—

pentru Vorarlberger Gebietskrankenkasse, de J. Lercher, Rechtsanwalt;

—

pentru domnul Knauer, de J. Nagel și de M. Bitriol, Rechtsanwälte;

—

pentru guvernul austriac, de G. Hesse, în calitate de agent;

—

pentru guvernul Regatului Unit, de V. Kaye, în calitate de agent, asistată de T. de la Mare, QC;

—

pentru Comisia Europeană, de M. Kellerbauer și de D. Martin, în calitate de agenți;

—

pentru Autoritatea de Supraveghere AELS, de M. Moustakali, de X. Lewis și de M. Schneider, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), precum și a articolului 45 TFUE.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Vorarlberger Gebietskrankenkasse (Casa Regională de Asigurări de Sănătate a Landului Vorarlberg, denumită în continuare „casa de asigurări de sănătate”) și domnul Knauer, pe de o parte, și Landeshauptmann von Vorarlberg (guvernatorul landului Vorarlberg), pe de altă parte, având ca obiect obligația domnului Knauer de a plăti cotizații la sistemul de asigurări de sănătate austriac pentru pensiile lunare pe care le primește de la un sistem de pensii ocupaționale din Principatul Liechtenstein.

3

Potrivit considerentului (9) al Regulamentului nr. 883/2004:

4

Articolul 3 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare material”, prevede:

„(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[…]

[…]”

5

Potrivit articolului 5 din același regulament, intitulat „Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor”:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții:

6

Articolul 9 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Declarații ale statelor membre privind domeniul de aplicare a prezentului regulament”, prevede la alineatul (1) că statele membre notifică în scris Comisiei Europene, printre altele, legislațiile și regimurile prevăzute la articolul 3 din acest regulament.

7

Articolul 30 din acest regulament, intitulat „Cotizațiile titularilor de pensii”, prevede:

„(1)   Instituția unui stat membru care aplică o legislație ce prevede rețineri ale cotizațiilor pentru prestațiile de boală […] poate solicita și recupera aceste cotizații, calculate în conformitate cu legislația pe care o aplică, numai în măsura în care cheltuielile legate de prestațiile acordate […] se suportă de către o instituție din statul membru menționat.

(2)   Dacă […] titularul de pensie trebuie să plătească contribuții sau dacă suma corespunzătoare trebuie să îi fie reținută pentru a fi acoperite prestațiile de boală, de maternitate și de paternitate asimilate, în conformitate cu legislația statului membru în care își are reședința, aceste cotizații nu pot fi recuperate în temeiul respectivei reședințe.”

8

Articolul 53 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Reguli pentru prevenirea cumulului”, prevede la alineatul (1):

„Orice cumul al prestațiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, calculate sau acordate pe baza perioadelor de asigurare și de rezidență realizate de aceeași persoană, se consideră cumul al unor prestații de același tip.”

9

Potrivit articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, p. 1), intitulat „Cotizațiile titularilor de pensii”:

„În cazul în care o persoană primește o pensie din partea mai multor state membre, cuantumul cotizațiilor reținute din toate pensiile plătite nu poate fi în niciun caz mai mare decât cuantumul reținut în cazul unei persoane care primește o pensie cu același cuantum din partea statului membru competent.”

10

Regulamentele nr. 883/2004 și nr. 987/2009 se aplică în Liechtenstein în temeiul Deciziei nr. 76/2011 a Comitetului mixt al [Spațiului Economic European] din 1 iulie 2011 de modificare a anexei VI (Securitate socială) și a Protocolului 37 la Acordul privind SEE (JO L 262, p. 33).

11

Articolul 73a alineatul 1 din Codul securității sociale (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz), în versiunea rezultată din a doua lege de modificare a sistemului securității sociale din 2010 (2. Sozialversicherungs-Änderungsgesetz 2010, BGBl. I, 102/2010, denumit în continuare „Codul securității sociale”), prevede:

„Beneficiarul sau beneficiara unei pensii străine care intră în domeniul de aplicare

[…]

trebuie, în situația în care are dreptul la servicii de asigurări de sănătate, să plătească, inclusiv pentru această pensie dobândită în străinătate, o contribuție de asigurări de sănătate în conformitate cu articolul 73 alineatele 1 și 1a. Această contribuție este scadentă la momentul plății pensiei din străinătate.”

12

În ceea ce privește sistemul de pensii austriac, instituit prin Codul securității sociale, instanța de trimitere arată că sistemul asigurărilor de pensii, care protejează în special persoanele fizice împotriva riscurilor legate de vârstă, are ca obiect să permită persoanei asigurate să își mențină un nivel de trai comparabil cu cel pe care îl avea înainte de pensionare. Condiția de acordare a pensiei pentru limită de vârstă este, pe lângă atingerea vârstei legale de pensionare, afilierea la un sistem de asigurări obligatorii un anumit număr de perioade de asigurare. În principiu, este asigurat în sistemul de asigurări obligatorii orice lucrător angajat de un angajator cu o remunerație care depășește un prag neglijabil. Pentru a obține o majorare a pensiei la care în mod normal ar avea dreptul, persoanele asigurate în sistemul asigurărilor de pensii obligatorii au posibilitatea de a se asigura facultativ în mod suplimentar plătind cotizații al căror cuantum anual este plafonat. În ceea ce privește un sistem de asigurări de pensii prin repartizare, cotizațiile plătite sunt utilizate direct pentru finanțarea prestațiilor. Societățile de asigurări gestionează sistemul de asigurări de pensii.

13

Din decizia de trimitere rezultă că sistemul de pensii pentru limită de vârstă din Liechtenstein are o structură compusă din trei piloni, și anume pensiile pentru limită de vârstă și pensiile de urmaș (pilonul unu), pensiile ocupaționale (pilonul doi) și pensiile facultative suplimentare (pilonul trei).

14

În timp ce sistemul de pensii pentru limită de vârstă și de pensii de urmaș este un regim contributiv finanțat prin cotizații, sistemul de pensii ocupaționale, reglementat de Legea privind sistemul de pensii ocupaționale (Gesetz über die betriebliche Personalvorsorge) din 20 octombrie 1987 este un sistem de capitalizare. Acesta este legat atât de sistemul de pensii pentru limită de vârstă și de pensii de urmaș, cât și de raportul de muncă. Afilierea la sistemul de pensii ocupaționale este în principiu obligatorie și trebuie, împreună cu sistemul de pensii pentru limită de vârstă și de pensii de urmaș, să permită persoanei asigurate să își mențină un nivel de trai comparabil cu cel pe care îl avea înainte de pensionare. Punerea în aplicare a sistemului de pensii ocupaționale revine, în principiu, unei entități care trebuie instituită de angajator sau utilizată de acesta, și anume un organism de securitate socială. Aceste organisme pot să se limiteze la acordarea unor prestații legale minime sau pot asigura plata anumitor prestații mai generoase decât aceste prestații minime, tot în același cadru juridic și organizațional. Definirea și organizarea sistemului de pensii ocupaționale nu depind într‑o măsură semnificativă de inițiativa proprie sau de decizia persoanelor vizate de riscurile legate de vârstă.

15

Legea privind sistemul de pensii ocupaționale a fost notificată de Principatul Liechtenstein, conform articolului 9 din Regulamentul nr. 883/2004, ca intrând în domeniul de aplicare material al acestui regulament.

16

Din decizia de trimitere rezultă că domnii Knauer și Mathis au domiciliul în Austria și că, în calitatea lor de beneficiari ai unor pensii austriece, sunt afiliați la sistemul de asigurări de sănătate conform Codului securității sociale. Având în vedere că au lucrat anterior în Elveția și în Liechtenstein, aceștia primesc pensii pentru limită de vârstă de la o casă de pensii în cadrul sistemului de pensii ocupaționale din Liechtenstein (denumită în continuare „casa de pensii din Liechtenstein”).

17

Casa de asigurări de sănătate i‑a obligat pe domnii Knauer și Mathis să plătească cotizații la sistemul de asigurări de sănătate începând din luna octombrie 2011 pentru pensiile lunare care le sunt plătite de casa de pensii din Liechtenstein.

18

Prin două decizii din 10 decembrie 2013, guvernatorul landului Vorarlberg a redus cuantumul cotizațiilor domnilor Knauer și Mathis la sistemul de asigurări de sănătate pentru motivul că numai o parte din sistemul de pensii ocupaționale, și anume cea care corespundea prestațiilor legale minime, intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 și s‑ar afla astfel sub incidența obligației de cotizare prevăzute la articolul 73a din Codului securității sociale. În schimb, partea suplimentară prevăzută de lege privind sistemul de pensii ocupaționale care corespunde prestațiilor mai generoase decât prestațiile minime nu ar intra în domeniul de aplicare respectiv. Aceeași situație s‑ar regăsi și în ceea ce privește sistemul de pensii ocupaționale din Liechtenstein care corespunde prestațiilor acordate pentru cotizațiile plătite înainte de intrarea în vigoare a Legii privind sistemul de pensii ocupaționale, și anume înainte de 1 ianuarie 1989. S‑a susținut că această parte ar trebui tratată similar cu partea suplimentară.

19

Casa de asigurări de sănătate a formulat o acțiune în fața instanței de trimitere împotriva acestor două decizii, iar domnul Knauer împotriva deciziei care îl privește. Potrivit casei de asigurări de sănătate, cotizațiile datorate trebuie să fie calculate pe baza integralității pensiilor lunare plătite de casa de pensii din Liechtenstein domnului Knauer și domnului Mathis, în timp ce, potrivit domnului Knauer, pentru aceste pensii nu este datorată nicio cotizație.

20

Potrivit instanței de trimitere, o comparație între condițiile legale de acordare a pensiilor pentru limită de vârstă care au ca temei Codul securității sociale, pe de o parte, și Legea privind sistemul de pensii ocupaționale, pe de altă parte, pare să indice că este vorba despre prestații echivalente în sensul articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004. Ea consideră că aceste din urmă pensii intră în domeniul de aplicare al acestui regulament. Astfel, pensiile respective se bazează pe dispoziții juridice ale statului în cauză privind ramura sau sistemul de securitate socială al prestațiilor pentru limită de vârstă și, în plus, Legea privind sistemul de pensii ocupaționale a fost notificată în totalitate de Principatul Liechtenstein ca intrând în domeniul de aplicare material al regulamentului menționat.

21

Cu toate acestea, instanța de trimitere consideră că nu se poate exclude, pe de o parte, ca, indiferent de apartenența sa la categoria sistemelor de pensii coordonate confirmată de notificarea menționată, sistemul de pensii ocupaționale din Liechtenstein să nu poată fi considerat echivalent în sensul articolului 5 din același regulament, dată fiind posibilitatea pe care o acordă persoanelor asigurate de a‑și organiza autonom propriul sistem de pensii, și, pe de altă parte, ca includerea integrală în baza de calcul a contribuțiilor la asigurările de sănătate din Austria a prestațiilor dobândite în cadrul sistemului de pensii respectiv să fie considerată în dreptul Uniunii o măsură nelegală, întrucât ar împiedica exercitarea liberei circulații astfel cum este prevăzută la articolul 45 TFUE.

22

În aceste condiții, Verwaltungsgerichtshof (Curtea administrativă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

23

Cu titlu introductiv, trebuie arătat, în primul rând, că, în cazul în care prestațiile pentru limită de vârstă au fost menționate într‑o declarație în sensul articolului 9 din Regulamentul nr. 883/2004, ele intră în domeniul de aplicare al acestui regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea Romero, C‑131/96, EU:C:1997:317, punctul 25, precum și Hotărârea Pérez García și alții, C‑225/10, EU:C:2011:678, punctul 36).

24

Este cert că sistemul de pensii ocupaționale în discuție în litigiul principal a făcut în integralitatea sa obiectul unei declarații formulate, în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 883/2004, de Principatul Liechtenstein, care trebuie asimilat unui stat membru în vederea aplicării acestui regulament. Prestațiile pentru limită de vârstă din cadrul acestui sistem trebuie, așadar, să fie considerate ca intrând în domeniul de aplicare al regulamentului amintit.

25

În al doilea rând, chiar dacă întrebarea se referă la articolul 5 din Regulamentul nr. 883/2004 în general, ea privește în realitate interpretarea noțiunii „prestații echivalente”, în sensul articolului 5 litera (a) din acest regulament.

26

În aceste condiții, întrebarea adresată de instanța de trimitere trebuie înțeleasă ca fiind dacă articolul 5 litera (a) din regulamentul menționat trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele din discuție în litigiul principal, prestațiile pentru limită de vârstă acordate în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale al unui stat membru și cele acordate în cadrul unui sistem de pensii legal al altui stat membru, aceste două sisteme intrând în domeniul de aplicare al acestui regulament, constituie prestații echivalente în sensul acestei dispoziții.

27

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru stabilirea domeniului de aplicare al unei dispoziții a dreptului Uniunii, în speță articolul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, este necesar să se țină seama atât de termenii săi, cât și de contextul și de obiectivele sale (se vedea printre altele Hotărârea Angerer, C‑477/13, EU:C:2015:239, punctul 26 și jurisprudența citată).

28

Formularea acestei dispoziții nu conține indicații privind modul în care trebuie să se interpreteze termenii „prestații echivalente”. Cu toate acestea, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 54 din concluzii, și contrar celor sugerate de Comisie, noțiunea „prestații echivalente” în sensul articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 nu are în mod obligatoriu același sens ca noțiunea „prestații de același tip” utilizată la articolul 53 din acest regulament. Astfel, dacă legiuitorul Uniunii ar fi dorit să aplice criteriile jurisprudențiale privind interpretarea noțiunii „prestații de același tip” în contextul aplicării regulilor pentru prevenirea cumulului, ar fi utilizat aceeași terminologie în cadrul aplicării principiului asimilării.

29

În ceea ce privește contextul articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, este în mod cert adevărat, după cum arată guvernul austriac, că alte dispoziții, cum sunt articolul 30 din acest regulament și articolul 30 din Regulamentul nr. 987/2009, pot avea vocația să reglementeze condițiile în care instituția unui stat membru poate, în împrejurări precum cele din litigiul principal, să solicite și să recupereze cotizații pentru acoperirea prestațiilor de boală. Această împrejurare nu exclude totuși, în sine, posibilitatea ca și acest articol 5 litera (a) să poată să aibă vocația să reglementeze aceste condiții.

30

În fond, din articolul 30 din Regulamentul nr. 883/2004 și din articolul 30 din Regulamentul nr. 987/2009 rezultă că aceste articole introduc anumite limitări punctuale posibilității statelor membre de a solicita și de a recupera cotizațiile pentru acoperirea, printre altele, a prestațiilor de boală. Articolele citate nu au, așadar, vocația să reglementeze această solicitare și această recuperare astfel încât, în temeiul tezei introductive a articolului 5 din Regulamentul nr. 883/2004, solicitarea respectivă și recuperarea respectivă să fie excluse din domeniul de aplicare al articolului 5 litera (a) menționat mai sus.

31

În ceea ce privește finalitatea articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, din considerentul (9) al acestui regulament rezultă că legiuitorul Uniunii a dorit să introducă în textul regulamentului amintit principiul jurisprudențial al asimilării prestațiilor, veniturilor și faptelor pentru ca acesta să fie dezvoltat cu respectarea fondului și a spiritului hotărârilor judecătorești ale Curții.

32

Astfel, trebuie arătat mai întâi că două prestații pentru limită de vârstă nu pot fi considerate echivalente, în sensul articolului 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, pentru simplul motiv că amândouă intră în domeniul de aplicare al acestui regulament. Într‑adevăr, nu numai că jurisprudența Curții nu susține o asemenea interpretare, dar această interpretare ar fi de natură să lipsească de conținut cerința echivalenței, prevăzută de dispoziția respectivă și avută în vedere de legiuitorul Uniunii, această dispoziție neavând, în orice caz, vocația să se aplice decât unor prestații care intră în domeniul de aplicare menționat.

33

În continuare, în ceea ce privește mai precis prestațiile pentru limită de vârstă precum cele în discuție în litigiul principal și ținând cont de jurisprudența Curții la care se referă legiuitorul Uniunii în considerentul (9) al Regulamentului nr. 883/2004, noțiunea „prestații echivalente”, în sensul articolului 5 litera (a) din acest regulament, trebuie interpretată în sensul că se referă, în esență, la două prestații pentru limită de vârstă care sunt comparabile (a se vedea în acest sens Hotărârea Klöppel, C‑507/06, EU:C:2008:110, punctul 19).

34

În ceea ce privește caracterul comparabil al unor asemenea prestații pentru limită de vârstă, trebuie să se țină cont de obiectivul urmărit de aceste prestații și de reglementările care le‑au instituit (a se vedea prin analogie Hotărârea O, C‑432/14, EU:C:2015:643, punctul 33).

35

Referitor la litigiul principal, chiar din modul de redactare a întrebării rezultă că prestațiile pentru limită de vârstă din cadrul sistemului de pensii ocupaționale din Liechtenstein și cele din cadrul sistemului de pensii legal austriac urmăresc același obiectiv, de a asigura beneficiarilor lor menținerea unui nivel de trai comparabil cu cel pe care îl aveau înainte de pensionare.

36

În consecință, prestațiile pentru limită de vârstă precum cele în discuție în litigiul principal trebuie considerate comparabile. În această privință, după cum arată avocatul general la punctul 60 din concluzii, împrejurarea că există diferențe privind, printre altele, modul în care au fost dobândite drepturile la aceste prestații sau posibilitatea persoanelor asigurate de a beneficia de prestații suplimentare facultative nu poate justifica o concluzie diferită.

37

În sfârșit, nu pare să existe o justificare obiectivă pentru a nu trata în același fel, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, prestațiile pentru limită de vârstă în cauză. O asemenea justificare ar putea eventual să existe dacă, după cum a arătat în mod just Autoritatea de Supraveghere AELS, în Austria ar fi percepute cotizații pentru acoperirea prestațiilor de boală asupra prestațiilor pentru limită de vârstă acordate de sistemului de pensii ocupaționale din Liechtenstein, deși astfel de cotizații fuseseră deja percepute în Liechtenstein. Din dosarul înaintat Curții nu rezultă însă că această situație s‑ar regăsi în împrejurările din litigiul principal.

38

În consecință, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 5 litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004 trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, prestațiile pentru limită de vârstă acordate în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale al unui stat membru și cele acordate în cadrul unui sistem de pensii legal al altui stat membru, aceste două sisteme intrând în domeniul de aplicare al acestui regulament, constituie prestații echivalente în sensul acestei dispoziții, în măsura în care ambele categorii de prestații urmăresc același obiectiv, de a asigura beneficiarilor lor menținerea unui nivel de trai comparabil cel pe care îl aveau înainte de pensionare.

39

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

Articolul 5 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, prestațiile pentru limită de vârstă acordate în cadrul unui sistem de pensii ocupaționale al unui stat membru și cele acordate în cadrul unui sistem de pensii legal al altui stat membru, aceste două sisteme intrând în domeniul de aplicare al acestui regulament, constituie prestații echivalente în sensul acestei dispoziții, în măsura în care ambele categorii de prestații urmăresc același obiectiv, de a asigura beneficiarilor lor menținerea unui nivel de trai comparabil cu cel pe care îl aveau înainte de pensionare.