Cauza C‑520/14

Gemeente Borsele

împotriva

Staatssecretaris van Financiën

și

Staatssecretaris van Financiën

împotriva

Gemeente Borsele

(cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden)

„Trimitere preliminară — Taxa pe valoarea adăugată — Directiva 2006/112/CE — Articolul 2 alineatul (1) litera (c) și articolul 9 alineatul (1) — Persoane impozabile — Activități economice — Noțiune — Transport școlar”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 mai 2016

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Activități economice în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112 – Transport școlar furnizat de o colectivitate teritorială – Diferență între cheltuielile de funcționare și sumele percepute în schimbul serviciilor de transport școlar care indică mai degrabă existența unei redevențe decât a unei remunerații – Lipsa unei legături directe între serviciul furnizat și contraprestația primită – Excludere

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (c) și art. 9 alin. (1)]

Articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că o colectivitate teritorială care furnizează un serviciu de transport școlar nu exercită o activitate economică și, prin urmare, nu are calitatea de persoană impozabilă în cazul în care comuna nu recuperează, prin intermediul contribuțiilor pe care le percepe, decât o mică parte a cheltuielilor angajate. Astfel, contribuțiile în discuție nu sunt datorate de fiecare utilizator și nu au fost plătite decât de o treime dintre aceștia, astfel încât cuantumul lor nu acoperă decât 3 % din totalul cheltuielilor de transport, soldul fiind finanțat din fonduri publice. O asemenea diferență între cheltuielile de funcționare și sumele percepute în schimbul serviciilor oferite este de natură să sugereze că contribuția parentală trebuie asimilată mai degrabă unei redevențe decât unei remunerații.

Rezultă dintr‑o asemenea asimetrie lipsa unor legături reale între suma achitată și prestarea de servicii furnizată. Prin urmare, nu reiese că legătura dintre serviciul de transport furnizat de comuna menționată și contravaloarea care trebuie plătită de părinți are caracterul direct cerut pentru ca aceasta să poată fi considerată o contraprestație care constituie o remunerație a acestui serviciu și pentru ca acesta din urmă să fie considerat o activitate economică în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112.

(a se vedea punctele 33, 34 și 36 și dispozitivul)