Cauza C‑373/14 P

Toshiba Corporation

împotriva

Comisiei Europene

„Recurs — Concurență — Înțelegeri — Articolul 101 alineatul (1) TFUE — Piața transformatoarelor — Acord verbal de împărțire a piețelor («Gentlemen's Agreement») — Restrângerea concurenței «prin obiect» — Bariere în calea intrării — Prezumție de participare la o înțelegere ilicită — Amenzi — Orientările privind calcularea cuantumului amenzilor (2006) — Punctul 18”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 ianuarie 2016

1. Înțelegeri — Atingere adusă concurenței — Criterii de apreciere — Conținutul și obiectivul unei înțelegeri, precum și contextul economic și juridic al dezvoltării acesteia — Distincție între încălcări prin obiect și încălcări prin efect — Încălcare prin obiect — Acorduri privind împărțirea piețelor — Încălcare deosebit de gravă — Întinderea analizei contextului economic și juridic

   [art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53]

2. Recurs — Motive — Apreciere eronată a faptelor — Inadmisibilitate — Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

3. Înțelegeri — Participare la reuniuni de întreprinderi care au un obiect anticoncurențial — Caracter suficient, pentru angajarea răspunderii întreprinderii, al unei aprobări tacite fără distanţare publică — Distanțare publică ce operează ca mijloc de probă contrar — Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă — Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare — Încălcarea principiului răspunderii personale — Inexistență

   [art. 101 alin. (1) TFUE și art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

4. Concurență — Amenzi — Cuantum — Stabilire — Caracter disuasiv — Criterii — Dimensiunea și resursele globale ale întreprinderii sancționate — Cifră de afaceri realizată prin intermediul vânzărilor care au legătură directă sau indirectă cu încălcarea

   [art. 101 alin. (1) TFUE; Acordul privind SEE, art. 53; Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului, art. 23 alin. (2); Comunicarea 2006/C 210/02 a Comisiei, punctele 4, 13 și 18]

1.  Întrucât acordurile privind împărțirea piețelor constituie încălcări deosebit de grave ale concurenței, analiza contextului economic și juridic în care se încadrează aceste practici poate să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru a concluziona că există o restrângere a concurenței prin obiect.

   (a se vedea punctele 28 și 29)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 35 și 40-44)

3.  În materia dreptului concurenței al Uniunii, participarea unei întreprinderi la o reuniune având un obiect anticoncurențial creează o prezumție privind caracterul ilicit al acestei participări, prezumție pe care această întreprindere trebuie să o răstoarne prin proba unei distanțări publice, care trebuie să fie percepută ca atare de ceilalți participanți la înțelegere.

   În acest context, noțiunea de distanțare publică transpune o situație de fapt a cărei existență este constatată de Tribunal, de la caz la caz, ținând seama de o serie de coincidențe și de indicii care i‑au fost prezentate și ca urmare a unei evaluări globale a tuturor probelor și indiciilor relevante. Din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale ale dreptului, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină a probei și de administrare a probelor, numai Tribunalul are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i‑au fost prezentate. Această apreciere nu constituie, așadar, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o chestiune de drept supusă ca atare controlului Curții.

   (a se vedea punctele 63 și 71)

4.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 83-87)