HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

22 octombrie 2015 ( * )

„Trimitere preliminară — Securitate socială — Regulamentul (CE) nr. 883/2004 — Articolul 67 — Regulamentul (CE) nr. 987/2009 — Articolul 60 alineatul (1) — Acordarea prestațiilor familiale în caz de divorț — Noțiunea «persoană implicată» — Reglementare a unui stat membru care prevede acordarea de alocații familiale părintelui care l‑a primit pe copil în căminul său — Reședința acestui părinte în alt stat membru — Omisiunea acestui părinte de a solicita acordarea de alocații familiale — Drept eventual al celuilalt părinte de a solicita acordarea acestor alocații familiale”

În cauza C‑378/14,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Curtea Federală de Finanțe, Germania), prin decizia din 8 mai 2014, primită de Curte la 7 august 2014, în procedura

Bundesagentur für Arbeit – Familienkasse Sachsen

împotriva

Tomislaw Trapkowski,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul A. Tizzano, vicepreședintele Curții, îndeplinind funcția de președinte al Camerei întâi, domnii F. Biltgen și A. Borg Barthet, doamna M. Berger și domnul S. Rodin (raportor), judecători,

avocat general: domnul P. Mengozzi,

grefier: domnul V. Tourrès, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 17 iunie 2015,

luând în considerare observațiile prezentate:

pentru domnul Trapkowski, de C. Rebber, Rechtsanwalt;

pentru guvernul olandez, de B. Koopman și de M. Bulterman, în calitate de agenți;

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

pentru guvernul Regatului Unit, de V. Kaye, în calitate de agent, asistată de J. Holmes, barrister;

pentru Comisia Europeană, de S. Grünheid și de D. Martin, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 60 alineatul (1) a doua și a treia teză din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, p. 1).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Bundesagentur für Arbeit – Familienkasse Sachsen (Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă – Casa de Alocații Familiale din Saxonia, denumită în continuare „BfA”), pe de o parte, și domnul Trapkowski, pe de altă parte, în legătură cu refuzul celei dintâi de a plăti celui de al doilea alocațiile familiale pentru copilul său care are reședința în Polonia cu mama lui.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul (CE) nr. 883/2004

3

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 (JO L 149, p. 4, denumit în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”), prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

(i)

prin «membru de familie» se înțelege:

1.

(i)

orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislația în temeiul căreia sunt acordate prestațiile;

[…]”

4

Articolul 2 alineatul (1) din acest regulament prevede:

„Prezentul regulament se aplică resortisanților unuia dintre statele membre, apatrizilor și refugiaților care sunt rezidenți într‑un stat membru și care se află sau s‑au aflat sub incidența legislației unuia sau mai multor state membre, precum și membrilor de familie și urmașilor acestora.”

5

Articolul 11 alineatele (1), (2) și (3) din regulamentul menționat are următorul cuprins:

„(1)   Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.

(2)   În aplicarea prezentului titlu, persoanele cărora li se acordă o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a desfășurării unei activități salariate sau independente se consideră că desfășoară activitatea menționată. Această dispoziție nu se aplică în cazul pensiei de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș sau al indemnizațiilor pentru accidente de muncă, boli profesionale sau al prestațiilor de boală în numerar care acoperă tratamentul pentru o perioadă nelimitată.

(3)   Sub rezerva articolelor 12-16:

(a)

persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într‑un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv;

[…]”

6

Articolul 67 din regulamentul menționat are următorul cuprins:

„Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și‑ar avea reședința în primul stat membru. Cu toate acestea, titularul unei pensii are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent pentru pensia sa.”

7

Articolul 68 alineatul (1) din același regulament, intitulat „Reguli de prioritate în caz de cumul”, stabilește „regulile de prioritate” în cazul în care, pentru aceleași perioade și pentru aceiași membri de familie, se prevăd prestații în legislația a mai mult de un stat membru.

Regulamentul nr. 987/2009

8

Potrivit articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009:

„Cererea pentru prestații familiale este adresată instituției competente. În scopul aplicării articolelor 67 și 68 din regulamentul de bază, se ia în considerare situația întregii familii, ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar avea reședința pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita aceste prestații. Atunci când o persoană care are dreptul de a solicita prestații nu își exercită acest drept, autoritatea competentă din statul membru a cărui legislație se aplică ia în considerare cererea pentru prestații familiale depusă de celălalt părinte, o persoană asimilată acestuia sau o persoană sau instituție care acționează în calitate de tutore al copilului sau al copiilor.”

Dreptul german

9

Articolul 64 alineatele 1 și 2 din Legea privind impozitul pe venit (Einkommensteuergesetz, denumită în continuare „EStG”) are următorul cuprins:

„(1)   Pentru fiecare copil, alocațiile familiale sunt acordate unei singure persoane îndreptățite.

(2)   În cazul în care există mai multe persoane îndreptățite, alocația familială se acordă persoanei care l‑a primit pe copil în gospodăria sa. Dacă un copil locuiește în gospodăria comună a părinților, a unui părinte și a soțului acestuia, a părinților adoptivi sau a bunicilor, aceștia decid între ei cine încasează alocația. […]”

Litigiul principal și întrebările preliminare

10

Domnul Trapkowski, care are reședința în Germania, a divorțat de soția sa, care trăiește în Polonia împreună cu fiul lor, născut în luna aprilie a anului 2000.

11

Din luna ianuarie a anului 2011 până în luna octombrie 2012, domnul Trapkowski a încasat pentru o anumită perioadă indemnizații de șomaj. Cu toate acestea, din luna noiembrie a anului 2011 până în luna ianuarie a anului 2012, precum și de la 1 la 22 februarie 2012, acesta a ocupat un loc de muncă salarizat în Germania, pe baza căruia i‑au fost plătite prestații potrivit dreptului german al securității sociale.

12

În luna august a anului 2012, domnul Trapkowski a solicitat BfA să beneficieze de alocații familiale pentru perioada cuprinsă între luna ianuarie a anului 2011 și luna octombrie a anului 2012 pentru fiul său. În perioada în cauză, mama copilului, care desfășura o activitate profesională în Polonia, nici nu a încasat, nici nu a solicitat să beneficieze de alocații familiale, în temeiul legislației germane sau al legislației poloneze.

13

Prin decizia din 3 septembrie 2012, BfA a respins cererea depusă de domnul Trapkowski pentru motivul că, în temeiul dreptului german, dreptul de a solicita alocații familiale revenea cu prioritate mamei copilului. Reclamația formulată împotriva acestei decizii a fost de asemenea respinsă.

14

Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Financiar din Düsseldorf) a admis în schimb acțiunea formulată de domnul Trapkowski împotriva deciziei din 3 septembrie 2012 a BfA și împotriva deciziei de respingere a reclamației. Instanța menționată a considerat astfel că acesta avea dreptul la alocațiile familiale în temeiul dreptului german, întrucât acesta din urmă trebuia să se aplice în situația persoanei interesate în temeiul articolului 11 alineatul (1) și al articolului 11 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004.

15

În plus, tot potrivit Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Financiar din Düsseldorf), în temeiul ficțiunii prevăzute la articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009, familia domnului Trapkowski trebuia tratată ca și cum ar fi avut reședința în Germania. Astfel, în cauza principală nu ar fi existat un conflict de drepturi în sensul articolului 68 din Regulamentul nr. 883/2004, dat fiind că mama copilului nu putea pretinde prestații familiale în Polonia.

16

Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Financiar din Düsseldorf) a concluzionat că articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 avea ca scop numai să împiedice decăderea din drepturi a unei persoane care părăsește un stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru, iar nu să limiteze sau să extindă drepturile unei persoane cu reședința pe teritoriul național.

17

BfA a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Financiar din Düsseldorf), susținând că persoanele cărora li se aplică Regulamentul nr. 883/2004 sunt supuse legislației unui singur stat membru. Potrivit legislației germane, prestațiile familiale ar fi datorate persoanei care l‑a primit pe copil în gospodăria sa.

18

În opinia BfA, interpretarea coroborată a articolului 67 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, precum și jurisprudența Curții ar permite să se concluzioneze că, în cauza principală, beneficiarul primar al dreptului la prestațiile familiale este, în conformitate cu legislația germană, mama copilului, iar nu domnul Trapkowski.

19

Instanța de trimitere subliniază că dreptul german prevede că alocațiile familiale se achită numai unui beneficiar care poate fi identificat. Potrivit acestui drept, alocațiile menționate sunt acordate aceluia dintre părinți care l‑a primit pe copil în căminul său, întrucât experiența generală demonstrează că persoana căreia îi este încredințat copilul suportă cheltuielile de întreținere cele mai ridicate. În această privință, ea ridică problema dacă aplicarea dreptului Uniunii în cauza principală ar putea conduce la decăderea domnului Trapkowski din dreptul la alocațiile familiale.

20

Instanța menționată observă că faptul că fosta soție a pârâtului nu beneficiază de un drept la prestațiile familiale poloneze nu este pertinent pentru a decide dacă Regulamentul nr. 883/2004 se aplică în cauza principală. În plus, aceeași instanță arată că, în temeiul dreptului german, împrejurarea că părinții copilului sunt divorțați nu le poate retrage acestora calificarea de membri ai familiei cărora le pot fi plătite prestațiile familiale.

21

Dat fiind că ficțiunea prevăzută la articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 este aplicabilă, instanța de trimitere consideră că o interpretare conform căreia mama copilului ar putea avea dreptul la prestațiile familiale, întrucât trebuie considerată, potrivit acestei ficțiuni, ca având reședința în Germania și întrucât copilul locuiește în căminul său, nu poate fi exclusă de la bun început, în special în lumina articolului 68a din Regulamentul nr. 883/2004.

22

Or, dacă s‑ar admite o astfel de interpretare, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 se opune aplicării în cauza principală a articolului 64 alineatul 2 din EStG, potrivit căruia numai părintele care l‑a primit pe copil în gospodăria sa poate pretinde alocații familiale sau dacă trebuie să se distingă mai degrabă între dreptul de a solicita alocații familiale – drept care ar putea fi recunoscut domnului Trapkowski – și dreptul de a încasa efectiv astfel de alocații – drept care ar fi rezervat exclusiv fostei soții a celui interesat, dat fiind că reședința copilului este la aceasta.

23

În sfârșit, dacă articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că dreptul la prestațiile familiale este transferat părintelui care are reședința pe teritoriul național atunci când primul beneficiar al prestațiilor, cu reședința în alt stat membru, nu a formulat cerere, instanța de trimitere ridică problema după ce perioadă trebuie să se considere că acest prim beneficiar nu a depus cerere.

24

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală de Finanțe) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)

În situația în care o persoană care locuiește într‑un stat membru (pe teritoriul național) are dreptul de a solicita alocații familiale pentru copiii care locuiesc în alt stat membru (în străinătate), la soțul de care este despărțită, articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 se va aplica, cu consecința că ficțiunea potrivit căreia, în scopul aplicării articolelor 67 și 68 din Regulamentul nr. 883/2004, se ia în considerare situația întregii familii, ca și când toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar locui pe teritoriul acestuia – în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita asemenea prestații – are ca rezultat faptul că dreptul la alocațiile familiale îi revine exclusiv celuilalt părinte, care locuiește în alt stat membru (în străinătate), întrucât legislația națională a primului stat membru prevede că, în cazul în care există mai multe persoane îndreptățite, dreptul la prestații revine părintelui care l‑a primit pe copil în gospodăria sa?

2)

În ipoteza unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

În situația prezentată la prima întrebare, articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că părintele care locuiește într‑un stat membru (pe teritoriul național) are dreptul de a solicita alocațiile familiale, în temeiul legislației naționale, întrucât celălalt părinte, care locuiește în celălalt stat membru (în străinătate), nu a depus cerere de alocații familiale?

3)

Dacă, în situația prezentată la prima întrebare, răspunsul la a doua întrebare ar fi că, atunci când părintele care locuiește în alt stat membru a omis să depună cererea, dreptul la alocațiile familiale se transferă asupra părintelui care are reședința pe teritoriul național:

După expirarea cărei perioade se poate considera că părintele din celălalt stat membru nu își «exercită» dreptul la alocațiile familiale în sensul articolului 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009, cu consecința că acest drept revine părintelui care are reședința pe teritoriul național?”

Cu privire la întrebările preliminare

Observații introductive

25

Pentru a răspunde la întrebările preliminare, trebuie să se constate, cu titlu introductiv, că o persoană cum este domnul Trapkowski, încadrat în muncă periodic într‑un stat membru, în speță Republica Federală Germania, și care are, în plus, reședința în acest stat, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 11 alineatul (3) litera (a) din acesta.

26

De altfel, nu se contestă că prestația în discuție în litigiul principal, care are ca obiectiv să reducă cheltuielile legate de întreținerea copiilor, intră sub incidența noțiunii „prestație familială” în sensul Regulamentului nr. 883/2004 (a se vedea Hotărârea Offermanns, C‑85/99, EU:C:2001:166, punctul 41, și Hotărârea Lachheb, C‑177/12, EU:C:2013:689, punctul 35).

27

În plus, în ceea ce privește noțiunea „membru de familie”, din articolul 1 litera (i) punctul 1 subpunctul (i) din Regulamentul nr. 883/2004 reiese că aceasta desemnează „orice persoană definită sau recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru al gospodăriei de către legislația în temeiul căreia sunt acordate prestațiile”.

28

În speță, din decizia de trimitere reiese că legislația germană stabilește persoanele care au dreptul la alocațiile familiale fără a defini însă în mod expres noțiunea „membru de familie”.

29

Cu toate acestea, astfel cum a arătat instanța de trimitere, dreptul la prestațiile familiale pentru un copil este recunoscut, în conformitate cu dreptul german, părinților copilului care sunt rude de prim grad cu acesta, indiferent dacă sunt sau nu sunt căsătoriți.

30

Pe acest temei, instanța menționată consideră că copilul în discuție în litigiul principal, precum și mama acestuia trebuie priviți ca membri ai familiei domnului Trapkowski în sensul dreptului german în ceea ce privește dreptul la prestațiile familiale.

31

Or, în cauză, nu revine Curții sarcina de a repune în discuție o asemenea constatare, întemeiată pe dreptul național, astfel cum este interpretat de instanța națională (a se vedea în acest sens Hotărârea Slanina, C‑363/08, EU:C:2009:732, punctul 27).

32

În ceea ce privește aplicabilitatea regulilor de prioritate prevăzute la articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 în cazul unei situații de cumul, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru a se putea considera că există un astfel de cumul într‑o situație dată, nu este suficient ca prestațiile să fie datorate în statul membru de reședință al copilului în cauză și să fie, în paralel, numai susceptibile să fie plătite într‑un alt stat membru, în care lucrează unul dintre părinții acestui copil (Hotărârea Schwemmer, C‑16/09, EU:C:2010:605, punctul 52 și jurisprudența citată).

33

În consecință, dat fiind că mama copilului în discuție în litigiul principal nu putea pretinde prestațiile familiale în Polonia, aceste reguli de prioritate nu se aplică în cauza principală.

Cu privire la prima întrebare preliminară

34

Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere urmărește să afle, în esență, dacă articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că ficțiunea prevăzută la această dispoziție ar putea conduce la recunoașterea dreptului la prestațiile familiale unei persoane care nu are reședința pe teritoriul statului membru competent să plătească aceste prestații.

35

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit în primul rând că ficțiunea prevăzută la articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004 are ca efect că o persoană poate pretinde prestații familiale pentru membrii familiei sale care au reședința în alt stat membru decât cel competent să plătească aceste prestații, ca și cum aceștia ar avea reședința în acest din urmă stat membru.

36

În al doilea rând, articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 prevede că, în scopul aplicării Regulamentului nr. 883/2004, se ia în considerare situația întregii familii, ca și cum toate persoanele implicate ar fi supuse legislației statului membru în cauză și ar avea reședința pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce privește dreptul unei persoane de a solicita prestații familiale.

37

În al treilea rând, din articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 reiese că, în ipoteza în care o persoană care are dreptul de a solicita prestații nu își exercită acest drept, „celălalt părinte” figurează printre persoanele și instituțiile care pot depune o cerere de acordare a unor astfel de prestații.

38

Din coroborarea articolului 67 din Regulamentul nr. 883/2004 și a articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 reiese, pe de o parte, că o persoană poate pretinde prestații familiale pentru membrii familiei sale care au reședința în alt stat membru decât cel competent să plătească aceste prestații și, pe de altă parte, că posibilitatea de a depune o cerere de prestații familiale este recunoscută nu numai persoanelor care au reședința pe teritoriul statului membru care are obligația de a plăti prestațiile familiale, ci și tuturor „persoanelor implicate” care pot pretinde aceste prestații, printre care figurează părinții copilului pentru care se solicită prestațiile.

39

În consecință, dat fiind că părinții copilului pentru care se solicită prestațiile familiale se încadrează în noțiunea „persoane implicate” în sensul articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009, autorizate să solicite acordarea acestor prestații, nu se poate exclude ca un părinte care are reședința pe teritoriul unui alt stat membru decât cel care are obligația de a plăti aceste prestații să fie persoana care are dreptul, în cazul în care toate celelalte condiții prevăzute de dreptul național sunt, pe de altă parte, îndeplinite, să încaseze respectivele prestații.

40

Or, revine autorității naționale competente sarcina de a stabili care sunt persoanele care, în conformitate cu dreptul național, au dreptul la prestațiile familiale.

41

Reiese din tot ceea ce precedă că articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că ficțiunea prevăzută la această dispoziție poate conduce la recunoașterea dreptului la prestațiile familiale unei persoane care nu are reședința pe teritoriul statului membru competent să plătească aceste prestații atunci când toate celelalte condiții pentru acordarea prestațiilor menționate, prevăzute de dreptul național, sunt îndeplinite, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Cu privire la a doua întrebare preliminară

42

Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că părintelui copilului pentru care sunt acordate prestațiile familiale, care are reședința în statul membru care are obligația de a plăti acele prestații, trebuie să i se recunoască dreptul la respectivele prestații ca urmare a faptului că celălalt părinte, care are reședința în alt stat membru, nu a depus o cerere de prestații familiale.

43

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit cu titlu introductiv că Regulamentele nr. 987/2009 și nr. 883/2004 nu determină persoanele care au dreptul la prestații familiale, chiar dacă prevăd regulile care permit să se determine persoanele care pot pretinde aceste prestații.

44

Astfel, persoanele care au dreptul la prestațiile familiale sunt, după cum reiese în mod clar din articolul 67 din Regulamentul nr. 883/2004, determinate în conformitate cu dreptul național.

45

În plus, este necesar să se arate că articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 prevede că, atunci când o persoană care are dreptul de a solicita prestații familiale nu își exercită acest drept, instituțiile competente din statele membre trebuie să ia în considerare cererile pentru astfel de prestații depuse de persoanele sau instituțiile menționate la această dispoziție, printre care figurează „celălalt părinte”.

46

În primul rând, atât din modul de redactare, cât și din economia articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 reiese că trebuie să se facă o distincție între depunerea unei cereri de prestații familiale și dreptul de a încasa astfel de prestații.

47

În al doilea rând, din modul de redactare a articolului menționat reiese de asemenea că este suficient ca una dintre persoanele care au dreptul de a solicita prestații familiale să depună o cerere de acordare a unor astfel de prestații pentru ca instituția competentă din statul membru să fie ținută să ia în considerare această cerere.

48

Dreptul Uniunii nu se opune însă ca o asemenea instituție, făcând aplicarea dreptului național, să ajungă la concluzia că persoana care are dreptul să încaseze prestațiile familiale pentru un copil este o altă persoană decât cea care a depus cererea de acordare a acestor prestații.

49

În consecință, atunci când sunt întrunite toate condițiile pentru acordarea de prestații familiale pentru un copil, iar respectivele prestații sunt efectiv acordate, nu prezintă importanță care dintre părinți este considerat, în temeiul dreptului național, persoana care are dreptul să încaseze astfel de prestații (a se vedea în acest sens Hotărârea Hoever și Zachow, C‑245/94 și C‑312/94, EU:C:1996:379, punctul 37).

50

Din tot ceea ce precedă reiese că articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că nu implică faptul că părintelui copilului pentru care sunt acordate prestațiile familiale, care are reședința în statul membru care are obligația de a plăti acele prestații, trebuie să i se recunoască dreptul la respectivele prestații ca urmare a faptului că celălalt părinte, care are reședința în alt stat membru, nu a depus o cerere de prestații familiale.

51

În lumina răspunsului dat la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

Cu privire la cheltuielile de judecată

52

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

 

1)

Articolul 60 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială trebuie interpretat în sensul că ficțiunea prevăzută la această dispoziție poate conduce la recunoașterea dreptului la prestațiile familiale unei persoane care nu are reședința pe teritoriul statului membru competent să plătească aceste prestații atunci când toate celelalte condiții pentru acordarea prestațiilor menționate, prevăzute de dreptul național, sunt îndeplinite, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

 

2)

Articolul 60 alineatul (1) a treia teză din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretat în sensul că nu implică faptul că părintelui copilului pentru care sunt acordate prestațiile familiale, care are reședința în statul membru care are obligația de a plăti acele prestații, trebuie să i se recunoască dreptul la respectivele prestații ca urmare a faptului că celălalt părinte, care are reședința în alt stat membru, nu a depus o cerere de prestații familiale.

 

Semnături


( * )   Limba de procedură: germana.