Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 octombrie 2015 [cerere de decizie preliminară formulată de High Court of Justice, Family Division (England and Wales) – Regatul Unit] – A/B

(Cauza C-489/14) (1)

([Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești - Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 - Litispendență - Articolul 16 și articolul 19 alineatele (1) și (3) - Procedură de separare de drept într-un prim stat membru și procedură de divorț în al doilea stat membru - Competența primei instanțe sesizate - Noțiunea de competență „stabilită” - Perimarea primei proceduri și introducerea unei noi proceduri de divorț în primul stat membru - Consecințe - Decalaj orar între statele membre - Efecte asupra procedurii de sesizare a instanțelor])

(2015/C 389/12)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court of Justice, Family Division (England and Wales)

Părțile din procedura principală

Reclamant: A

Pârât: B

Dispozitivul

În ceea ce privește procedurile de separare de drept și de divorț deschise între aceleași părți înaintea unor instanțe din două state membre, articolul 19 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care procedura din fața primei instanțe sesizate în primul stat membru s-a perimat după sesizarea celei de a doua instanțe din al doilea stat membru, criteriile litispendenței nu mai sunt îndeplinite și, în consecință, competența primei instanțe sesizate trebuie considerată ca nefiind stabilită.

(1)  JO C 26, 26.1.2015.