1. 

Prezenta cerere de decizie preliminară privește interpretarea articolului 27 alineatul (2) litera (d) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice ( 2 ).

2. 

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Direktor na Agentsia „Mitnitsi” (directorul agenției „Vămi”, denumit în continuare „Direktor”), pe de o parte, și Biovet AD (denumită în continuare „Biovet”), pe de altă parte, cu privire la aplicarea accizei armonizate la alcoolul etilic utilizat de aceasta din urmă în scopul curățării și al dezinfectării echipamentelor tehnice, a instalațiilor de producere, a camerelor curate și a suprafețelor de lucru în cadrul activității sale de producere de medicamente.

3.

Al nouăsprezecelea și al douăzecilea considerent ale Directivei 92/83 au următorul cuprins:

„întrucât trebuie prevăzute scutiri ce se aplică bunurilor care circulă între statele membre la nivelul Comunității;

întrucât, totuși, statelor membre trebuie să li se permită aplicarea opțională a scutirilor legate de utilizările finale pe teritoriul lor;”

4.

În temeiul articolului 19 alineatul (1) din această directivă, statele membre aplică o acciză la alcoolul etilic.

5.

Secțiunea VII din directiva menționată, intitulată „Scutiri”, prevede un regim de scutire obligatorie [articolul 27 alineatul (1)] și un regim de scutire facultativă [articolul 27 alineatul (2)].

6.

În cadrul regimului de scutire obligatorie, articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 prevede:

„Statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidența prezentei directive după îndeplinirea condițiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz:

[…]

7.

În cadrul regimului de scutire facultativă, articolul 27 alineatul (2) litera (d) din Directiva 92/83 are următorul conținut:

„Statele membre pot aplica scutiri de accize armonizate la produsele care intră sub incidența prezentei directive, în condițiile pe care le stabilesc în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz când sunt utilizate:

[…]

8.

În conformitate cu articolul 22 alineatul (4) punctul 4 din Legea privind accizele și antrepozitele fiscale (Zakon za aktsizite i danachnite skladove) ( 4 ), în versiunea sa în vigoare la data faptelor din cauza principală ( 5 ), acciza plătită, aplicată la alcool și la băuturile alcoolice, este rambursată atunci când acestea sunt utilizate într‑un proces de prelucrare, în măsura în care produsul finit nu conține alcool.

9.

Articolul 22 alineatul (7) din ZADS precizează că, în vederea aplicării alineatului (3) și al alineatului (4) punctul 4 din același articol, alcoolul și băuturile alcoolice utilizate ca produse de curățat nu sunt considerate ca fiind incluse sau utilizate într‑un proces de prelucrare.

10.

Biovet produce medicamente și comercializează medicamente veterinare, produse de uz agricol, precum și medicamente de uz uman.

11.

În cadrul activităților sale, Biovet utilizează alcool etilic, sub forma unei soluții apoase de etanol cu o concentrație de 70 %, pentru a curăța și a dezinfecta echipamente tehnice, instalații de producere, precum și spații și suprafețe de lucru.

12.

La 14 septembrie 2012, Biovet a solicitat rambursarea accizei pentru 271 de litri de alcool etilic care fusese utilizat în acest scop în perioada cuprinsă între 1 august și 31 august 2012.

13.

Rambursarea fost respinsă printr‑o decizie a Nachalnik na Mitnitsa „Plovdiv” (șeful biroului vamal din orașul Plovdiv). Această decizie a făcut obiectul unei căi de atac administrative și a fost confirmată printr‑o decizie a Direktor.

14.

Biovet a formulat o acțiune împotriva acestei din urmă decizii în fața Administrativen sad Sofia‑grad (Tribunalul Administrativ din orașul Sofia, Bulgaria).

15.

Această instanță a dispus o expertiză din care rezultă că Biovet utilizează, în special, o soluție apoasă de etanol cu o concentrație de 70 % pentru dezinfectarea spațiilor, a mașinilor și a instalațiilor sale. Potrivit acestei expertize, dezinfectarea urmărește distrugerea microorganismelor care nu au putut fi eliminate în urma spălării, în special a microorganismelor patogene, a căror absență este obligatorie în temeiul normelor privind conținutul germenilor din medicamente. Potrivit expertizei menționate, activitățile Biovet sunt conforme cu cerințele bunelor practici de producere a medicamentelor. În plus, utilizarea de alcool etilic cu o concentrație de 70 % ca dezinfectant ar fi preferată celei a altor produse în cadrul producerii de medicamente, în special pentru că acesta ar fi cel mai inofensiv din punctul de vedere al toxicologiei și ar permite o dezinfectare mai rapidă decât celelalte produse.

16.

Administrativen sad Sofia‑grad a decis că dezinfectarea și curățarea constituie procese sau activități diferite care fac parte din procesul de prelucrare a unui produs finit care nu conține alcool, astfel încât acciza plătită pentru alcoolul utilizat pentru dezinfectare trebuia rambursată în temeiul articolului 22 alineatul (4) din ZADS și nu era vizată de alineatul (7) al acestui articol.

17.

Hotărârea Administrativen sad Sofia‑grad a făcut obiectul unei căi de atac formulate de Direktor în fața instanței de trimitere.

18.

În aceste condiții, Varhoven administrativen sad (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

19.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită Curții, în esență, să stabilească dacă scutirea în discuție în litigiul principal intră sau nu intră în sfera regimului scutirii facultative prevăzute la articolul 27 alineatul (2) litera (d) din Directiva 92/83, care privește alcoolul etilic utilizat în procesele de prelucrare, cu condiția ca produsul final să nu conțină alcool.

20.

Astfel cum arată Comisia Europeană în observațiile sale scrise, nici instanța de trimitere, nici părțile din litigiul principal nu pun la îndoială faptul că alcoolul nedenaturat utilizat pentru curățarea și pentru dezinfectarea echipamentului care servește la producerea medicamentelor nu intră în sfera regimului de scutire obligatorie prevăzut la articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83, care a fost transpus în dreptul național prin articolul 22 alineatul (3) punctul 2 din ZADS.

21.

Amintim că articolul 27 alineatul (1) litera (d) din această directivă prevede un caz de scutire obligatorie pentru alcoolul etilic utilizat „pentru producerea medicamentelor prevăzute în Directiva 65/65”.

22.

Astfel cum precizează Comisia, problema scutirii facultative nu s‑ar pune dacă scutirea în discuție în litigiul principal ar fi obligatorie în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83.

23.

Comisia consideră, în această privință, că scutirea obligatorie prevăzută în această dispoziție necesită o interpretare restrictivă. Dispoziția menționată ar trebui să includă cazurile în care alcoolul servește în mod direct la „producerea medicamentelor” ca o componentă utilizată la prepararea medicamentului, ceea ce nu ar fi valabil pentru alcoolul utilizat pentru curățarea mașinilor.

24.

Pentru a susține această interpretare, Comisia se întemeiază pe un document de lucru elaborat de aceasta ( 6 ). Comisia se întemeiază de asemenea pe economia articolului 27 alineatul (1) din Directiva 92/83, arătând că litera (d) a acestei dispoziții ar trebui interpretată în contextul literelor (c) și (e) ale aceleiași dispoziții. Comisia arată, în acest sens, referindu‑se la articolul 27 alineatul (1) litera (c) din această directivă, care prevede un caz de scutire pentru alcoolul utilizat „pentru producerea oțetului sub codul NC 2209”, că alcoolul, inclusiv vinul, intră direct în producerea oțetului. În plus, în ceea ce privește articolul 27 alineatul (1) litera (e) din directiva menționată, care prevede un caz de scutire pentru alcoolul utilizat „pentru producerea aromelor folosite în producția produselor alimentare și a băuturilor nealcoolice cu o tărie alcoolică de sub 1,2 % vol.”, Comisia arată că alcoolul este, în principiu, utilizat ca solvent.

25.

În sfârșit, potrivit Comisiei, interpretarea respectivă ar fi conformă cu obiectivul urmărit de scutirile prevăzute de Directiva 92/83, care este, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții, „în special acela de a neutraliza impactul accizelor asupra alcoolului folosit ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale” ( 7 ).

26.

Nu suntem convinși de interpretarea susținută de Comisie. În opinia noastră, prezenta cauză trebuie examinată chiar din perspectiva articolului 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83, iar aceasta pentru următoarele motive.

27.

În primul rând, textul acestei dispoziții este formulat în termeni generali. Formula potrivit căreia alcoolul este utilizat „pentru producerea medicamentelor” nu exprimă, în sine, ideea că alcoolul utilizat ar trebui să intre în compoziția medicamentului. Dacă legiuitorul Uniunii ar fi vrut să exprime această idee, ar fi precizat că acest caz de scutire este valabil pentru alcoolul utilizat „în compoziția medicamentelor” sau chiar „ca o componentă utilizată la prepararea medicamentelor”.

28.

În al doilea rând, argumentul întemeiat pe economia articolului 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 nu ne convinge. Astfel, în timp ce literele (c), (e) și (f) ale acestei dispoziții privesc cazuri în care alcoolul este prezent în compoziția unui produs final, această situație nu se regăsește în privința literelor (a) și (b) ale aceleiași dispoziții. În orice caz, articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 ar putea foarte bine să fie singurul care să urmărească un caz în care alcoolul este utilizat pentru fabricarea unui produs fără ca acest alcool să se găsească în mod necesar în compoziția lui.

29.

Pe de altă parte, ni se pare eronat să considerăm că în sistemul instituit de legiuitorul Uniunii există o distincție clară între, pe de o parte, regimul scutirilor obligatorii care nu ar privi decât alcoolul care intră în compoziția unui produs final și, pe de altă parte, regimul scutirilor facultative, care nu ar viza decât cazurile în care alcoolul nu intră în compoziția unui produs final. Este suficient, în această privință, să se facă trimitere, cu titlu de exemplu, la articolul 27 alineatul (2) litera (c) din Directiva 92/83, care prevede o scutire facultativă pentru alcoolul utilizat „în scopuri medicale, în spitale sau farmacii”. O asemenea situație poate viza nu numai alcoolul utilizat în cadrul unei farmacii pentru dezinfectarea materialului sau pentru întreținerea generală a spațiilor acesteia, ci și alcoolul utilizat ca o componentă a preparatelor magistrale sau oficinale.

30.

În al treilea rând, obiectivul urmărit de scutirile prevăzute de Directiva 92/83, astfel cum a fost formulat de Curte ( 8 ), vine să confirme, în opinia noastră, că scutirile prevăzute de această directivă nu privesc doar alcoolul ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale. Utilizarea locuțiunii adverbiale „în special” este, în această privință, edificatoare. Ea exprimă ideea, astfel cum a fost formulată de Curte în Hotărârea Italia/Comisia ( 9 ), potrivit căreia „Directiva 92/83 prevede anumite scutiri, inspirate cel mai adesea de obiectivul de a neutraliza incidența accizelor asupra alcoolului ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale” ( 10 ).

31.

În opinia noastră, din această jurisprudență rezultă că scutirile prevăzute de Directiva 92/83, fie în cadrul articolului 27 alineatul (1), fie în cel al articolului 27 alineatul (2), au ca obiectiv să neutralizeze incidența accizelor nu doar pentru alcool ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale, ci și pentru alcoolul utilizat în alte scopuri, care sunt enumerate în aceste două dispoziții.

32.

Prin urmare, considerăm că este corect să se interpreteze articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 ca urmărind să neutralizeze incidența accizei armonizate pentru alcoolul utilizat pentru producerea medicamentelor, fie că acest alcool este prezent în compoziția medicamentelor, fie că este necesar în producția de medicamente.

33.

Desigur, ca excepții de la principiul accizei armonizate, scutirile ar trebui interpretate în mod restrictiv. Cu toate acestea, miza este, în opinia noastră, diferită în speță. Trebuie să decidem dacă situația pe care ne‑o expune instanța de trimitere este cuprinsă în regimul scutirilor obligatorii sau în cel al scutirilor facultative. În cazul în care există îndoieli, cerința aplicării uniforme a dreptului Uniunii ar trebui, în opinia noastră, să determine Curtea să acorde prioritate regimului scutirilor obligatorii care sunt definite la nivelul Uniunii, aceasta cu atât mai mult atunci când aceste scutiri obligatorii vizează în mod expres categoria produselor care sunt în discuție în litigiul principal, și anume medicamentele. În acest caz, articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 are natura unei lex specialis în raport cu articolul 27 alineatul (2) litera (d) din această directivă. Pe de altă parte, este necesar să se țină seama de faptul că Curtea a avut, în mai multe rânduri, ocazia să sublinieze că „aplicarea scutirii în cazul produselor prevăzute la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 constituie principiul, iar refuzul aplicării unei astfel de scutiri reprezintă excepția” ( 11 ).

34.

Având în vedere ansamblul acestor elemente, considerăm că situația de fapt din litigiul principal intră în domeniul de aplicare al articolului 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83, iar nu al celui al articolului 27 alineatul (2) litera (d) din această directivă.

35.

Pentru a da un răspuns util instanței de trimitere în vederea soluționării litigiului principal, trebuie amintit că împrejurarea că, pe plan formal, o instanță națională a formulat o întrebare preliminară făcând trimitere la anumite dispoziții ale dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă instanța menționată s‑a referit sau nu s‑a referit la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele dreptului Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului ( 12 ).

36.

Propunem Curții să statueze că articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că alcoolul etilic utilizat pentru dezinfectarea infrastructurilor și a echipamentelor care permit unei întreprinderi să producă medicamente trebuie considerat ca fiind utilizat „pentru producerea medicamentelor”, în sensul acestei dispoziții.

37.

Este cert, ca urmare a lecturii deciziei de trimitere, că tocmai în cadrul activității sale de producere de medicamente solicită Biovet rambursarea accizei pe alcoolul etilic utilizat pentru dezinfectarea infrastructurilor și a echipamentelor sale.

38.

În această privință, din decizia de trimitere rezultă că procesul de dezinfectare are loc prin utilizarea unor preparate chimice care includ alcool etilic pentru a reduce la maximum numărul de microorganisme, astfel încât să nu mai reprezinte un risc pentru calitatea și pentru inocuitatea medicamentelor produse.

39.

Prin urmare, dezinfectarea spațiilor profesionale și a suprafețelor de lucru prin utilizarea de alcool etilic constituie o etapă indispensabilă a procesului de producere a medicamentelor, fără de care ar fi imposibil să se garanteze absența unor microorganisme patogene nedorite în medicamente.

40.

Cu alte cuvinte, este imposibil să se imagineze ca operațiuni de producere a medicamentelor să poată fi efectuate fără dezinfectarea infrastructurilor și a echipamentelor utilizate. Întrucât dezinfectarea este inerentă procesului de producere a medicamentelor, alcoolul etilic utilizat în acest scop trebuie în mod necesar să fie considerat ca fiind folosit „pentru producerea medicamentelor”, în sensul articolului 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83.

41.

În consecință, instanța de trimitere trebuie să aplice dispoziția națională care transpune articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83 și să o interpreteze astfel încât să garanteze aplicarea efectivă a scutirii obligatorii în privința alcoolului etilic care a fost utilizat de Biovet pentru dezinfectarea infrastructurilor și a echipamentelor sale în cadrul activității sale de producere de medicamente.

42.

În ședință, a fost evocată o altă situație, care, în opinia noastră, vine în sprijinul soluției pe care o propunem Curții. Este vorba despre ipoteza în care alcoolul etilic este utilizat pentru extragerea unui principiu activ. În acest caz, astfel cum a recunoscut Comisia însăși, nu există îndoieli că acest alcool servește la prepararea medicamentului care conține acest principiu activ. Alcoolul respectiv ar trebui considerat, și în acest caz, ca fiind utilizat „pentru producerea medicamentelor”, în sensul articolului 27 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/83, chiar dacă nu intră în compoziția medicamentului în cauză.

43.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă Varhoven administrativen sad după cum urmează: