Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 ianuarie 2016 (cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas – Lituania) – „Eturas” UAB și alții/Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

(Cauza C-74/14) (1)

((Trimitere preliminară - Concurență - Înțelegeri - Practică concertată - Agenții de turism care participă la un sistem comun informatizat de oferte de călătorie - Limitare automată a cotei de reducere la achiziționarea online a călătoriilor - Mesaj al administratorului de sistem referitor la limitarea menționată - Acord tacit care poate fi calificat drept practică concertată - Elemente constitutive ale unui acord și ale unei practici concertate - Aprecierea probelor și nivelul probatoriu necesar - Autonomie procedurală a statelor membre - Principiul efectivității - Prezumția de nevinovăție))

(2016/C 098/03)

Limba de procedură: lituaniana

Instanța de trimitere

Lietuvos vyriausiasis administracinis teismas

Părțile din procedura principală

Reclamante:„Eturas” UAB, „AAA Wrislit” UAB, „Baltic Clipper” UAB, „Baltic Tours Vilnius” UAB, „Daigera” UAB, „Ferona” UAB, „Freshtravel” UAB, „Guliverio kelionės” UAB, „Kelionių akademija” UAB, „Kelionių gurmanai” UAB, „Kelionių laikas” UAB, „Litamicus” UAB, „Megaturas” UAB, „Neoturas” UAB, „TopTravel” UAB, „Travelonline Baltics” UAB, „Vestekspress” UAB, „Visveta” UAB, „Zigzag Travel” UAB, „ZIP Travel” UAB

Pârâtă: Lietuvos Respublikos konkurencijos taryba

Cu participarea: „Aviaeuropa” UAB, „Grand Voyage” UAB, „Kalnų upė” UAB, „Keliautojų klubas” UAB, „Smaragdas travel” UAB, „700LT” UAB, „Aljus ir Ko” UAB, „Gustus vitae” UAB, „Tropikai” UAB, „Vipauta” UAB, „Vistus” UAB

Dispozitivul

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când administratorul unui sistem informatic destinat să permită unor agenții de turism să vândă călătorii pe site ul lor internet potrivit unui mod de rezervare uniform transmite acestor operatori economici, prin intermediul unei poște electronice personale, un mesaj prin care îi avertizează că reducerile aferente produselor vândute prin intermediul acestui sistem vor fi pe viitor plafonate și că, în urma difuzării acestui mesaj, sistemul în cauză suferă modificările tehnice necesare pentru a pune în aplicare această măsură, se poate prezuma că respectivii operatori economici, de la momentul în care au avut cunoștință de mesajul transmis de administratorul sistemului, au participat la o practică concertată în sensul dispoziției menționate dacă nu s au distanțat în mod public de această practică, nu au denunțat o entităților administrative sau nu au adus alte probe pentru a refuta această prezumție, precum proba unei aplicări sistematice a unei reduceri care depășește plafonarea în cauză.

Revine instanței de trimitere sarcina de a examina, în temeiul normelor naționale care guvernează aprecierea probelor și nivelul probatoriu necesar, dacă, în raport cu ansamblul circumstanțelor care îi sunt prezentate, transmiterea unui mesaj precum cel în discuție în litigiul principal poate constitui o probă suficientă pentru a stabili că destinatarii săi aveau cunoștință de conținutul lui. Prezumția de nevinovăție se opune ca instanța de trimitere să considere că simpla transmitere a mesajului menționat poate constitui o probă suficientă pentru a stabili că destinatarii săi trebuiau în mod necesar să aibă cunoștință de conținutul acestuia.

(1)  JO C 142, 12.5.2014.