH

(cerere de decizie preliminară formulată de cour d’appel de Paris)

„Trimitere preliminară — Concurență — Articolul 101 TFUE — Acord de licență neexclusivă — Brevet — Lipsa contrafacerii — Obligație de plată a unei redevențe”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 7 iulie 2016

1. Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Conformitatea deciziei de trimitere cu normele naționale de organizare judecătorească și de procedură judiciară – Verificare ce nu revine Curții

   (art. 267 TFUE)

2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Competența instanței naționale – Stabilirea și aprecierea faptelor deduse judecății – Necesitatea unei întrebări preliminare și pertinența întrebărilor adresate – Apreciere de către instanța națională

   (art. 267 TFUE)

3. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Examinare a faptelor constatate de un arbitru în cadrul unei proceduri arbitrale, precum și a interpretării unui acord de licență de către acesta – Inadmisibilitate

   (art. 267 TFUE)

4. Înțelegeri – Atingere adusă concurenței – Acord de licență de brevet – Obligație de plată a unei redevențe pentru utilizarea unei tehnologii brevetate în caz de anulare sau de inexistență a contrafacerii brevetului – Drept de a rezilia în mod liber acest acord prin intermediul unui preaviz rezonabil – Admisibilitate – Inexistența unei atingeri aduse concurenței

   [art. 101 alin. (1) TFUE]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 22 și 23)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 26)

3.  Nu revine Curții în cadrul procedurii preliminare sarcina de a revizui faptele constatate de un arbitru unic, în cadrul unei proceduri arbitrale, și nici interpretarea acordului de licență efectuată de acesta din perspectiva dreptului național aplicabil.

   (a se vedea punctul 38)

4.  Articolul 101 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca, în temeiul unui acord de licență, licențiatul să fie obligat la plata unei redevențe pentru utilizarea unei tehnologii brevetate pe întreaga perioadă în care acest acord a produs efecte, în caz de anulare sau de inexistență a contrafacerii brevetului sub licență, din moment ce licențiatul a putut să rezilieze în mod liber acordul respectiv prin intermediul unui preaviz rezonabil.

   Astfel, dacă, în perioada în care un acord de licență produce efecte, plata redevenței rămâne datorată inclusiv după expirarea drepturilor de proprietate industrială, acest lucru este valabil, cu atât mai mult, înainte de expirarea acestor drepturi. Faptul că instanțele din statul în care au fost emise brevetele au statuat, ulterior rezilierii acordului de licență, că utilizarea de către reclamantă a tehnologiei concesionate nu încalcă drepturile provenite din aceste brevete nu afectează exigibilitatea redevenței pentru perioada anterioară acestei rezilieri. Întrucât licențiatul era liber să rezilieze în orice moment acordul respectiv, obligația menționată nu constituie o restrângere a concurenței în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

   (a se vedea punctele 41-43 și dispozitivul)