Cauza C‑561/14

Caner Genc

împotriva

Integrationsministeriet

(cerere de decizie preliminară formulată de Østre Landsret)

„Trimitere preliminară — Acordul de asociere CEE-Turcia — Decizia nr. 1/80 — Articolul 13 — Clauză de standstill — Reîntregirea familiei — Reglementare națională care prevede condiții noi, mai restrictive, în materie de reîntregire a familiei pentru membrii familiei care nu sunt activi din punct de vedere economic ai unor resortisanți turci activi din punct de vedere economic care locuiesc și au drept de ședere în statul membru în discuție — Condiția unei legături suficiente pentru a permite o integrare cu succes”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 12 aprilie 2016

  1. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE‑Turcia – Libera circulație a persoanelor – Libertatea de stabilire – Clauza de standstill de la articolul 41 alineatul (1) din protocolul adițional – Noțiunea „nouă restricție” – Reglementare națională, introdusă după intrarea în vigoare a dispoziției respective, care face mai dificilă reîntregirea familiei prin înăsprirea condițiilor privind prima admitere – Includere – Interpretare care se aplică și în privința articolului 13 din Decizia nr. 1/80

    [Protocolul adițional la Acordul de asociere CEE‑Turcia, art. 41 alin. (1); Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 13]

  2. Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE‑Turcia – Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Clauză de standstill de la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere – Domeniu de aplicare – Reglementare națională care prevede condiții noi, mai restrictive, în materie de reîntregire a familiei pentru membrii familiei care nu sunt activi din punct de vedere economic – Condiția unei legături suficiente pentru a permite o integrare cu succes – Aplicabilitatea condiției în funcție de data acordării permisului de ședere definitiv lucrătorului turc – Inadmisibilitate – Justificare – Lipsă

    (Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE-Turcia, art. 13 și art. 14)

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 39-41)

  2.  O măsură națională care condiționează reîntregirea familiei dintre un lucrător turc cu reședința legală în statul membru în cauză și copilul său minor de cerința ca acesta din urmă să prezinte sau să poată prezenta o legătură suficientă cu acest stat membru pentru a‑i permite o integrare cu succes în cazul în care copilul respectiv și celălalt părinte al său au reședința în statul de origine sau în alt stat, iar cererea privind reîntregirea familiei este depusă după termenul de doi ani de la data la care părintele cu reședința în statul membru în cauză a obținut un permis de ședere pe perioadă nedeterminată sau un permis de ședere cu posibilitatea de ședere permanentă constituie o „nouă restricție”, în sensul articolului 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia.

    O astfel de restricție nu este justificată.

    Astfel, o reglementare națională care face mai dificilă reîntregirea familiei prin faptul că înăsprește condițiile privind prima admitere pe teritoriul statului membru în cauză a copiilor minori ai resortisanților turci care au reședința în acest stat membru în calitate de lucrători în raport cu cele aplicabile la intrarea în vigoare a Deciziei nr. 1/80 și care, prin urmare, este de natură să afecteze desfășurarea unei activități economice de către acești resortisanți pe teritoriul respectiv constituie o „nouă restricție”, în sensul articolului 13 din decizia menționată, privind exercitarea de către resortisanții turci menționați a liberei circulații a lucrătorilor în acest stat membru.

    O astfel de restricție este interzisă, cu excepția cazului în care intră în domeniul de aplicare al limitărilor prevăzute la articolul 14 din această decizie sau este justificată de un motiv imperativ de interes general, este de natură să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

    Or, deși obiectivul care constă în a garanta o integrare cu succes a resortisanților unor state terțe în statul membru în cauză poate constitui un motiv imperativ de interes general, rezultă că cerința de a face dovada unei legături suficiente devine însă aplicabilă nu în funcție de situația personală a copiilor care poate avea o incidență negativă asupra integrării lor în statul membru în cauză, precum vârsta lor sau legăturile lor cu acest stat membru, ci de un criteriu care de la bun început este străin de șansele de a ajunge la o asemenea integrare, și anume termenul care s‑a scurs de la acordarea unui permis de ședere definitiv în statul membru respectiv părintelui în cauză și data introducerii cererii de reîntregire a familiei, și că o astfel de cerință riscă să conducă la discriminări în funcție de data depunerii cererii de reîntregire a familiei între copiii care se află în situații personale absolut similare.

    În această privință, referitor în special la aprecierea situației personale a copilului în cauză, această apreciere a autorităților naționale trebuie să se facă pe baza unor criterii suficient de precise, obiective și nediscriminatorii, care trebuie examinate de la caz la caz, determinând adoptarea unei decizii motivate care să poată face obiectul unei căi de atac efective pentru a preveni o practică administrativă constând într‑un refuz sistematic.

    (a se vedea punctele 50, 51, 56, 61 și 65-67 și dispozitivul)