Hotărârea Curții (Camera a treia) din 9 februarie 2017 (cerere de decizie preliminară formulată de Supreme Court – Irlanda) – M/Minister for Justice and Equality, Ireland, Attorney General

(Cauza C-560/14) (1)

((Trimitere preliminară - Spațiul de libertate, securitate și justiție - Directiva 2004/83/CE - Standarde minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea solicita acordarea statutului de refugiat - Cerere de protecție subsidiară - Legalitatea procedurii naționale de examinare a unei cereri de protecție subsidiară formulate ulterior respingerii unei cereri de acordare a statutului de refugiat - Dreptul de a fi ascultat - Conținut - Dreptul la interviu - Dreptul de a propune martori și de a participa la audierea încrucișată a martorilor))

(2017/C 104/17)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

Supreme Court

Părțile din procedura principală

Intimat: M

Recurenți: Minister for Justice and Equality, Ireland, Attorney General

Dispozitivul

Dreptul de a fi ascultat, astfel cum se aplică în cadrul Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, nu impune în principiu ca, atunci când o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal prevede două proceduri distincte și succesive pentru examinarea cererii de obținere a statutului de refugiat și, respectiv, a cererii de protecție subsidiară, solicitantul protecției subsidiare să beneficieze de dreptul la un interviu cu privire la cererea sa și de dreptul de a propune martori sau de a participa la audierea încrucișată a martorilor cu ocazia acestui interviu.

Cu toate acestea, trebuie să fie organizat un interviu atunci când circumstanțe specifice, care țin de elementele de care dispune autoritatea competentă sau de situația personală sau generală în care se înscrie cererea de protecție subsidiară, îl fac necesar pentru examinarea în deplină cunoștință de cauză a acestei cereri, fapt a cărui verificare îi revine instanței de trimitere.

(1)  JO C 81, 9.3.2015.