Cauza C‑177/14

María José Regojo Dans

împotriva

Consejo de Estado

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo)

„Trimitere preliminară — Politica socială — Directiva 1999/70/CE — Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP — Clauzele 3 și 4 — Principiul nediscriminării — Personal «eventual» — Refuz de acordare a unui spor de vechime trienal — Motive obiective”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 iulie 2015

1. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Noțiunea „lucrător pe durată determinată” – Personal auxiliar – Includere

   [Directiva 1999/70 a Consiliului, anexa, clauza 3 pct. 1]

2. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Obiective

   [Directiva 1999/70 a Consiliului, considerentul (14) și anexa, clauza 1 lit. (a) și clauza 4]

3. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Interzicerea discriminării lucrătorilor pe durată determinată – Condiții de încadrare în muncă – Noțiune – Spor de vechime – Includere

   [Directiva 1999/70 a Consiliului, anexa, clauza 4 pct. 1]

4. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Interzicerea discriminării lucrătorilor pe durată determinată – Reglementare națională care exclude personalul auxiliar, fără motive obiective, de la dreptul de a primi un spor trienal de vechime acordat funcționarilor statutari în cazul unei situații comparabile a acestor două categorii de lucrători – Inadmisibilitate – Verificare care incumbă instanței naționale

   [Directiva 1999/70 a Consiliului, anexa, clauza 3 pct. 2 și clauza 4 pct. 1]

5. Politica socială – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Motive obiective care justifică o diferență de tratament – Noțiune – Criterii care trebuie avute în vedere

   [Directiva 1999/70 a Consiliului, anexa, clauza 4 pct. 1]

1.  Noțiunea „lucrător pe durată determinată”, în sensul clauzei 3 punctul 1 din Acordul‑cadru privind munca pe durată determinată care figurează în anexa la Directiva 1999/70 privind Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se aplică unui lucrător care, potrivit dreptului național, face parte din personalul auxiliar.

   Astfel, Directiva 1999/70 și acordul‑cadru sunt aplicabile tuturor lucrătorilor care prestează servicii remunerate în cadrul unui raport de muncă pe durată determinată încheiat cu angajatorul lor. Simpla împrejurare că un lucrător este calificat drept auxiliar potrivit dreptului național sau că contractul său de muncă prezintă anumite caracteristici specifice precum un caracter temporar, o numire sau o încetare în mod liber sau faptul că acest lucrător se presupune că exercită o misiune de încredere și de consiliere specială este irelevantă în această privință, fiind pasibilă de a periclita efectul util al Directivei 1999/70 și pe acela al acordului‑cadru, precum și aplicarea uniformă a acestora în statele membre, atâta vreme cât le rezervă acestora din urmă posibilitatea de a exclude în mod discreționar anumite categorii de persoane de la acordarea beneficiului protecției oferite prin aceste instrumente ale Uniunii.

   (a se vedea punctele 33, 34 și 37 și dispozitiv 1)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 40-42)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 43)

4.  Clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru privind munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 privind Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care exclude, fără o justificare pentru motive obiective, personalul auxiliar de la dreptul de a percepe un spor de vechime trienal acordat în special funcționarilor de carieră, atunci când, în ceea ce privește perceperea acestui spor, cele două categorii de lucrători se află în situații comparabile, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

   Astfel, în ceea ce privește sporurile de vechime trienale care constituie condiții de încadrare în muncă în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru, lucrătorii pe durată determinată nu trebuie să fie tratați, cu excepția cazului în care există o justificare obiectivă, mai puțin favorabil decât lucrătorii pe durată nedeterminată care se află într‑o situație comparabilă. Pentru a aprecia dacă lucrătorii exercită o muncă sau ocupație identică sau similară în sensul acordului‑cadru, este necesar ca, în conformitate cu clauza 3 punctul 2 și cu clauza 4 punctul 1 din acesta din urmă, să se țină seama de un ansamblu de factori precum natura muncii acestora, calificarea și competența acestora, condițiile de formare și condițiile de muncă.

   (a se vedea punctele 44, 46 și 62 și dispozitiv 2)

5.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 54-57)