Cauza C‑325/14

SBS Belgium NV

împotriva

Belgische Vereniging van Auteurs, Componisten en Uitgevers (SABAM)

(cerere de decizie preliminară formulată de hof van beroep te Brussel)

„Trimitere preliminară — Directiva 2001/29/CE — Articolul 3 alineatul (1) — Comunicare publică — Noțiunile «comunicare» și «public» — Distribuirea de programe de televiziune — Procedeu denumit al «introducerii directe»”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 19 noiembrie 2015

Apropierea legislațiilor — Drept de autor și drepturi conexe — Directiva 2001/29 — Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională — Comunicare publică — Noțiune — Transmiterea de opere radiodifuzate către profesioniști, urmată de distribuirea lor de către aceștia din urmă abonaților proprii în cadrul unei prestări de servicii autonome, efectuată cu titlu oneros — Includere

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că un organism de radiodifuziune nu efectuează un act de comunicare publică, în sensul acestei dispoziții, în cazul în care transmite semnalele sale purtătoare de programe exclusiv către distribuitorii de semnale fără ca aceste semnale să fie accesibile publicului în timpul și cu ocazia acestei transmisiuni, distribuitorii respectivi transmițând ulterior semnalele menționate către abonații lor pentru ca aceștia să poată viziona programele respective, cu excepția cazului în care intervenția distribuitorilor în cauză constituie doar un simplu mijloc tehnic, aspect care trebuie verificat de instanța de trimitere.

Astfel, noțiunea de comunicare publică, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, asociază două elemente cumulative, și anume un act de comunicare a unei opere și comunicarea publică a acesteia din urmă. În ceea ce privește comunicarea publică, noțiunea de public privește un număr nedeterminat de destinatari, telespectatori potențiali, și presupune, pe de altă parte, existența unui număr de persoane destul de important. În această privință, într‑o situație în care organismul de radiodifuziune transmite semnalele purtătoare de programe către distribuitori individuali și determinați, fără ca telespectatorii potențiali să poată avea acces la acestea, operele transmise de respectivul organism nu sunt comunicate public, în sensul articolului 3 alineatul (1) menționat, ci către profesioniști individuali și determinați.

Așadar, nu se poate exclude de la bun început faptul ca, în anumite situații, abonații distribuitorilor să poată fi considerați publicul vizat prin transmisia originară efectuată de organismul de radiodifuziune. Aceasta este situația în cazul în care numai în urma intervenției acestor distribuitori abonații lor pot să vizioneze programele de televiziune, iar distribuirea operei radiodifuzate de un profesionist reprezintă o prestare de servicii autonomă realizată în scopul de a obține un beneficiu, și anume prețul abonamentului plătit acestui profesionist pentru accesul la comunicarea în cauză și, prin urmare, la operele protejate. Or, o transmisiune efectuată de un profesionist în aceste condiții nu constituie un simplu mijloc tehnic care vizează să garanteze sau să amelioreze recepționarea emisiunii originare în zona de acoperire.

(a se vedea punctele 15, 21-23, 25, 29-31 și 34 și dispozitivul)