12.9.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 335/8

1)

Articolul 267 TFUE şi articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, în lumina articolului 47 al doilea paragraf şi a articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naţionale interpretate într-un mod care obligă instanța de trimitere să se abțină în cauza pendinte pentru motivul că a expus, în cererea sa de decizie preliminară, cadrul factual și juridic al acestei cauze.

2)

Dreptul Uniunii şi în special articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că nici nu impune și nici nu interzice instanţei de trimitere să procedeze, după pronunţarea hotărârii preliminare, la o nouă audiere a părților, precum și la noi măsuri de administrare a probelor susceptibile să o conducă la modificarea constatărilor de fapt şi de drept pe care le a făcut în cadrul cererii de decizie preliminară, cu condiţia ca această instanţă să asigure efectul deplin al interpretării dreptului Uniunii reţinute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

3)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării de către o instanţă de trimitere a unei norme naţionale precum cea în discuţie în litigiul principal, care este considerată contrară acestui drept.