Cauza C‑69/14

Dragoș Constantin Târșia

împotriva

Statului român

și a

Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Sibiu)

„Trimitere preliminară — Principiile echivalenței și efectivității — Autoritate de lucru judecat — Restituirea plății nedatorate — Restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii — Hotărâre judecătorească definitivă care obligă la plata unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii — Cerere de revizuire a unei astfel de hotărâri judecătorești — Legislație națională care permite revizuirea, având în vedere hotărârile ulterioare ale Curții pronunțate cu titlu preliminar, doar a hotărârilor judecătorești definitive în materie administrativă”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2015

  1. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea unei hotărâri preliminare și pertinența întrebărilor adresate — Apreciere de către instanța națională — Prezumția de pertinență a întrebărilor adresate

    (art. 267 TFUE)

  2. Întrebări preliminare — Competența Curții — Limite — Întrebări vădit lipsite de pertinență și întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util — Întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal — Inexistență — Admisibilitate

    (art. 267 TFUE)

  3. Dreptul Uniunii Europene — Efect direct — Drepturi individuale — Protecție de către instanțele naționale — Acțiune in justiție — Principiul autonomiei procedurale — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității

  4. State membre — Obligații — Autoritate de lucru judecat — Obligația unei instanțe naționale de a înlătura norme de procedură interne în vederea reexaminării unei decizii judecătorești care a intrat în puterea lucrului judecat — Inexistență — Excepție — Consacrarea posibilității revizuirii hotărârilor judecătorești intrate în puterea lucrului judecat cu privire la hotărâri pronunțate în anumite domenii

    [art. 4 alin. (3) TUE; art. 267 TFUE]

  5. State membre — Obligații — Autoritate de lucru judecat — Principiile efectivității și echivalenței — Obligația de revizuire a unei hotărâri judecătorești de natură civilă intrate în puterea lucrului judecat care s‑a dovedit incompatibilă cu o interpretare ulterioară a dreptului Uniunii — Inexistență — Posibilitatea unei asemenea revizuiri a hotărârilor judecătorești definitive de natură administrativă — Irelevanță

    [art. 4 alin. (3) TUE; art. 267 TFUE]

  6. Dreptul Uniunii Europene — Drepturi acordate particularilor — Încălcare de către un stat membru — Obligația de a repara prejudiciul cauzat particularilor

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 12, 13 și 19)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 14, 19, 21 și 22)

  3.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 26 și 27)

  4.  Importanța principiului autorității de lucru judecat se manifestă atât în ordinea juridică a Uniunii, cât și în ordinile juridice naționale. Astfel, pentru a garanta atât stabilitatea dreptului și a raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, este necesar ca hotărârile judecătorești rămase definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor de exercitare a acestor căi de atac să nu mai poată fi contestate. Prin urmare, dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu acest drept. În aceste condiții, în cazul în care normele de procedură interne aplicabile prevăd posibilitatea ca instanța națională să revină, în anumite condiții, asupra unei hotărâri care are autoritate de lucru judecat pentru a face ca situația să fie compatibilă cu dreptul național, această posibilitate trebuie să prevaleze, în conformitate cu principiile echivalenței și eficacității, dacă sunt întrunite condițiile menționate, pentru a restabili conformitatea situației în discuție în litigiul principal cu dreptul Uniunii.

    (a se vedea punctele 28-30)

  5.  Dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă, în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă, chiar dacă o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă.

    În ceea ce privește principiul echivalenței, acesta implică un tratament egal al acțiunilor întemeiate pe o încălcare a dreptului național și a celor, similare, întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii, iar nu echivalența normelor procedurale naționale aplicabile unor litigii de natură diferită, cum sunt litigiul civil, pe de o parte, și litigiul administrativ, pe de altă parte. În plus, principiul echivalenței nu este pertinent într‑o situație care privește două tipuri de acțiuni întemeiate, și una, și cealaltă, pe o încălcare a dreptului Uniunii.

    În ceea ce privește principiul efectivității, acesta trebuie analizat ținând cont de locul pe care respectivele norme îl ocupă în ansamblul procedurii, de modul în care această procedură se derulează și de particularitățile respectivelor norme în fața diverselor instanțe naționale. În această perspectivă, trebuie să se țină seama, dacă este cazul, de principiile care stau la baza respectivului sistem jurisdicțional național, precum protecția dreptului la apărare, principiul securității juridice și buna desfășurare a procedurii. Or, dreptul Uniunii nu impune unui organ judiciar obligația ca, pentru a ține seama de interpretarea unei dispoziții relevante a acestui drept, adoptată de Curte ulterior pronunțării de către acest organ judiciar a deciziei care a dobândit autoritate de lucru judecat, să revină, din principiu, asupra deciziei respective

    (a se vedea punctele 34, 36-39 și 41 și dispozitivul)

  6.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 40)